10 September 2016

Si ne iarta noua greselile noastre precum...

   

     Am trecut in cel de al 62-lea an de viata. Si multe lucruri s-au schimbat in firea mea, in comportamentul meu, in felul meu de-a fi de-alungul anilor. Sunt lucruri de care trebuia sa ma dezbar si m-am trezit ca intr-o zi m-am eliberat de ele, comportamente carora cu placere le-am spus adio, pentru ca, desi le practicam... le si regretam de fiecare data... Sunt metehne care ne chinuie si, chiar daca  le urim, ne trezim ca le dam spatiu, si timp, si energie sa se desfasoare mereu in viata noastra.
     Unele dintre problemele cu care m-am zbatut si inca le mai simt prezenta  - sunt actele de nedreptate din trecut. Nedreptatile pe care s-a intimplat sa le fac cuiva (cu sau fara voia mea) m-au urmarit de-alungul anilor. Cele pe care le-am putut repara, le-am reparat, dar mai sunt si regrete de care nu am sa scap niciodata pentru ca momentul acela s-a dus, si timpul, si viata nu au mai oferit sanse de a repara greselile respective.
     Dar tot atit de mult maninca la temelia existentei noastre (cred ca nu sunt singura in cazanul asta pus la fiert) nedreptatile pe care le-am suferit in viata. Si daca se intimpla ca cel sau cei care ne-au nedreptatit sunt inca prin apropiere... avem de carat dupa noi o povara imensa, pe care o prezentam sau nu celor ce ne-au gresit numai ca sa le simtim indiferenta, fatarnicia, explicatiile uneori nostime sau nesimtitoare care ne fac sa ne adincim si mai mult in starea aceea defensiva si de iritabilitate. Lucru nu tocmai placut pentru ca in cazul asta tot noi suferim in continuare si de nedreptatile vechi, si de cele noi...
     Ce-i de facut? E posibil ca cei care ne-au gresit sa traiasca in liniste cu constiinta lor in timp ce noi ne otravim inca sufletul cu intrebari fara raspunsuri si cu nedumeriri fara rezolvare.
     Sunt o fire mai ...expresiva... ca sa nu zic galagioasa... Presiunea din oala mea de fierbere iese suierind de multe ori. Nu prea tin presiunea sub capac. Asta ajuta un pic, dar nu mult. Am ajuns la concluzia ca numai Domnul Dumnezeu poate rezolva anumite conflicte de genul asta si am avut binecuvintata experienta sa scap de unele fierturi de suflet care imi tulburau existenta. Primul secret  este sa lasam la cruce bagajul... Al doilea secret este... sa nu luam bagajul acela inapoi.
      Si in concluzie... daca vreau sa recunosc.. .am lasat multe la cruce si... mai am inca bagaje de depozitat. Doamne... dulce este pacea Ta si mai presus de orice alta binecuvintare! Am mare nevoie de pacea Ta... da-mi-o, Te rog, ca oala mea iara fierbe in clocote si a inceput sa suiere ca trenul!...

3 comments:

behaituloilorsiglasulpastorului said...

DE UNDE OARE ESTE ATATA ENERGIE RAMASA NECONSUMATA PANA LA O ASTFEL DE VARSTA ? Trebuie sa fi avut o mare incarcatura de combustibil adunata inca din prima tinerete

Rodica Botan said...

unii oameni trec prin viata...in alte cazuri viata trece prin ei...

behaituloilorsiglasulpastorului said...

Da , si eu cred ca este preferabil sa treaca viata prin tine ,fiindca numai asa ai posibilitatea s-o cunosti pe deplin .Trecand prin viata nu ai nici timp destul si nici capacitatea de-ai vedea detaliile, fiindca timpul fuge, zboara chiar ( cum zice si francezul in cantec " le temp fuit, s'envole ..." Iar in Biblie citim : Caci orice faptura este ca iarba, si toata slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usuca, si floarea cade jos,
Si versetul "Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad sunt vesnice. (2Cor.4:18) ne-ar putea foarte bine ilustra faptul ca trecerea prin viata omul o vede odata cu aparitia ridurilor si albirea parului, dar trecerea vietii prin om este nevazuta de ochii trupului de carne