ATIT !

“Cind vei minca si te vei satura, sa binecuvintezi pe Domnul, Dumnezeul tau, pentru…” Deuteronom 8:10

   Nu stiu cum sinteti voi dar eu sint un critic nemaipomenit de bun. Am ajuns sa fiu experta in asa ceva - si pentru asta mi-am format ochiul ani la rind. In societatea in care m-am nascut eu, critica si autocritica erau la mare cinste. Mai putin autocritica…pe aia o tineam in formula doar pentruca aveam un ochi critic si stiam ca altfel nu suna bine.

   Am inceput de tinara si am ramas pentru restul vietii un critic sever. Poate am adus critica la starea de arta perfectionata. Nimic nu-mi scapa…am un ochi bun, sint un observator excelent…ce mai…ar fi trebuit pina acuma sa am ceva medalii si diplome pentru critica.

     M-am gindit adineuri ca nicaieri in Biblie nu exista cuvintul “critica”. Cuvintul folosit de Biblie pentru ceea ce numim noi critica este judecata si judecata este o treaba serioasa care daca nu e facuta corect poate sa ne dauneze. Acuma sa explic de ce am vorbit de critica. Pentruca odata alunecati pe derdelusul asta, luam viteza si nu ne mai oprim sa vedem si lucrurile bune, ci privim tot ce este in jur cu un ochi ocupat numai sa vada ce este rau ( si asta este de cele mai multe ori chestie de opinie).

     Cuvintul spune…”cind vei minca si te vei satura…sa binecuvintezi pe Domnul…” Si eu maninc de mai mult de trei ori pe zi…dar nu cred ca de cite ori imi bag ceva in gura las sa iasa din gura mea binecuvintari si multumiri…Domnului. Critica insa mai mult ca sigur ca nu lipseste…ceva intotdeauna nu este exact asa cum as vrea. Fructele arata bine dar nu sint coapte si nu sint suficient de dulci…piinea nu e intotdeauna calda si moale ca scoasa din cuptor… cafeaua prea fierbinte sau nu suficient de calda…s.a.m.d. Va regasiti putin in ceea ce spun?

  

     N-am nici un scop cu cele scrise mai sus decit sa-mi amintesc mie insami de binecuvintarile Domnului…alea pe care nu le vad si nu le merit. Atit!!!

CRUTA-TI PICIOARELE...

“Iata ce spune Domnul despre poporul acesta: ”Le place sa alerge incoace si incolo. Nu-si cruta picioarele; de aceea Domnul n-are placere de ei”…” Ieremia 14:10

     Am citit…si m-am gindit – “my goodness” …oare …despre cine vorbeste? In vechime le spunea evreilor, dar astazi? Astazi cred ca ne poate spune la fiecare din noi in mod personal si… ia ghiciti!!! O sa ni se potriveasca! Una dintre metodele celui rau de a ne departa de Dumnezeu este si aceea de a ne tine ocupati. Si nu cred ca pe vremea cind oamenii aveau de sapat, de cosit, de muls vaca… erau mai ocupati ca astazi. Deosebirea este ca ocupatiile de atunci le oboseau oamenilor trupul, pe cind astazi multe din ocupatiile noastre ne obosesc si ne distrug sufletul .

    Si ma uit la fraza asta…”nu-si cruta picioarele…” si ma gindesc cum nu ne crutam deloc; ca nu ne crutam nici sufletele, nici emotiile; nu ne pastram nici valorile, nici relatiile. Oare ce ar spune  Domnul de noi astazi, daca ar vorbi despre noi cu Ieremia? Sau chiar mai aproape…Ce ar spune de mine? Si de ce nu?! Si de tine!!!

ALEGERI...

    

     Copii fiind, nu prea am avut de ales in lucrurile importante si serioase. Altii au facut alegeri pentru noi. Abia am apucat sa ajungem virsta cind opinia noastra sa fie luata in considerare si sa avem sansa si dreptul sa luam decizii personale. Nici vorba sa ne ingrijoram ca nu avem destula intelepciune sa stim ce este mai bine si sa fim bine informati - sa stim care este alegerea cea mai potrivita… Si toate astea pentru ca n-am gustat prea mult din sarea amara a consecintelor.

   Pe cind ne-am trezit… am fost oameni mari, cu greutati si mai mari… si proprietarii propriilor noastre alegeri. Unii le-am onorat, altii ne-am mai descotorosit de ele; dar de consecinte…nu te scapi niciodata. Se tin de tine ca si umbra.

    Credinta este si ea o alegere. Impotriva oricarei realitati sau aparente… (Ca nu sintem noi proprietari nici ai adevarului, si nici ai realitatii - adevarul nostru si realitatea noastra este relativa - doar Dumnezeu poseda absolutul.) Traim prin credinta, traim cu nadejde. Ma mingai cu gindul ca in final Domnul in mila Lui va face toate lucrurile bune si frumoase… dar pin-atunci… voi lauda pe Domnul. Asta este decizia. Pin-atunci ma voi ruga cum stiu mai bine… pin-atunci voi suspina printre sughituri. Si nu ma doare asa de tare pentru mine zilele astea cit ma doare pentru copiii mei. Ma doare cind ii doare, ma doare cind nu-i doare… si ma doare si-s ingrijorata si cind trebuie, si cind nu trebuie. Si apoi …mi-amintesc de credinta, si repet in gind- “este o incredere neclintita… in lucrurile care inca nu se vad”…ai rabdare, Rodica, ca nici lumea nu a fost facuta intr-o zi… si asa trece noaptea ingrijorarii si undeva la sfirsitul ei apar zorile. Cind ele apar …ma inviorez si eu din nou si ma umplu din nou de credinta …

     Dar... cu toate ca stim aceste lucruri, inca luam decizii nesabuite, inca ne mai permitem sa calcam pe alaturi, desi stim ca daca nu ne scrintim piciorul, e posibil sa ne rupem gitul. Stiu…vorbesc ca sa nu spun?!… Si stiu ca si voi va ginditi la gleznele voastre si poate va pipaiti gitul sa vedeti daca inca e teapan… dar in sfirsit… nu intentionam sa va amarasc. Mai mult vroiam sa ma atentionez… Scriu aici asa de multe ori despre credinta, si nadejde, si incredere, si… ca apoi sa o iau razna si dup-aia s-o iau iara de la inceput. Si asa trec zilele si ne apropiem de deznodamint.

    Am sa ma repet, pentru mine, pentru voi, si din nou perntru mine… CREDINTA ESTE O ALEGERE… si aleg sa am credinta in Domnul Isus care, desi intirzie – intirzie cu rost, intirzie pentru ca planurile mele nu sint planurile Lui… si intirzie uneori e drept - dar nu ne uita si nu ne neglijeaza… Aleg...aleg sa Il aleg... Aleg sa cred chiar daca nu vad semnul cuielor... Il aleg... pentru ca El m-a ales intii...

MAI AVEM SI VESTI BUNE...A MURIT BILLY GRAHAM!

     Mai avem si vesti bune… a murit  Billy Graham.

     De ce zimbiti parca incurcati de fraza asta? Nu este oare o veste buna cind cineva ajunge la tinta? Nu asta este tinta noastra de urmasi ai lui Christos sa ne terminam cu success alergarea?

     Carismaticul Benny Hinn, propovaduitor al unei evanghelii de prosperitate era astazi intr-o secventa live in care vorbea despre Billy Graham si faptul ca pentru asa o perioda lunga acest evanghelist a reusit sa stea departe de cele doua slabiciuni care murdaresc lumea evanghelica ( banii si femeile) - “recunostea” ca el a dus evanghelia prosperitatii un pic…prea departe. Pus in fata acestui tablou – a evanghelistului Billy Graham incheindusi cu success socotelile pe acest pamint…poate ca dumnealui se simte fara sa vrea obligat sa se cerceteze. Si mai stii? Poate ajunge sa duca la oameni si adevarata  veste buna pina la urma .

      Cu ani in urma am citit ceva ce m-a impresionat. Modesto este orasul in care traiesc si eu si desi cu ani in urma era un orasel dragut de fermieri, astazi a ajuns sa fie pe locul 1 in intreaga America  la furturi de  masini . Nu mai zic ca recent pe McHenry, renumita strada unde annual se fac plimbari cu masini vechi- un festival renumit, s-au mutat niste centre care dau droguri si seringi la drogati -  si strada a inceput sa fie patronata de oamenii strazii cu carucioarele lor incarcate cu tot avutul personal. S-au mai gindit si alte orase din Bay Area sa ne fericeasca si au platit oamenilor strazii din orasele lor bani buni sa se mute la Modesto…si dinsii au venit…si inca mai vin.

     Ei, dar cu ani in urma in Modesto isi incepea Billy Graham si inca doi evanghelisti misiunea lor. Au hotarit acestia 3 doua lucruri de care s-au tinut cu strasnicie . Si aceste lucruri desi au o valoare nemaipomenita  sunt rezultatul unei calitati de care mai toti ducem lipsa. Si asta este umilinta. Nu una prefacuta ci o umilinta reala care sa accepte ca suntem pacatosi si ca avem slabiciuni si ca atare trebuie sa actionam inainte de a cadea in ispita izolindu-ne de situatii care ar putea sa ne duca in ispita. Cei trei au hotarit in Modesto…sa nu se atinga de puscuta cu bani si nici sa nu stea singuri intr-o camera in prezenta unei alte femei decit  propria lor sotie- si astfel sa nu dea de gindit sau de ghicit sau de inventat nimanui. Ce treaba desteapta au facut!!! Si astfel s-au putut ocupa de evanghelizare si nu au putut fi implicati in nici un scandal cu sau fara pricina.

     Eu zic ca trebusoara asta ne-ar fi de folos si noua…cei care incercam sa mergem clatinindu-ne si bijbiind pe calea cea ingusta. Si da…am o veste buna. Inca mai avem timp sa ne structuram viata in asteptarea pretului alergarii. Billy si-a sfirsit alergarea frumos. M-a pus pe ginduri…

SERVIND MICUL DEJUN...

“Domnul iubeste pe cei ce se tem de El, pe cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui. Psalm 147:11

     Mai cititi odata…si inca odata. A te teme de Domnul este inceputul intelepciunii. A stii exact unde te aflii in marea schema a acestei lumi este un inceput promitator. Multi ne credem sau ne-am crezut la un moment dat in viata ca sintem “buricul” vreunei situatii…ca noi am inventat nodul, ca fara noi nu se poate, ca sintem buni , ca sintem competenti, ca sintem indispensabili… si alte bazaconii.
     Nu, nu, nu…nu sintem nimic din toate astea chiar daca am gustat pe ici si colo in diferite situatii si momente din elixirul ametitor al propriei importante. A ne cunoaste starea vizavi de maretia Lui Dumnezeu este un inceput bun…Si cind sintem destul de destepti sa stim ca nu-i nimic de capul nostru, nadajduind la bunatatea Lui este cel mai dulce gind.
     Asa ma simt in dimineata asta…si am sa ma duc acuma sa caut o cafea pe care am s-o servesc cu o portie buna de nadejde in bunatatea Lui ( o combinatie delicioasa). Este un breakfast sanatos si care o sa ma ajute sa functionez pina la prinz cind va trebui sa caut ceva potrivit si sanatos din camarile Lui ca sa-mi ajunga pina deseara.
     O zi buna va doresc!

DRAGOSTE SI...IERTARE (2/15/2010)

Azi am vizitat-o pe Estera, cuscra mea…si am venit acasa cu o poveste nemaipomenita. Ieri, la biserica pe care o frecventeaza ea, s-a intimplat ceva formidabil. Stiu ca a fost Valentine`s day si ca multi crestini sint impotriva acestei sarbatori si pe buna dreptate. Dar fiecare credincios are o alta atitune despre ce ar trebui sa faca, sau daca sa sarbatoreasca in vreun fel aceasta sarbatoare.

Sarbatoarea dragostei…te gindesti ca crestinii ar avea stockurile cele mai multe in sarbatoarea asta. Dumnezeu este dragoste, nu? Estera spunea ca predicatorul a avut o predica deosebita despre dragoste…dar si iertare. Spunea ea, ca predicatorul lor a zis ca fara iertare, dragostea nu poate exista. Am cascat ochii si mi-am deschis urechile. Cit de adevarat!!!

Si apoi ne-a povestit cum in fata amvonului, la inceputul serviciului au vazut cu totii ca era asezata o cruce mare de lemn cu o multime de cuie batute in ea. N-au stiut de ce. Mai tirziu, li-i s-a impartit tuturora niste biletele mici, si dupa predica au fost rugati sa scrie pe biletelele acelea numele persoanelor din viata lor pe care nu le puteau ierta, si sa se duca in fata si sa le agate pe cruce, in cuiele acelea.

Cind a ajuns cu povestea la momentul asta, aveam deja lacrimi in ochi…dar povestea nu era inca terminata. Zicea ea ca…rind pe rind mai timizi sau mai cu indrazneala s-au ridicat tineri si batrini de pe banci si s-au dus in fata. La un moment dat, la cruce s-au intilnit doua surori care nu vorbeau de ceva vreme una cu alta…si intimplarea a facut sa fie acolo la cruce sa-si puna biletelul in cui in exact acelasi timp. S-au uitat una la alta, au izbucnit in plins si s-au imbratisat.

Spunea Estera ca , fara nici o instructiune de la nimeni, oamenii au inceput sa caute in multime pe cei cu care aveau o neintelegere. Spunea ea, ca undeva linga scaunul pe care era asezata, nistre tineri si-au cautat parintii si au venit si i-au imbratisat…Lacrimi si suspine…dragoste si iertare. Dumnezeu iubeste o inima zdrobita.

Eu zic ca daca Valentine`s day se sarbatoreste in felul asta…eu una n-am nimic impotriva sarbatorii… Doamne da-ne tuturora iertare si ajuta-ne sa iertam pe cei care ne-au gresit tot asa cum si Tu ne-ai iertat pe noi. Intr-adevar…dragoste fara iertare nu exista.

ASIGURARE DE VIATA

 

“Ferice de cel ce ingrijeste de cel sarac! Caci in ziua nenorocirii Domnul il izbaveste; Domnul il pazeste si-l tine in viata. El este fericit pe pamint, si nu-l lasi la bunul plac al vrajmasilor lui. Domnul il sprijineste, cind este pe patul de suferinta; ii usurezi durerile in toate boalele lui”

Psalm 41 : 1-3

 

     M-am gindit citind aceste versete la cite asigurari ne mai cumparam noi in ziua de azi. Asigurare de sanatate, asigurare de casa: de inundatie si  de foc sau  cutremur, asigurare de viata, asigurare de moarte …Si ne costa toate astea o groaza de bani si daca nu le avem suntem falimentati.
     Versetele de mai sus mi-au amintit de asigurarea de masina si de sanatate pe care tatal meu le-a avut vreo douazeci de ani dupa ce a venit in America. Scrisese pe o hirtiuta un verset din Biblie si l-a lipit pe geamul de la spate al masinii. Si in tot acest timp nu a avut nici un accident si nici o problema de mers la spital. Dar ca sa procedezi asa iti trebuie…o pastila mica cit un bob de mustar ca sa te vaccineze impotriva atacurilor celui rau. Credinta, de asta avem nevoie.

     Si mi se pare atit de deslusit Cuvintul acestui Psalm care ne ofera o asigurare mult mai cuprinzatoare decit asigurarile pe care ni le putem plati aici pe pamint in viata asta. Cind suntem pe patul de suferinta , nici o asigurare nu ne poate da usurare de dureri in orice boala. Dar, uite ca Dumnezeu poate face si acest lucru - dar asigurarea asta o obtinem nu pe moment- si nu cu bani, desi am putea sa ne folosim si de bani ca sa ne asiguram ca avem incheiat acest contract minunat…

    “Ferice de cel ce ingrijeste de sarac”…Atit! Si ai una din cele mai importante asigurari de viata…

DESPRE RESURSE...

     Ieri ascultam cu tatal meu o predica. Ma minunez uneori de cit de multe idei poti sa scoti din acelasi verset . Ca si un diamant pretios taiat de un mester iscusit, fiecare cuvint al Bibliei, fiecare verset are atitea fatete nebanuite. Era vorba de daruri…de talentele ce le avem, de resursele financiare si de resursele de timp.

     Am auzit mereu vorbindu-se de ele. Stim cu totii parabola cu talantii pusi in negot si stim si despre slujitorul care si-a ingropat talantul. Stim despre femeia saraca care a aruncat in visteria templului ultimul banut si de bogatul care a aruncat o punga de galbeni cu o valoare infinit mai mica decit banutul femeii. Pentruca conteaza cum daruim si daca nu daruim din inima mai bine tinem punga ascunsa in sin.

     Dar predica era  despre o alta valoare care ni s-a dat cu acelasi scop…sa o dam altora. Si cel care vorbea spunea ca avem obligatia sa nu o tinem pentru noi - ca ni s-a dat Cuvintul Bibliei sa il imprastiem. Unde? Acolo unde suntem. Cind? In fiecare zi? Cum? Prin trairea noastra nu numai prin cuvint. Se pare ca cele mai bune predici sunt cele traite. Si pentru alea nu trebuie sa studiezi teologie ci doar sa traiesti ceea ce citesti si ceea ce inveti din Cuvint.

     Ce sa mai zic? Mai bine trec  la fapte. Nu uitati cind va uitati in jur daca va vede cineva ce faceti  , sa va uitati in sus mai intii. Si daca e ok cu ceea ce faceti pe verticala, nu va mai obositi sa cercetati pe orizontala ca totul e in ordine.

Hello...bine v-am gasit

     Nu am mai scris de multa vreme. Nici eu nu stiu de ce…A dat tacerea peste mine.

Atit pe plan personal - intern m-au surprins niste trebusoare nu prea vesele cit si pe plan exterior.

Cum sa explic? … ca si cum te-ai invirti intr-un ringhispir pina iti vin ameteli si aproape sa-ti versi matele. Pai lumea asta e asa de cu fundu-n sus ca nu stii ce sa mai crezi. Te cutremuri cine este la conducerea statelor si te ingrozesti de noua generatie care va urma dupa ei.

      Pe plan intern…pe 1 Septembrie am avut o mica operatie ca sa imi puna un stent in una din arterele principale. Eram teribil de obosita, abia imi tiraiam picioarele si in afara de mers la lucru nu prea aveam energie de nimic.

     Intr-o zi cind ii tineam de urit tatalui meu la dializa, m-am jucat cu aparatul lui de oxygen…si cum citea si pulsul, am fost foarte nedumerita dece pulsul meu este doar 27.

     Mai in gluma, mai in serios, trebusoara asta m-a pus pe ginduri. Dupa o vizita la doctor si citeva teste, au aflat ca una dintre arterele importante este blocata 90% si ca…am nevoie de o mica operatie sa puna un stent ca sa tina artera deschisa. Si peste noapte asa…m-am trezit ca trebuie sa iau zinic un pumn de medicamente, sa maninc mai putin sau deloc si mai degraba sa pasc…si sa port nitroglicerina in poseta si daca nu lucreaza sa chem …ambulanta.

     M-am realizat! Si…pe neasteptate , eu care credeam sau mai degraba ma incredeam …stiti cum? Invincibila…m-am trezit ca sunt o baba cu probleme de sanatate… (pe alealalte probleme le stiam mai demult).

 

    No asa…!!! Asta pe plan intern. Ca sa stiti si voi de ce mi s-a cam taiat elanul. Numai ca nu-s eu asa fricoasa …ca de fapt am fost, si m-am muncit cu gindul mortii prin 1992-93, dupa electrocutie. Acuma ma ocup mai mult de cum o sa fie dupa ce plec…dincolo. Am eu un gind si o dorinta. Domnul Isus a zis ca se duce sa ne pregateasca un loc…si eu as vrea ca locul pe care mi-l pregateste sa fie linga un piriu. Am prins drag de piraie pe vremea cind umblam cu Buna mea  pe padure dupa bureti. Imi si imaginez o casa de lemn cu citeva odaite ca sa incapa copiii si nepotii cind vin in vizita . Si Buna neaparat trebuie sa locuiasca cu mine. Mi-a si zis inainte de a muri ca a avut un vis si ca noi doua eram impreuna intr-o casa cu feresti luminoase si perdele crosetate de ea…si il asteptam pe Domnul Isus ca trebuia sa vina in vizita. Asa ca am deja companie – numai ca un amanunt ma cam deranjeaza. Buna mea a avut o fata – o chema Lidia. Si Lidia a murit la o virsta infantila. Ma tem ca pina ajung eu dincolo, Buna si Lidia deja s-au imprietenit la toarta si eu nu o sa mai fiu numarul 1 pentru Buna.

     Ei, dar ma descurc eu. Si cum ziceam , ca sa nu ma gindesc la moarte ca la un sfirsit tragic si trist, ma gindec la ea ca la un inceput promitator. Si in mintea mea vad deja casa mea de lemn si piriul si plantez pomi si flori pe marginea piriului. Pina ajung acolo, ma specializez in gradinarit pe-aci. Si abia astept sa vina primavara sa plantez ceva flori .

      Dragii mei, Domnul e bun si noi nu sintem ca si cei fara speranta. Noi stim ce ne asteaapta. Si fie ca ne ducem pe rind sau fie ca vine El sa ne ia in glorie, timpul venirii Lui e pe aproape si zilele se scurg tare repede. Se merita sa adunam ulei in candela- si uleiul este credinta in Isus Christos si in mintuire si iertarea pacatelor . El vine curind, sa fim gata!

ZILELE DE PE URMA...

     Este cam multicel de cind n-am scris la rubrica mea de jurnal..."ce-mi mai trece prin cap". De ce? Pentruca viata s-a aglomerat un pic cam mult in ultima vreme. Si banuiesc ca nu sunt singura care face eforturi sa supravietuiasca. Nu...nu ma refer la starea financiara desi unii poate au si problema asta. Ma refer la aproape toate aspectele legate de viata noastra.
     S-a schimbat lumea peste noapte...Parca...sau mi se pare mie? Mi-e greu sa inteleg cum s-au schimbat valorile si regulile societatii in care traim...Totul pare pe dos. Nu mai stii cum sa te adresezi politicos unei persoane. Unii vor sa le spui "ei"...desi in fata ta ai o singura persoana. Mi-a trecut prin cap ca astia sunt indraciti. Mi-am adus aminte cind Domnul Isus a poruncit la o herghelie de "ei" sa iasa dintr-un om care locuia printre morminte. Si "ei" l-au rugat sa-i lase sa intre intr-o turma de porci. Nu exista alta explicatie decit asta- unii oameni sunt indraciti. Ba ii vezi pe cite unii ca urla uitindu-se la cer. Eu una cred ca sunt tot indraciti care au o problema cu Cel ce locuieste deasupra norilor...
     Dar sa revin la gindurile si grijile mele care m-au tinut departe de computer. Cum cred din toata inima si cu toata fiinta mea ca traim zilele din urma, mi-a devenit tot mai urgenta dorinta sa ma rog mai mult si mai mult pentru toti cei din familia mea. Nu ca as fi eu asa de sfinta si de rugativa dar cit as fi eu de naiva si de slaba in credinta vad cu ochii mei ca nu mai e mult si lumea asta se termina - si nu as vrea ca nici unul din cei dragi mie, parinti, frati , surori,  nepoti, prieteni sa nu se intoarca la Domnul si sa-si asigure mintuirea. Si cum nepotii mei sunt deja oameni maturi trecuti de 20 de ani, cu atit mi se pare mai dificil si mai periculos pentru ei in lumea asta plina de tentatii. Asa ca rugaciunea mea a fost si este dintotdeauna, "Doamne schimba-i dinauntru spre dinafara  ca sa fie pregatiti pentru venirea Ta".
     Si ce credeti? Cred ca rugaciunea a fost dupa voia Domnului ca El a trecut urgent la lucru si in acest proces se ocupa de mine si de fiecare dintre cei pentru care m-am rugat in mod personal. Si datorita acestei atentii pe care o are fata de noi suntem cu totii in boale si probleme pina peste cap...Ca El stie exact cum sa ne repare si sa ne schimbe si sa ne innoiasca si procesul nu e deloc usor. Si doare...si ne pune pe ginduri, si ne face sa vedem ca viata este ca un abur si ca suntem trecatori. Ne aduce aminte ca din punct de vedere fizic suntem doar o mina de elemente si ca suntem facuti din pamint. Mina asta de elemente are o valoare cam de 27 de dolari si ceva centi daca nu ma insel. Dar...adevarata valoare este sufletul nostru - si diavolul stie si se lupta cu furie sa ne cistige pentru el...Si uite asa suntem ocupati cu lupta asta care se da inauntrul nostru pentru ceea ce are valoare in noi. Sufletul...
     E greu sa traiesti in secolul asta...in atita minciuna, murdarie, poluare de tot felul. Nici mincarea nu mai e buna...nici apa de baut. Pamintul a fost abuzat ca nu mai are ce da...apa a fost imbicsita cu mizeriile fabricilor...aerul la fel - si noi oamenii suntem poluati pe dinauntru si pe dinafara...
     Si in acelasi timp traim un timp foarte pretios -  care poate face diferenta in viata noastra pentru eternitate...

"Dar noi, dupa fagaduinta Lui , asteptam ceruri noi si un pamint nou, in care va locui neprihanirea. De aceea prea iubitilor, fiindca asteptati aceste lucruri, siliti-va sa fiti gasiti inaintea Lui fara prihana, fara vina si in pace." 2 Petru 3:14-15