Am auzit o alta
poveste. Din nou o poveste cu… smeag. Erau odata doi frati care faceau
zilnic tot felul de rautati. Toata viata lor au sapat, si au lovit, si au jignit pe toata lumea. Intr-o zi, unul din frati a murit.
Cel in viata a
fost confruntat cu o noua situatie - fiind singura ruda a fratelui lui, trebuia sa
il ingroape. S-a dus la preotul satului si l-a rugat sa faca slujba de
inmormintare. Si l-a mai rugat ca atunci cind va vorbi de
fratele lui mort sa spuna ca a fost un sfint.
Acuma preotul
stia exact ce fel de sfint a fost fratele mortului, si i-a spus acestuia:
-Nu… nu pot face asa ceva. Cum sa spun ca a fost un sfint?
Dar fratele mortului a insistat… si a insistat cu o suma mare
de bani – si preotul intr-un tirziu a acceptat. A venit si ziua cind trebuia
inmormintat mortul. Multa lume gura casca… asteptau sa vada ce va spune preotul
despre acest om rau. Va spune oare adevarul?
Si preotul
incepu…
- In fata noastra se afla un om neinsufletit. Omul acesta a
facut numai nelegiuiri. S-a tinut numai de nimicuri si de scandaluri si de
lucruri urite… dar comparat cu fratele lui care este inca in viata… a fost un
sfint!!!
………………………………….
Concluzia mea este… sa
am grija cu cine ma compar. Pot parea o sfinta daca ma compar cu pleava
societatii; dar noi avem un standard dat de Insusi Dumnezeu. Unitatea noastra
de masura nu este omul. De aceea sintem toti pacatosi. Fiecare in felul lui,
dar niciunul nu atingem standardul nevinovatiei, al sfinteniei. Asa ca daca
exista cineva care se considera sfint… sa stea un pic pe ginduri si sa caute in
memorie mai adinc…
No comments:
Post a Comment