20 August 2015

ARE CINEVA UN EXCEDRIN?



    

   
     Ma tot gindesc la viata. Din mai multe motive cred. Unul ar fi faptul ca am trecut intr-o etapa noua din viata odata cu implinirea a 60 de ani. Parca la 40 si chiar la 50 nu m-a afectat atit trecerea anilor. Apoi ma uit la tatal meu care are in Septembrie 83 de ani si parca mi-e deja dor de el desi este inca in viata, si inca activ intr-o oarecare masura, si chiar conduce inca masina. El a fost asa o figura puternica si importanta in viata mea. Cind eram mica nu cred ca faceam diferenta intre el si Dumnezeu. Cred ca mi-era mai frica de tati decit de Dumnezeu. Cind el vorbea, cei din jur aveau obiceiul sa asculte. Pentru mine el era legea si unde zicea el ceva nu exista tocmeala.
     Si ma uit la el cum a slabit in puteri si in trup… A fost un om energic, harnic, preocupat tot timpul. Si cred ca asta ii lipseste cel mai mult in faza asta de viata - activitatea. Faptul ca nu-l mai ajuta puterile sa faca ce-l duce capul sa faca. Are o minte iute si curioasa - de inventator… din nefericire, gindurile si planurile lui nu se mai pot materializa… pentru ca cineva trebuie sa transforme ideile in realitate… si stilpii casei tremura si luminile se sting…
      Si ma intreb acuma… daca viata nu sta pe loc… cum e bine in viata? Sa te uiti inapoi sau sa te uiti inainte? O sa imi spuneti poate ca depinde de circumstante… si poate de virsta… si poate si de alte imprejurari. Si daca ne uitam in urma ce sa luam cu noi? Si daca ne uitam inainte… care-i tinta, la ce ne fixam privirile? Si… ma mai intreb… cine sint eu ? Cine-i persoana asta pe care am rupt-o de oboseala si am impins-o si tras-o dupa cum mi s-a parut necesar in ultimii 60 de ani?
      De ce toate intrebarile astea? Pentru ca pare a fi un moment prielnic de a face niste socoteli - inainte de a trebui sa ma prezint cu toate chitantele vietii in fata Instantei Supreme.  Aproape ca la taxe… Ce venit - resurse ai avut… si cum le-ai cheltuit. Ce investitii ai facut, cit ai pierdut si cit ai cistigat… Ca daca vom da socoteala si de un cuvint spus aiurea… ma intreb… cum o sa ne explicam toate deciziile? Are cineva un Excedrin? Ca deja ma doare capul…

5 comments:

ștefan said...


Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,....

Soră Rodica trebuie să ne încredem în Domnul chiar și când nu înțelegem, așa cum este într-o cântare de-a noastră:

https://m.youtube.com/watch?v=U3BGiVME07I
Multe binecuvântări.

Rodica Botan said...

Ca daca n-ar fi El...nici n-ar mai avea rost viata. Si totusi intrebarea ramine...cum sa traiesc urmatorii ...citi ani or fi. Ma simt parca la rascruce de drumuri...la un popas in care trebuie sa iau decizii. Traiec ca pina acuma? Pina acuma am trait ca si cind viata aici este eterna...sau aproape...Am cladid, am pus pomi, am adunat si decorat. Acuma tot ce-am adunat ma strimtoreaza, si ma aglomereaza si pomii care i-am sadit ii las in urma. Ce fac? Sadesc altii?

Anonymous said...

?????????????

Rodica Botan said...

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Monna said...

Rodica...citeam ceea ce ai scris, si incercam sa imi fac si eu o socoteala, desi in urma cu vreo sase ani...mi-am mai facut-o o data, (atunci cand am vazut ce-i viata, cand sotul mi-a murit pe brate...s-a stins subit, dintr-un om ca bradul).Imi amintesc un citat care o vreme mi-a stat pe blog, ”TRAIESTE VIATA, PRECUM VREI SA MORI”, adica traieste-o frumos. Cat despre ocupatia pe care ai avut-o 60 de ani....SCHIMB-O, toate sunt vremelnicie.Adevarata noastra comoara este in cer, ceea ce facem doar pentru Domnul, aceea va ramane. Din pacate tarziu realizam acest lucru...si anii se duc.
La fel si tatal meu...se gaseste in aceeasi ipostaza, 82 ani, pesemne ca acelasi destin il avem si noi. Deci atunci.....de ce atat truda si goana dupa vant?

Apropo...tot la 2-3 saptamani, mai gasesc lucruri care ma incurca...haine care nu le mai vad rostul...si incet, incet...le spun ”adio”
Fii binecuvantata!