17 March 2012

UN DANS ...DE POMINA!

(m-au napadit amintirile...sint 14 ani de-atunci...)


La 15 ani Deborah , fiind un copil bun la carte si trecind toate testele necesare, putea de-acuma sa conduca cu insotitor. Mi s-a parut un lucru folositor sa o am la volan un an inainte de a-si lua ea carnetul si de a conduce singura. Ma gindeam ca intr-un an o sa fie destul de stapina pe volan si o sa pot sa fiu linistita in privinta asta (chiar…ce vis…noi mamele nu sintem niciodata linistite nici cind au 30 de ani…).

Asa ca veneam de la munca si oriunde aveam de mers, Debby era la volan. Si conducea bine…n-aveam nici o problema in privinta asta. Aveam insa o alta…uriasa problema. De cum se urca la volan, incepea sa schimbe canalele la radio…

De mica o dadusem la pian; avea o educatie muzicala aleasa…pe pianul ei erau lucrarile lui Bethoven si altii din care studia pentru orele de pian. Cu vioara cinta in Junior Symphonic Orchestra of Modesto, mai era si in orchestra scolii si in orchestra bisericii. Si cind se urca in masina imi punea un fel de batai la crestetul capului, ritmice si cu un fel de strigate salbatice de imi aminteau de triburile salbatice pe care le-am vazut la televizor…

Si ajunsesem sa ne certam din ce in ce mai mult. Era aceeasi scena…ne urcam in masina, ea isi punea muzica, eu i-o opream, ea intreba de ce, eu raspundeam…spiritele se agitau si pina la urma trebuia sa asculte dar…stateam suparate tot drumul.

Intr-o zi mi-a venit o idee. I-am spus ca poate sa puna orice muzica vrea, dar daca ea pune muzica din aia eu o sa dansez dupa muzica…S-a uitat la mine fata mea neincrezatoare…”mom…tu nu stii sa dansezi…” . “O sa fii foarte surprinsa de dansurile mele…”i-am raspuns.

Zis si facut…Deb si-a pus iarasi muzica…se uita la mine si ma vedea linistita…si avea un zimbet parca de invingator pe fata…Am lasat-o asa pina la prima intersectie unde erau multe masini oprite…si am deschis usurel geamul, ca sa auda si altii muzica noastra si am ridicat miinile in sus si am inceput sa gesticulez la fel de salbatic ca si africanii care ii vazusem eu la televizor…si mai si cintam pe deasupra…Oamenii din masina de linga noi au inceput sa rida si altii de pe linia aialalta s-au sesizat…era un circ fara bani…or fi zis ca sint drogata sau ceva…

Deodata o aud pe Debby strigind la mine…”Mom…ce faci , mom….!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”

Foarte calma m-am intors si i-am raspuns…”Pe muzica asta numa’ asa pot dansa. Tu alegi muzica si eu …dansul”.

Va pot informa ca…asta a fost ultima data cind a trebuit sa ascult acel soi de muzica…Si am aflat totodata ca sint talentata la…dans!!! Din nefericire n-a trebuit sa-mi mai etalez talentul la dans din clipa aia… niciodata!

1 comment:

cella profiri said...

Rodica,
chiar daca am o falca umflata de la infectie la masele si dinti ... tot m-a pufnit rasul citind povestea ta!!!!