13 September 2016

virsta socotelilor...

   
     Vine toamna... Nu... in California nu au ruginit inca frunzele. In gradina mea inca infloresc rosiile si am inca citiva castraveti catarati pe gard. Inca pot face o salata buna din ele...
     Nu... nu de toamna asta voiam sa vorbesc. Este o alta toamna... un anotimp dulce si gustos... ca un zimbet trist, ca un fagure de miere. Este toamna vietii.
     Nu de mult a murit un frate din Bay Area de 62 de ani. M-am uitat la poze si nu l-am recunoscut. Am vazut insa o poza de vreo 35 de ani in urma... Mi-am amintit de el.
     Ce face toamna vietii cu noi! Ne trecem toti, mai pe rind, mai la gramada... Altii mai tari ramin mai mult. Altii se duc... Pina ieri faceam planuri. Astazi facem socoteli. Se mai merita sa investim in... gardul ala? Sa-l faca cei ce vin dupa noi. Cit mai traim noi... mai stau stilpii in picioare...
     Am adunat la hirburi... ca-mi trebuiau. Tare imi trebuiau de toate. Lasa sa fie acolo, ca nu stii cind va fi nevoie de ele... Azi... imi stau in cale. Le imprastii, ca nu mai vad nevoia lor - doar oboseala si stresul ce mi-l produc pastrarea lor.  Ezit... uneori. In unele zile ma simt in toata puterea, gata sa infrunt orice... doar ca pina imi beau cafeaua de dimineata consum energia si imi schimb planurile. La ce folos atita alergare? La ce bun?
     Ma uit in urma si ma bucur de tot ce am facut pentru Domnul. Cam putin... raportat la posibilitati. Mult timp pierdut aiurea... multa truda la stapinii lumii. Multa alergare dupa himere... Ma bucur de ce am facut pentru cei dragi. Si acolo se putea face mai mult. As vrea sa compensez... sa mai adaug ceva - dar nu merge. Timpul a trecut - sezonul este aproape sfirsit...
     De ce scriu despre acest subiect melancolic sau... trist? Pentru ca mai sunt altii care nadusesc ca mine si care mai au timp. Timp de semanat pina se mai poate coace ceva... pina mai pot culege ceva roade. Timp in care mai pot investi in cea mai mare investitie posibila. Acolo unde stocurile nu scad...
     Vine toamna... toamna vietii. Se ingalbenesc frunzele. Inca sunt frumoase azi... culori coapte si dulci... dar n-o sa stea mult asa... ca vin vintul, si ploile, si vremea rea... ca... toate vin la vremea lor.
     Rascumparati vremea!...
   

4 comments:

Anonymous said...

Cat va fi pamantul, nu va inceta semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea!" (Fac.8:22)
De ce te ingrijoreaza, daca toate alterneaza ?
Generatii secate se sting....cine-si va pierde credinta-n izbanda pe-aceste mereu miscatoare poteci ? Noi nu, niciodata, noi nu ! https://youtu.be/DTB_oEY4-3M

Rodica Botan said...

doar melancolie...de toamna...

Anonymous said...

https://youtu.be/HTs3ynXOfvU
https://youtu.be/aaHPQzFx08w
O melodie cantata la radio "Aici Bucuresti, Romania " pe vremea cand fregventam scoala primara

Anonymous said...

https://youtu.be/HTs3ynXOfvU
https://youtu.be/aaHPQzFx08w
O melodie cantata la radio "Aici Bucuresti, Romania " pe vremea cand fregventam scoala primara Pe atunci era bine in tara ,nu era inca rationalizare, si nu stia nimeni de anuntul de mai tarziu : " Aici Romanesti, Bucuria ! La al saselea semnal va fi apa calda : pic,pic, pic ...pic,... pic,....... pic ! A foat apa calda ! "