04 January 2013

MA ROG CU CREDINTA...SAU CU SPERANTA?


     O intrebare… Cind va rugati, va rugati cu credinta, sau va rugati cu…speranta? Ca dupa ce am auzit fraza asta intimplator …mi-a ramas lipita de creier. Si cu cit ma gindeasc mai mult, cu atit mi se par mai clare unele lucruri.
     Biblia spune sa ne rugam cu credinta, iar credinta “este o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad”. Eu mi-am imaginat ca lucrurile materiale…sau lucrurile care nu sint inca in lumea materiala – deci lucrurile pe care nu le vad inca si le doresc - sint lucrurile  de care se vorbeste in definitia credintei. Poate fi asta o eroare de partea mea? Credinta noastra trebuie sa fie insa in Christos care exista desi nu-L vedem inca…nu din cauza Lui ca nu este- pentruca El este…ci din cauza ochilor mei care nu vad. Nu stiu ce m-a apucat sa ma complic asa, dar daca tot ma rog si am mare nevoie de rugaciune – pai m-am gindit sa ma rog cum trebuie ca sa aiba si rugaciunea mea efect. Ca daca ma rog cu …speranta si nu cu credinta…o sa ajung sa sper toata viata fara sa se intimple nimic decit sa am o stare permanenta de dorinti neimplinite…si precis n-o sa trec niciodata de starea de asteptare in care ma aflu.
     Ne putem mintii pe noi insine in asa de multe feluri …De rugat stiu ca nu ma rog suficient…dar se pare ca nici eficient…Unele probleme cu care ne zbatem zilnic se pot rezolva singure prin rugaciune…nu degeaba sintem o generatie de oameni obositi si frustrati…
     Printre primele lucruri pe care trebuie sa le cerem este…intelepciunea. Solomon n-a fost  prost cind a cerut intelepciune…a fost deja un om destept la momentul ala sa stie exact ce sa ceara. Noi putem sa facem acelasi lucru- pentruca una din cerinte este…sa cerem dupa voia Domnului. Si a cere intelepciune este dupa voia Lui. Dumnezeu a fost foarte impresionat de faptul ca Solomon a cerut intelepciune si i-a dat-o imediat plus alte lucruri pe deasupra. Si cu asta cred ca am facut introducerea abia  la subiectul asta…Daca Domnul ne va da intelepciune, vom putea continua…

1 comment:

Anonymous said...

Eu cred ca Dumnezeu ne da DARUL CREDINTEI, Efeseni 2 cu 8, iar omul da sau isi da darul SPERANTEI.
Daca o fi sau nu vreo deosebire, intre rugaciunea marcata de darul lui Dumnezeu sau marcata de darul omului, atunci trebuie ca le putem deosebi cu usurinta atunci cind ne rugam.
Iar ca sa fiu si eu in ton cu tonul, ma gindesc ce nenorocit as fi daca Dumnezeu doar spera ca eu sa fiu mintuit. Cit despre ce sper eu nici nu cred ca merita cheltuit timp.
Iar daca am credinta (cit un bob de mustar) ei asta da.Asa ne trebuie.