06 October 2014

DAR CEA MAI MARE DINTRE ELE ESTE…

Nanette Thorsen Snipes
Tradus Rodica Botan

Mi-am inceput ziua intr-o nota proasta… va asigur… cind mi-am vazut baietelul de 6 ani luptindu-se cu o crenguta de azalee. Dar pe cind am iesit afara, el deja o rupsese.
-Pot sa iau floarea asta la scoala astazi, mami?... ma intreba el…
I-am facut cu mina sa o ia… ce era sa fi facut? Si cu asta a plecat la scoala. M-am intors cu spatele, sa nu-mi vada lacrimile. Imi mutilase biata planta… cu o mina, am trecut peste ea mingaietor…
-I am sorry… (imi pare rau)… i-am soptit…

Acuma imi parea rau ca nu i-am spus acelasi lucru sotului meu putin mai devreme, dar am fost tare minioasa. Apa din masina de spalat rufe a curs pe linoleumul cel nou-nout. Daca ar fi reparat masina de spalat in loc sa se joace sah cu Jonathan asa cum l-am rugat cu o zi inainte, chestia asta nu s-ar mai fi intimplat… Care ii sint prioritatile?... m-am gindit eu din nou furioasa… Si inca eram catranita azi dimineata cind a venit Jonathan in bucatarie sa ma intrebe…
-Ce avem la micul dejun, mami?
Am deschis frigiderul… si era gol…
-In niciun caz cereal!… am zis eu uitindu-ma cum ii fuge zimbetul de pe fata…
-Ce zici de toast cu dulceata? Am uns o felie de piine si am pus-o in fata lui. Ce sint asa de uricioasa …m-am pomenit gindindu-ma din nou? Si cu repeziciune am luat farfuria in care mincase sotul meu si am trintit-o in chiuveta. In zile ca astea imi venea sa ma tot duc si sa nu ma mai intorc. M-as fi dus sus la munte, sa ma ascund undeva in vreo pestera si sa nu mai ies de acolo niciodata.

Cumva am reusit sa car hainele ude din masina de spalat si sa le duc la o spalatorie automata din oras,ca  sa le spal. Mi-am cheltuit aproape toata ziua spalind si uscind la rufe, gindindu-ma cum a disparut dragostea din viata mea.

Cum numai ce terminasem de pus pe umeras ultima camasa a sotului meu, m-am uitat la ceas… era deja 2:30. Si am intirziat sa-l iau pe Jonathan, a carui scoala se terminase la 2:15. Am aruncat restul hainelor in masina pe bancheta din spate, asa neimpaturate cum erau si am condus direct la scoala. Pe cind am ajuns la usa, gifiiam ca ramasesem fara aer; am batut la usa si m-am uitat prin ferestruica mica a usii. Invatatoarea mi-a facut semn sa am rabdare si sa astept. I-a spus ceva lui Jonathan si le-a dat o hirtie si niste creioane colorate la alti doi copii care mai erau acolo.

Ce mai vrea oare?… mi-am zis eu in acelasi spirit “blind”, in timp ce invatatoarea a iesit si m-a luat deoparte…
-Vreau sa vorbesc cu tine despre Jonathan… mi-a spus invatatoarea.
Ma pregateam deja pentru o veste proasta. Nimic nu ma mai surprinde acuma… ma gindeam…
-Ai stiut ca Jonathan a adus flori la scoala? …m-a intrebat invatatoarea…

Am dat din cap gindindu-ma la planta mea schingiuita de dimineata si incercind sa ascund dezamagirea. M-am uitat pe gemulet cum fiul meu colora ceva foarte atent. Parul lui cirliontat, prea lung… si-l dadu la o parte cu o aruncatura de mina. Ochii lui frumosi, de un albastru pretios, straluceau de placere uitindu-se la desen…
-Vreau sa-ti spun ceva despre ziua de ieri… incepu invatatoarea pe un ton insistent… O vezi pe fetita aia?
M-am uitat cum o fetita cu ochii mari, stralucitori ridea si arata cu degetul la un desen de pe perete. Am dat din cap ca “da”…
-Ieri, zise invatatoarea… fetita asta era aproape isterica. Parintii ei divorteaza, si situatia acasa este din cele mai urite. Mi-a spus ca nu vrea sa mai traiasca si ca ar vrea sa moara. Am privit neputincioasa cum si-a ingropat fata in miini si a spus tare de a auzit toata clasa… ”Nimeni nu ma iubeste”. Am facut tot ce am stiut ca sa o consolez, dar n-am reusit sa fac mare lucru…
-Am crezut ca vrei sa vorbesti cu mine despre Jonathan… i-am zis eu nepoliticoasa…
-Sigur ca da… spuse ea, atingindu-mi usor mineca bluzei. Astazi fiul tau a venit si s-a dus direct la fetita asta. Am privit cum i-a inminat o floare frumoasa roza… si i-a soptit… te iubesc”.

Mi-am simtit inima cum creste de mindrie pentru ceea ce facuse fiul meu. I-am zimbit in sfirsit invatatoarei si i-am spus “Multumesc… mi-ai facut ziua minunata!”. M-am apropiat de Jonathan si l-am luat de mina… si ne-am dus acasa.

Mai tirziu, m-am apucat sa smulg buruienile de pe linga planta mea . Si cum mintea imi fugise la gestul pe care-l facuse fiul meu …un verset imi veni in minte… "Si acum ramin acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este dragostea." In timp ce fiul meu practica dragostea… eu eram plina de venin.

Am auzit scirtiitul familiar al frinei, cum sotul meu tocmai oprise masina in parcare. Am rupt si eu o floare de azalee din tufa mea schingiuita. Simteam ca saminta dragostei pe care Dumnezeu o plantase in familia mea a inceput sa infloreasca din nou pentru mine. Ochii sotului meu s-au marit a surprindere cind i-am inminat floarea…
- Pentru ca te iubesc… i-am spus ridicind din umeri…

2 comments:

Cella said...

mai are vreo ramura floarea ta? ca vreau sa rup si eu una ;))

Anonymous said...

Minunata poveste....
Carmen