26 March 2012

Doamne...sper ca-Ti aduci aminte de mine...

     Un grup de prieteni s-au dus la pescuit pe mare. La un moment dat spre dupamiaza cerul s-a intunecat si a inceput sa bata vintul. Curind furtuna s-a intetit si toate straduintele lor de a aduce barca la mal nu dadeau nici un randament . Erau tot mai departe de tarm si valurile tot mai puternice ii loveau.
     Cind s-au vazut epuizati si vlaguiti de puteri si fara nici o nadejde s-au uitat unul la altul si au intrebat...
-Care stie sa se roage? Unul dintre ei era , sau mai bine zis fusese odata si odata dus pe la biserica...asa ca toti s-au uitat la el intrebatori si asteptau ca sa inceapa sa se roage...
-Degeaba va uitati la mine...zise el...ca n-am mai fost pe la biserica de vreo zece ani si nici nu stiu daca mai stiu cum sa ma rog...
     Ceilalti insa l-au sfatuit sa nu piarda vremea ca nu mai au mult pina se scufunda si oricum, el era singurul care avea cel putin o idee cum trebuie sa fie o rugaciune...
     Si omul nostru incepu...
-Doamne...Sper sa-ti mai aduci aminte de mine...Tu stii ca n-am mai dat pe la biserica de vreo zece ani...dar daca ma scapi acuma din furtuna asta cu viata...iti promit ca cel putin inca zece ani n-am sa Te mai deranjez...
.....................................
Vi se pare gluma buna? De fapt...povestea este in mare parte reala - reprezentindu-ne pe unii dintre noi. Ne gasim timp de rugaciune doar atunci cind sintem la strimtoare...si de cum trece necazul, valurile, furtunile vietii - de cum uitam de Domnul. Sa nu mai vorbesc ca uitam sa-I multumim ca ne-a scapat din asa de multe primejdii.
Tatal nostru Cel Ceresc doreste insa sa aiba partasie cu noi zilnic ...si e bine sa-L chemam mereu ca sa ne cunoasca vocea - si atunci cind sintem in primejdie si strigam dupa ajutor - nu mai trebuie sa-I explicam cine sintem ca ne recunoaste ...
http://www.youtube.com/watch?v=eLIzp3WLpQE

4 comments:

cherie said...

Cand eram mica eu chiar asa ma rugam.... Indeplineste-mi Doamne dorinta asta si apoi nu te mai rog nimic... si stabileam un termen pe care il incalcam...
Dar fie vormba intre noi nici Dumnezeu nu se straduia mereu sa imi indeplineasca toate dorintele. Daca mi le indeplinea, uitam si ma rugam repede cu inca ceva... Daca nu mi le indeplinea, tineam suparare si nu ma mai rugam de el un timp...pana uitam.... :))

Rodica Botan said...

Cherie,cind ne rugam asa sintem tot copii...in mod spiritual. Si sintem multi in situatia asta. Cind ne merge bine uitam...ne amintim doar la nevoie...
Bine-ar fi sa ne mai si maturizam, dar unii sintem mai incetuti...

Anonymous said...

Rodica, imi permit si eu un mic comment, referitor la comment-ul nr.2, dupa cum stii, in vara trecuta m-am operat de meningiom occipital stang la Institutul de boli cerebrovasculare Vlad Voiculescu Bucuresti, multumeesc Bunului Dumnezeu sunt bine mersi, am inceput munca de 3 luni si totul este ok....
Daca Ady doreste ma poate contacta la tel.0721882464
Elena, Tg Jiu

elena marin-alexe said...

Cam tristă gluma, dacă este să ne-o atribuim nouă. Să ne ferească Domnul de a-l ignora, fie şi o clipă măcar din viaţa noastră.
Gânduri bune şi binecuvântare de la Vrancea, dragă Rodica!