02 August 2014

CITE CEVA DESPRE... ALTCEVA!

Cu citiva ani in urma, la 20/20 era un preot care daduse interviu. Nu stiu ce preot: ortodox sau catolic, dar nu conteaza. Povestea el ca a ascultat, cu ani in urma, destainuirea unui om care comisese o crima. Conform rinduielii preotesti, pe care eu n-o cunosc, asa ca va spun doar povestea cum o stiu…preotul trebuia sa pastreaze spovedania, sa nu spuna nimanui. Pentru crima comisa, un alt om este dus la inchisoare. Dar preotul credincios juramintului facut nu poate sa spuna nimic autoritatilor.

Dupa vreo 7 ani, adevaratul criminal moare. In sfirsit , preotul se simte dezlegat de juramintul lui si anunta autoritatile, care apoi il elibereaza pe omul nevinovat.

Povestea de mai sus poate fi discutata la infinit. Aproape nu cred ca noi oamenii putem conveni care ar fi fost solutia. Am tendinta sa cred si sa admir chiar pe acest preot care si-a tinut juramintul si desi era un criminal omul cu care avea de-a face, el i-a oferit serviciile lui fara rezerve, si si-a tinut promisiunea facuta, chiar daca sint sigura ca a atirnat greu pe constiinta lui. Si mai adaug ca n-as fi vrut sa fiu omul care a stat in inchisoare 7 ani pentru ca cineva care a stiut adevarul nu s-a dus sa-l spuna si l-a aparat astfel pe criminal…

Pentru mine, povestea asta a stirnit o groaza de ginduri. In primul rind… oare avem si noi in celelalte confesiuni lideri care sa aiba un asa respect pentru pozitia lor, pentru slujba pe care o fac, incit sa poata asculta durerea si pacatul cuiva si sa pastreze secretul? Cind criminalul s-a dus sa se spovedeasca a facut-o pentru ca pacatul savirsit l-o fi chinuit …s-a dus sa se elibereze si el. Nu stiu ce i-o fi spus preotul, dar din comportamentul lui, pare ca a fost loial juramintului facut si slujbei sale; nu pot sa cred decit ca i-a spus si omului in cauza tot ce trebuia sa auda… si tot ce stia el sa-i spuna.

Un alt aspect ar fi… unde mai sint astfel de oameni, la care sa poti sa-ti descarci sufletul? Citeam pe blogul fratelui Marius Cruceru despre un tinar care s-a spinzurat. De citeva ori m-am apucat sa scriu, dar incerc sa-mi controlez uneori comentatul, stiind precis ca am si asa prea multe opinii. Gindul meu era insa la faptul ca multa lume sufera de depresie… si sufera fara sa aiba curajul sa spuna cuiva. Stiti de ce? Pentru ca noi toti stim cum sa judecam… dar nu stim nici sa fim loiali, si nici sa dam o mina de ajutor…

Depresia poate sa vina din multe motive, dintre care poate fi si un dezechibliru chimic. Pacatul este un alt motiv, da; dar spuneti-mi mie cine nu pacatuieste? Daca nu intr-un fel, atunci intr-altul. Cine ne-a pus pe noi judecatori? Ni s-a spus ca bunatatea noastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. De judecat se ocupa mult prea multi oameni, si profesionisti, si neprofesionisti…de bunatate, mai putini sau deloc.

Stiu, si nu ma intrebati de unde stiu, dar stiu! Stiu ca cei aflati in depresie cauta mai intii sa atraga cumva atentia celor din jur… ca au nevoie de ajutor. “Cineva, undeva …please… ridicati din coltul asta de greutate, ca imi ard muschii… e prea greu pentru mine…” parca ar vrea sa spuna. Si stiti ce spunem noi? “Cine te-a pus sa-l iei in spate, doar ai stiut ca e prea greu.” Si oricit de adevarat ar fi, poate explicatia ar fi auzita mai bine, si impactul mai valoros, daca ar veni dupa ce ai pus mina si i-ai ridicat sarcina si l-ai ajutat un pic.

Apoi birfa… Nu-i asa ca nu-i un pacat mare? Citi oameni si-au pus capat zilelor si cauza primara a fost… birfa? Multi!… Citi au suferit din cauza ei? Si mai multi. Asta este unul dintre motivele pentru care oamenii nu au cui in afara lui Dumnezeu sa-si plinga necazurile. Si stiu ca Dumnezeu asculta…Dar care ar trebui sa fie rolul nostru de copii ai Lui, daca nu si ala sa ascultam, sa intelegem, sa ne purtam cu bunatate, sa mijlocim, sa dam dovada de caracter, sa fim oameni de incredere…

Povestea cu care am inceput este un izvor nesecat de idei si discutii. Si din ce ma gindesc mai mult am parca mai multe intrebari decit raspunsuri; si nici raspunsurile care le am nu sint prea sigura de unele… Voi ce ziceti?

9 comments:

cherie said...

Spun doar ce gandesc despre "secretul spovedaniei". Religia se bazeaza pe niste axiome, asta este "regula". Pentru a avea un punct de sprijin in viata trebuie sa crezi ca exista ceva ce nu se discuta, "ceva sfant". Credinciosul care a pacatuit a crezut in preot, a murit caindu-se pentru crima asa cum cere Hristos si cu speranta ca va fi iertat. Cu credinta ca preotul respectandu-si cuvantul i-a dovedit ca poate avea incredere in credinta.
Cel pedepsit pe nedrept 7 ani este un caz de nedreptate a societatii in care traim, parghiile de corectare ale acestei nedreptati nu tin de biserica,(care este un locas al sufletului). Cuvantul preotului nu ar fi fost suficient pentru eliberarea nevinovatului. Daca criminalul nu recunoostea ca a omorat cum putea fi acuzat. Ce circ ar fi fost. Si dezonorant si inutil.

Luoana said...

"oricine face pacat face faradelege iar Pacatul este faradelege" 1ioan3:4

Rodica Botan said...

Ai dreptate cherie...si pe lumea asta sint nedreptati...dar Dumnezeu nu face nedreptati, numai oamenii le fac, si citeodata chiar si atunci cind intentioneaza sa judece drept. Niciodata nu stii, si ceva ce consideri rau poate sa fie bine si ceva ce consideri bun, sa aduca mult rau.

Un copil mic plinge ca-l tii in casa pe timp de furtuna cind el vrea sa mearga afara...

Omul ala care a fost inchis 7 ani pe nedrept e posibil sa fi fost scutit de ceva mai rau...fiind in inchisoare. Numai Dumnezeu cunoaste toate amanuntele.

Rodica Botan said...

Luoana...nu pot zice decit Da si Amin...
Cuvintul Lui este Lumina...si o candela pentru picioarele mele...Thanks

Cristina said...

Cuvintul preotului era suficient pentru ca sa dea politei un drum spre cercetare. 99.9999% dintre criminali pledeaza "nevinovat" pina cind se dovedeste contrariul. Dar cel putin politia era pe drumul drept. Iar preotul putea sa spuna cine e criminalul sub anonimat. Iar sa aduci criminalul la judecata nu e dezonorant si nici inutil, e drept!! Daca omul inchis pe nedrept avea copii mici acasa? Le-a pasat la cineva ca copilaria lor le-a fost distrusa?

Dar intr-adevar, Domnul stie lucruri pe care noi nu le stim, dar asta nu inseamna sa lasam raul nepedepsit.

Rodica Botan said...

Si ce spui tu este perfect adevarat. Dar vezi...Dumnezeu a lasat sa treaca 7 ani...preotul putea sa faca multe, dar el a facut un juramint in fata lui Dumnezeu nu a legilor tarii...
Cel care i s-a spovedit a facut-o tocmai pentruca stia ca omul Lui Dumnezeu nu-l va turna. Criminalul avea nevoie de ajutor mai mult decit cel nevinovat. De unde stim noi ca cel nevinovat n-a avut o misiune acolo in inchisoare. Noi judecam bazati pe putinul pe care il cunoastem, dar cum zici tu la urma...Domnul stie lucruri pe care nu le stim.

In ce priveste preotul...iata un om care-si tine juramintul facut. Putini oameni mai sint astazi de calibrul lui. O promisiune in fata lui Dumnezeu...si sint sigura ca a trait sapte ani grei...ca a urmarit ce se intimpla si de cum s-a simtit dezlegat de juramint a alergat la autoritati sa faca ce trebuia facut.

Poate asta este un exemplu bun care sa ne spuna de ce Dumnezeu ne-a spus sa nu judecam...?!

cristina said...

Nu stiu daca preotul a facut un juramint in fata lui Dumnezeu (unde cere El asta in Biblie??) sau in fata religiei lui care-i cere asta.

Este una daca criminalul s-a spovedit si politia inca cauta criminalul, si alta este cind un om nevinovat intra la inchisoare.

Nu dau doi bani pe oamenii care-si tin juramintul atunci cind juramintul e unul stupid.
Daca una din fetele tale ma pune sa jur ca nu o sa spun la nimeni ca vrea sa se sinucida, sa ma tin de cuvint?? NU!!! Juramintul nu valoreaza mai mult decit o viata umana.

Daca omul nevinovat ar fi avut o misiune in inchisoare, de ce s-a dus preotul sa spuna adevarul dupa ce criminalul a murit? Poate planul lui Dumnezeu era sa stea acolo pe viata, si acum preotul s-a pus impotriva planului Sau, nu?

In Biblie arata ca cei vinovati isi primesc pedeapsa. Criminalul si-a trait viata in libertate, nu si-a primit pedeasa pentru ceea ce a facut.

Stii care e morala? Poti sa omori in voie, ca daca te duci sa te spovedesti....esti liber sa te bucuri de viata mai departe...

Rodica Botan said...

Nu cred ca asta-i morala. Dar trebuie sa recunoastem ca un criminal din Biblie a fost iertat si Dumnezeu a zis de El ca este dupa inima Lui...vorbesc de David.

Din punctul nostru de vedere omenesc putem judeca in toate felurile si te inteleg perfect Cristina ca n-am cum sa nu iti dau dreptate. Stiu insa un lucru...si pe preot si pe criminal si chiar si pe nefericitul care a suferit 7 ani, Dumnezeu ii va ierta ...ca nu exista om care sa nu fie vinovat. Adevarul este unul singur si ala nu este accesibil oamenilor. In povestea relatata cunoastem in parte. E posibil sa existe in povestea aia citeva detalii mici ca sa intoarca pe dos toata judecata noastra.

Sa nu crezi ca te contrazic...nici pe tine si nici pe ceilalti...zic doar ca numai la noi este confuzie si la Dumnezeu toate sint in perfecta armonie...si El face dreptate, pentruca El cunoaste intregul adevar...EL este Adevarul...

Anonymous said...

Va recomand sa vizionati "Tipurile de magari" de Petru Lascau:

https://www.youtube.com/watch?v=lFnqu3QQSuw

Va doresc auditie placuta :)