09 August 2014

ESTI PREGATIT SA ZBORI CIND CEASUL VA VENI?

     Am citit o introducere la o carte… Spunea: "Cind am fost mai tinar, mi-am trait viata dupa filozofia mea proprie… 'Ce cistig din asta?' Dar aceasta filozofie a fost schimbata intr-o zi de o singura fraza… 'Trebuie sa-ti pui afacerile in ordine. Mai ai doar trei luni… maxim sase de trait!'"

     Eram fata in fata cu oncologul meu, in cabinetul lui, cand mi-a spus aceste cuvinte. Credeam ca vorbeste despre altcineva. Am fost diagnosticat cu un cancer care avansa foarte rapid, fatal. Doctorul mi-a explicat ca nu se putea face in realitate nimic care sa ma ajute. M-a intrebat daca accept sa fiu parte dintr-un experiment cu medicamente noi. M-am gindit ca n-am nimic de pierdut. Tratamentul insa m-a facut extrem de bolnav; si au fost momente cind am zis ca moartea ar fi fost mai de dorit decit tratamentul…
     Asta a fost vestea rea pe care scriitorul Barry Gottlieb a primit-o. Vestea buna insa a fost… ceva extraordinar. Citeva saptamini mai tirziu a primit un telefon de la doctorul lui, care zbiera in receptor… "Nu ai cancer… ai fost diagnosticat gresit… o greseala in laborator." Iti poti inchipui sa ti se intimple asa ceva?
………………….
     Daca ne oprim aici, povestea este suficienta sa ne deschida mintea si sa ne oblige sa ne transpunem in situatia acestui om. Ce ai face daca ai auzi asa ceva? Personal, prin 1995, citiva ani dupa electrocutare, cind imi revenisem suficient cat sa intru in ceea ce numeam eu… "normal", am avut aceeasi convorbire telefonica cu doctorita mea. Numai ce intrasem in casa de la service, si m-a sunat sa-mi spuna ca radiografia care o facusera arata ceva care putea fi cancer… si ca vor sti doar dupa operatie, in doua saptamini…
     Sa va spun cum am reactionat?… L-am sunat pe tatal meu la telefon, si am tras o sfada numarul unu cu el… si nu imi amintesc nici macar subiectul - si nu cred ca eram nici suparata pe el...  Am inchis telefonul si am iesit afara din casa plingind… si nici afara nu m-am simtit bine, si am intrat din nou in casa… si iara am iesit… si am intrat din nou, ca sa pot da cu pumnii in masa si sa zbier de una singura cit am putut de tare…
     In ziua operatiei au trebuit sa-mi administreze calmante, ca nu puteam sa stau pe dunga patului sa astept sa termine pregatirile… Nu prea sint mindra de cum am reactionat. Doar ca una este sa-ti faci socotelile si sa te exprimi despre subiectul asta cind esti perfect sanatos… si cu totul altceva sa traiesti realitatea acelor clipe…
……………………….
     Cum ai reactiona tu? Ti-s toate afacerile in ordine? Ai facut tot ce ti-ai planuit sa faci pe partea asta de scoarta terestra?
     Barry a zis mai tirziu ca a decis dupa acest episod sa trateze fiecare zi a vietii lui ca si cind ar fi un dar. Si adevarul este ca viata este un dar de la Dumnezeu pentru noi… si cum traim este darul nostru pentru El. Si asta am auzit-o spusa de cineva…
     Sint citeva lucruri pe care daca le facem in fiecare zi, o sa putem trai fara regrete: sa fim multumitori, sa-i iertam pe semeneii nostri si pe noi insine, sa iubim si sa le spunem celor pe care-i iubim cit de mult ii pretuim, sa daruim din ce avem, si din noi fara rezerve - si sa-I dam laude Lui Dumnezeu pentru tot ce avem si tot ce sintem. Asta ar fi o viata traita cu folos… Si toate lucrurile pe care le-am enumerat mai sus nu se pot face toate in citeva zile sau citeva luni… ca ar fi prea putine daca le-ai face numai in ultima suta de metri. Trebuie sa incepem de-acuma, ca sa adunam un mic tezaur pentru clipele acelea cind va trebui sa ne facem socotelile urgent. Atunci ne vom putea uita linistiti in urma, stiind ca ne-am incheiat afacerile cu succes… si sintem gata pentru ce urmeaza...

13 comments:

Oana said...

Rodica,

Indrăznesc să semnalez şi aici, pe blogul tău Povestea Ioanei, vezi www.helpioana.com

Mulţumesc!

Beni said...
This comment has been removed by the author.
Beni said...
This comment has been removed by the author.
Beni said...

Oare este cineva multumit de ce face sau cum traieste sau cum gindeste in fiecare zi? Eu una nu sint multumita de mine .Multumesc Domnului pentru harul sau. Felicitari pentru toti care pot mai mult .Te admir si respect Rodica.
Mi-a placut Oda Prostului. Dinescu zice ca asa este rominul cum la descris si Creanga Tu ce zici? pa Marta

Rodica Botan said...

Oana o sa o pun pe blog. Dulce fetita...

Rodica Botan said...

Tusa Marta...cel putin nu te iei la sfada cu nimeni cred...eu m-am comportat complect aiurea...Iti multumesc de dragoste...si de respect...dar de admirat, cred ca sint altii mai curajosi si mai vrednici!!!
Te imbratisez

cherie said...

Nu stiu ce as face... Cred ca as dori sa fac cateva excursii inainte de a muri... ca sa vad lumea...dar pentru asta ar trebui sa nu stie nimeni ca sunt pe moarte caci mi-ar fi imposibil, ceilalti ar fi impotriva si eu... as ceda insistentelor.
In general nu prea sunt speriata de faptul ca voi muri. Toti murim.
Mi-am facut odata o biopsie si doctorita se astepta sa fiu speriata. Cand m-a vazut zambitoare i-a spus asistentei:"Uite! Rade! Nu este cancer!" Am zambit in continuare si am multumit...
Mi-e frica de suferinta, dar nu de moarte.

Mirela said...

Sunt constienta ca nu voi ajunge neaparat in rai, insa mereu mi-am dorit sa parasesc lumea asta ce se vrea a fi atat de cruda , o lume cu atatea nenorociri.

Motiv pentru care nu imi este frica de moarte.

Rodica Botan said...

cherie, presupun ca nu ti-e frica de moarte pentruca stii ce te asteapta dupa ce aceasta usa se deschide si inchide in urma ta?

Rodica Botan said...

Mirela...de ce sa nu ajungi neaparat in rai? Trebuie sa sti neaparat de aici si de acum destinatia. Este atit de simplu...cit nici nu-ti imaginezi. Si este "foarte scump" biletul de mers acolo- dar tu l-ai primit pe gratis. Trebuie doar sa il accepti. Biletul asta nu poate nimeni sa-l plateasca oricit s-ar stradui, de aceea Dumnezeu L-a trimis fe Fiul Sau sa moara si sa plateasca biletul de intrare a oricarui om care vrea si doreste sa isi petreaca vesnicia in Rai.
Majoritatea oamenilor nu-L accepta pe Dumnezeu din mindrie...ca altfel nu-mi imaginez de ce nu ai accepta ceva ce ti se da "free"...gratis...Posibilitatea de a fi in rai nu se bazeaza pe faptele noastre- desi e drept ca pentru ele va fi o rasplata. Intrarea in rai se bazeaza pe simpla declaratie de credinta in Isus Christos. Biblia zice ca "oricine crede si se va boteza va fi mintuit". Nici actul botezului nu te salveaza- vezi ca tilharul caruia Domnul Isus I-a sps - astazi vei fi cu mine-n rai- el n-a avut timp si posibilitatea sa declare El insusi in apa botezului ca il iubeste si il urmeaza pe Christos. Dar noi care avem timp, nu avem motive sa nu facem public aceasta declaratie. Ea va da curaj si altora sa faca acest legamint cu Christos. Legamintul acesta nici nu este in favoarea lor- ci ne poate stabilii noua insine cui apartinem...ca sintem predestinati unei vieti minunate in Rai...
M-a intristat declaratia ta. Intr-adevar traim intr-o lume cruda si nefericita si fiecare din noi ne purtam aceste nefericiri pe pamint. Pamintul este mai poluat ca niciodata...poluat de pacatele omenirii. Pamintul de sub noi geme probabil si doreste sa se elibereze de speta umana si de uriciunile pe care le face...Dar cei care ajung sa cunoasca "ADEVARUL" traiesc cu sperante noi . Dumnezeu are un plan si planul Lui include pe oricine crede in Fiul Sau...altfel jertfa Fiului Sau nu ar avea sens...

cherie said...

Draga Rodica, de unde sa stiu? Daca ar fi sa fie dupa ceea ce crezi tu, as "pica" direct in cazanul cu smoala ! :))
Nu cred ca exista ceva dincolo decat remuscarile noastre pentru ce am facut si ce nu am facut... Probabil tot chin.
Daca reusesti sa iti linistesti constiinta asa ca tine, probabil va fi ca in rai. Nu vorbesc ironic, chiar cred ca credinta va da voua, celor ce credeti ca Iius v-a spalat pacatele, o liniste interioara pe care poate o meritati.

Rodica Botan said...

cherie, cum sa cred asa ceva? Mai iintii de a judeca pe cineva trebuie sa ma uit in oglinda- si birna din ochiul meu nu ma lasa sa ma apropii de paiul din ochiul tau ca sa-l scot.
Dar uita-te in jur la Creatia Lui Dumnezeu...totul este conceput de o minte inteligenta folosindu-se de aceleasi legi- cel putin aici pe pamint. Apoi uita-te la ce spune Biblia...si vezi cum prorociile spuse de profeti cu mii de ani in urma se implunesc EXACT asa cum scrie. Uita-te la poporul evreu care a fost imprastiat exact asa dupa cum spusese Domnul Isus ca o sa se intimple ( nici piatra pe piatra din Templu n-a ramas- exact asa cum a spus El) atunci cind a plins pentru Israel putin inainte de a muri. Si Biblia spune ca ii va aduna din nou pe evrei ...si iata-i din nou in tara lor- uriti cu inversunare de toti cei ce-i inconjoara si parasiti de orice sprijin omenesc. Si arata-mi un alt popor disparut care a reusit sa isi revendice dreptul la un petec de pamint si la un stat?Sa nu-mi spui ca guvernul American condus de Obama a iubit Israelul si a stat linga El. Obama a cinstit pe Brotherhoodul lui- si iata-i conducind Egiptul si Liberia, etc. Interesant cum arheologia descopera noi si noi evidente care atesta ca faptele istorice descrise in Biblie sint reale- au fost reale. Sint si parti ale Bibliei greu de crezut...pentruca inca nu le vedem si doar prin credinta putem accepta realitatea celor prezentate. Dar daca urmaresti Biblia si evenimentele si tot ce-i acolo, pina si la nivel de inteligenta incepi sa ai incredere in ceea ce se prezinta acolo. Apoi Isus Christos este parte perfecta din Creatie...caderea omului si reabilitare. Nu lipseste nici un element...nic unul. Reincarnarea la Budisti face imposibil sa urmaresti ideea de la un capat la altul...se pierde din ochii nostrii la urmatoarea reincarnare. Arabii au un Allah care nu promite nimic...care tuna si fulgera si numai daca-l aflii la un moment prielnic te asteapta in rai . Prorocul lor Mahomed este si el nedumerit si nu stie daca chiar el- prooroc va ajunge in Paradis- nu-i sigur.
Treaba cu ateii nu este ca stiintific nu pot sa explice existenta Lui Dumnezeu. Ca la urma urmei tot stiintific vorbind ar trebui sa poata sa explice ca nu exista dar nici aia nu pot dovedi. Problema ateilor si nu zic ca este a ta pentruca nu cred ca esti din rindul lor oricit ai incerca sa ma convingi. Problema ateilor este o problema care tine de morala, de valori morale. In momentul cind ar accepta ca exista Dumnezeu ar trebui sa-si schimbe viata automat si dinsii nu sint dispusi la asa ceva. Lor le place viata dezordonata pe care o duc, alegerile lor care uneori sint anaturale, impotriva firii, a felului in care am fost creati...si atunci le este mult mai usor sa spuna ca nu exista Dumnezeu decit sa explice de ce aleg sa traiasca in pacat...
Asta nu scoate din ecuatie pe cei care actioneaza ca niste farisei si spun ca exista Dumnezueu dar persista in minciuna traind la fel de dezordonat ca si ceilalti. De aceea am un respect deosebit pentru sinceritatea ta. Si de aceea m-ar durea sufletul sa nu accepti acest dar fara plata, gratuit...care a fost platit atit de greu pentru care s-a suferit atit de mult...Pentruca nu faptele noastre ne duc in rai ci primind iertarea Tatalui prin jertfa Fiului. Serios daca inteleg ce ai de pierdut...Gindeste-te la natura noastra numai. Uneori mindria noastra ne opreste sa ne cerem scuze cuiva caruia i-am gresit, de pilda. Si caram cu noi reziduurile acelei nelinisti si nemultumiri care ne dauneaza tot boua- dar mindria din noi ne opreste sa facem lucrul care ne-ar elibera, ne-ar vindeca sufletul. Ei, mindria asta este ceva ce ne tine legati in multe privinte. De ce sa primesti iertarea platita de altcineva? Tu esti o persoana integra si nu Domnule...nu accepti asa ceva in ruptul capului. Mai bine zici ca nu face sens sau ceva si iti salvezi ...mindria. Ea trebuie sa fie integra. Da, ai pierdut multe in viata dar nu pozitia...
.

Rodica Botan said...


In fata eternitatii insa mindria noastra nu va putea sa stea in picioare. Ea va fi exact sub picioarele noastre. In locul mindriei o sa avem un regret vesnic care sa ne chinuie si sa ne tina companie . Numai gindul ca mintuirea a fost posibila, gratuita, ca ai fost invitat de multe ori...ca ai refuzat de tot atitea ori...gindeste-te la remuscari. Cherie...iarta-ma daca par ca am trecut peste unele granite. Dar imi iau aceasta libertate pentruca daca nu spun ce am - ce trebuie sa-ti spun astazi s-ar putea sa regret si eu o vesnicie...Ceea ce Dumnezeu ofera este o vesnicie in rai. Ceea ce trebuie sa faci este doar sa intinzi mina si sa primesti. Putea sa fie un lucru mai usor de facut decit asta? In marele tablou al umanitatii putea sa existe un gest mai simplu dar mai plin de valoare ca acesta? Exista ceva mai lung decit eternitatea sau mai scump noua decit viata noastra?