(de la Carmen Bogdan...pentru toti cei care chinuiti sau va lasati chinuiti de computer...)
De recitat solemn la inceperea zilei de munca:
Iubesc biroul meu fără lumină!
Mă simt în el ca vulpea-n vizuină!
Iubesc mobila gri, plină de praf,
Dulapuri burdusite, hârtii vraf.
Concediul nu-l iubesc defel !
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie să dorm!
Nu vreau să am odihnă!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihnă !
De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta-n viată n-am iubit !
Iubesc computerul fereastră
Cu scăfârlia lui albastră.
Iubesc sedintele mai lungi
Când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vă spun acu' din nou,
Să stau o viată la birou!
Îmi place munca!
As munci
Mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu!
Nu vreau stimă!
Mi-ajunge critica drept primă
1 comment:
"chinuiti de computer", bine zis!
Post a Comment