15 April 2016

SOCOTELI DE VIATA...

     Am avut interviu cu un investitor. Mi-a trecut prin cap ca as vrea sa stiu daca ma pot pensiona. Si daca da... cind? Omul mi-a fost recomandat de un coleg care este foarte organizat din punct de vedere financiar si foarte minutios cind face orice cumparatura, oricit de mica. Inainte sa scoata un dolar din buzunar sa cumpere ceva, poti fi sigur ca stie unde se gaseste cel mai ieftin si cel mai de calitate obiect pe care intentioneaza sa il cumpere.
     Omul a venit la ora stabilita... si am fost curioasa ce si cum. Nu stiu inca mare lucru, dar mi-a dat deocamdata o lista lunga de informatii pe care trebuie sa i le procur, in asa fel incit sa pot da socoteala de nevoile, datoriile si puterea financiara pe care o am. Si banuiesc ca vrea sa stabileasca daca veniturile mele la pensie pot sa mentina acelasi nivel de trai pe are il am acum.
     Nu-mi vine sa cred in primul rind ca am ajuns virsta la care sa fac socoteli daca ce am adunat pina acuma o sa imi ajunga pentru urmatorii... 5, 10, 15, 20 de ani sau daca... inca citiva. Nu de mult socoteam ce voi face in viata si aveam atitea vise glorioase. Acum stau sa socotesc cit mai am de trait si daca imi ajung pensia si finantele ce le am. Unde s-au dus anii? Si mai ales... citi au mai ramas?
     Oare asta este tot ce are viata sa ofere? Unii ati petrecut ani grei pe bancile scolii studiind ceva ce in multe cazuri nici nu ati ajuns sa folositi. Ne-am pregatit si inca parca ne pregatim pentru viata. Dar care viata, cind este atit de limitata si, uite... vrei, nu vrei trebuie sa incepi numaratoarea inversa?! Am un job bun si imi place lucrul ce il fac, dar nu imi place sa ma scol cu noaptea in cap si... cam asta am facut de-o viata. Stau si ma gindesc ca as vrea sa fiu inca sanatoasa si energica pentru citiva ani in care sa nu mai trebuiasca sa ma scol cu alarma si sa plec cu noaptea-n cap de acasa... Oare... o sa ajung zilele alea?
     Si daca asta-i tot ce ofera viata, de ce atita zoala? De ce atita oboseala, de ce atita stres sa aduni, si sa faci, si sa dregi? De ce? Tot ce exista pe lumea asta are un rost. Dar absolut tot. Orice intrebare are un raspuns si orice problema are o solutie. Ce rost are deci viata asta pe care o chinuim, o muncim si o stoarcem din noi? Pina cind suntem prea batrini ca sa ne mai bucuram de viata sau de ce am agonisit in timpul vietii fie educatie, prestigiu, respect sau o bunastare materiala.
     Nu stiu cum ginditi voi, dar singura mea mingiiere este gindul ca viata asta este doar un preludiu... este doar o scoala in care ne pregatim pentru adevarata viata. Cred din toata inima ca tot ce am dat, am agonisit de fapt, ca tot ce am invatat am investit in noi insine, ca tot ce am trait a fost un fel de examen de clasificare - pentru eternitatea ce-o sa vina. Nu pot crede ca intr-o lume in care fiecare obiect si fiecare fenomen vorbeste despre un Creator suprainteligent, viata noastra este o scurgere de timp fara rost. Nu pot sa cred ca tot ce am trait - toate gindurile si emotiile unei vieti traite intens si cu scop - sa se termine ingropate in pamint ca un cartof primavara...
     Sau poate... asa se intimpla daca traim doar pentru lumea asta, daca investim doar in ceea ce este palpabil, daca visam doar la acum si aici... Cind... dincol' de zare e-o dimineata mai luminoasa... cind dincolo nu mai este oboseala, nici noapte, nici durere... nici nevoie de investitori sa faca socotelile daca ne ajung finantele pentru... eternitate!

4 comments:

cherie said...

Eu sunt la pensie si mi se pare cea mai buna parte a vietii… As putea sa ma angajez in multe activitati. Am libertatea de a alege dar trebuie sa recunosc ca nu fac gaura in cer…
Nu mi se pare nimic din ce am facut in viata “inutil”. Am facut totul cu interes si mi-am umplut viata cu ce mi s-a parut necesar si placut in limita constiintei mele de om care este glasul lui Dumnezeu in credinta mea.. Necazurile nu au constat in timpul pierdut cu informatiile.
Doar imi pare rau ca nu pot folosi ce am acumulat pentru a darui si altora ce stiu. Cand insa sunt in situatia de a povesti unei prietene ceva… spre marea mea dezamagire vad ca sunt prea superficial informata si explicatiile imi vin greu si incomplete… Dar sunt multumita ca inteleg aceasta viata. Nu mi se pare nimic inutil. Mi se pare doar ca eu sunt prea putin capabila sa retin si sa folosesc totul.
Deci tot ce stiu mi-a folosit mie si foarte putine pot folosi altora… asta mi se pare ceva ce mi se poate imputa mie de “creator”….
Tot ce am acumulat este viata pe care am trait-o si ii multumesc lui Dumnezeu ca am aflat asa de multe despre lumea creata de el. Tot ce stiu mi-a folosit la a intelege ce este universal si ce sunt eu…
Nu stiu daca exista o viata dincolo, poate exista si atunci va fi ceva nou, si cred ca este inutil sa imi inchipui ceva Totul voi afla cu siguranta cand va veni timpul, Acum doar pot sa presupun sau sa cred...
Am o religie asa cum au toti oamenii. Sunt multe religii si fiecare inchipuie o variant pentru lumea “de dincolo” , pentruca oamenii sunt curiosi si vor sa stie ce ii asteapta.
Pentru mine religia este o invatatura despre cum sa imi traiesc aceasta viata, pentru a multumi creatorului care m-a facut si aceasta invatatura este aceleasi pentru orice religie, “CE TIE NU ITI PLACE ALTUIA NU FACE”
Pentru viata de dincolo lucrurile se schimba…invataturile sunt foarte diferite de la o religie la alta. Unii cred ca trebuie sa convinga pe altul sa treaca la religia lui, altii ca trebuie sa omoare pe cei de alta religie, altii mai moderati cred ca este sufficient doar sa ii dispretuiasca, altii ca trebuie sa isi doneze bunurile bisericii…etc…
Eu am spus, ma opresc la viata asta si fac ceea ce mi-ar place sa faca toti ceilalti, fac bine aproapelui mei si incerc sa nu fac rau...
Ii multumesc creatorului si ii primesc cu resemnare si supunere (dar asta nu am facut mereu, trebuie sa recunosc)pentru ceea ce mi-a dat.
Asa este la pensie pentru mine, cand se apropie ziua cand voi face bilantul definitiv in mintea mea si in fata Dmnezeului meu ...

behaituloilorsiglasulpastorului said...

Nici o alta invatatura , stiintifica ori religioasa nu ne prezinta viata omului atat de explicit precum invatatura lui Isus Hristos din Nazaret, care este Insusi Regele Iudeilor si al poporului Israel in totalitatea lui .
Acesat popor este foarte mare la numar si extins in timpul acesta in toate natiunile Pamantului. In biblie este scris ca Fagaduinta vietii vesnice nu este data tuturor oamenilor, ci doar acelora care provin din " Radacina " lui Abraham . stiind si acceptand ca adevarat faptul ca toti suntem urmasi ai lui Adam ( deci suntem oarecum frati si surori de sange uman,) teoretic toti ne putem gandi ca avem dreptul sa nadajduim la o viata lunga , chiar fara sfarsit si de aceea, cata vreme simtim putere in trup, rareori ne trece prin minte ca aceasta viata si aceasta putere este (Ps.90:10) limitata la 120 de ani pentru cei mai tari oameni (Fac.6:3) Unele exceptii nu fac decat sa intareasca regula : http://www.efemeride.ro/secretul-chinezului-care-a-trait-256-de-ani-iata-ce-boli-pot- provoca-gandurile-negative Si, dupa mii de ani de obisnuinta cu moartea, oamenii ua ajuns sa piarda din vedere posibilitatea unui timp in care moartea lipseste cu desavarsire Dar nu numai atat, majoritatea oamenilor nu mai cred ca este posibila chiar .o inviere a mortilor deveniti demult " oale si ulcele " Ei nu cred din pricina ca au acceptat ceea ce Biblia numeste " impotrivirile stiintei, pe nedrept numita astfel "
Provoc pe fiecare cititor sa gaseasca in Scripturi si sa urmeze invatatura despre viata vesnica aceasta fiind remediu garantat impotriva oricarui stres
Pentru cine dintre noi garanteaza Cuvantul lui Dumnezeu ca este provenit din Samanta lui Abrahamm , pentru ca sa aiba siguranta mostenirii Imparatiei vesnice ? (Dan.7:27) (2 Petru 1.1-11) Eu as putea sa va spui, dar exista risc sa nu ma credeti, de aceea va rog, daca vreti cu adevarat , cautati si voi sa gasiti raspunsul citind Biblia, asa cum am procedat si eu

behaituloilorsiglasulpastorului said...

Cherie, daca Dumnezeul tau nu este Dumnezeul lui Israel, nimeni nu va lua in serios bilantul pe care-l vei face , acela va fi doar truda in zadar, ca si intreaga-ti viata pe care ai trait-o, oricum va fi fost ea ! Sper sa intelegi acest adevar, macar cu cateva minute inainte de acel al 12-lea ceas care bate ora exacta si pentru tine !

cherie said...

Dumnezeul lui Israel cerea jertfe la templu pentru iertarea pacatelor.Iisus a revolutionat credinta spunand ca Dumnezeu nu vrea jertfe ci mila fata de cel de langa tine si pocainta. Iertarea pacatelor spune Iisus se face doar prin dragoste, mila si pocainta, printr-o viata de credinta dupa cum spun evangheliile...
Pavel face o adevarata lucrare de doctorat explicand ca Iisus s-a jertfit pe sine insusi pentru noi oameni si ca in consecinta Dumnezeu si-a luat jertfa pentru iertarea pacatelor noastre astfel ca omul s-a intors la legamantul lui Avraam. Urmeaza ca noi sa facem ce a propavaduit Iisus, sa avem o viata traita dupa cele 10 porunci pe care Iisus nu le-a abrogat si altele pe care le-a propavaduit....
Dumnezeul meu este Dumnezeul propavaduit de Iisus, asa cum scrie in evanghelii. Iisus nu povesteste cum va fi dupa moarte ci doar ca vom vedea atunci. Iisus spune ca razbunarea este a lui Dumnezeu, noi nu avem dreptul la razbunare si nici la a rastalmaci cele spuse prin "inspiratie" prorocilor... Spun eu altceva?
Dumnezeul tau si al lui Israel ce spune?