1 Samuel 15:17
Circula prin
popor expresia…”Mandria merge inaintea caderii”. Si sintem toti de accord cu
acest adevar, mai ales cind el este exprimat vizavi de…altcineva. Dar ma
deranjeaza faptul ca si eu ma gasesc
adesea gidilita de mindrie, mai ales cind fac ceva bun. Si desi incerc din greu, in mod constient, sa sugrum acest sentiment, simt cum incercind
sa scap de una dau de alta, si cad parca intr-o alta stare, la fel de alunecoasa
si la fel de dezgustatoare - falsa modestie, si asta din urma mi se pare ca e si mai lipsita de gust. De ce oare nu poti
sa faci nici macar un lucru bun fara ca ceva sa iti distorsioneze ochii, si
vazul, si sa incepi sa te vezi mai mare decit esti? Ce-o fi firea asta asa de…pacatoasa?
“Cind erai mic in
ochii tai…” Asa ii zice Samuel lui Saul. Cum sa fiu mica in ochii mei? Cum? Cind
peste tot in mine e plin de “eu”… Cind eu fac, eu dreg, eu aranjez… eu rezolv… eu
si numai eu. Ma impiedic eu de mine atit imi stau in cale…
“Cind erai mic in
ochii tai”… imi suna si mie adesea… Nu este numai pentru Saul… este si pentru noi,
pentru fiecare. Traim intr-o societate care proclama stima personala (self
esteem) ca o calitate, ceva de dorit, ceva de dezvoltat. Biblia ne invata sa
fim mici in propriii nostri ochi. Dumnezeu vrea sa ne foloseasca si nu poate
atita vreme cit ne vedem prea mari, prea buni, prea intelepti…
“ Fa-ma mic, o
Doamne Mare!”…parca asa cintam odata…
No comments:
Post a Comment