13 November 2016

A.DAMA NE SPUNE O POVESTE CU TILC... (pentru concurs)


Era odată într-un sat din România o femeie care avea mulți copii, un soț alcoolic și al naibii de bătăuș. Venea câteodată seara acasă ars de rachiu, pus pe scandal, iar femeia fugea prin vecini și chiar peste deal ca să-și scape pielea. Nu-i vorbă că ea credea în Dumnezeu în felul ei, dar și crucea ce-o avea de dus îi părea adeseori prea-prea și foarte-foarte... Ca pomul crescut între șinele trenului, care se mai ceartă la răstimpuri cu Făcătorul său: „Bine, Doamne, dar chiar aici e locul meu, pe această cale ferată, să mă doboare frontal și fatal orice tren care trece pe-aici?” Cum era de așteptat, din partea Lui nu venea niciodată niciun răspuns. 
Vânturile au continuat să bată uneori cu mare putere în crengile copacului, ninsorile și-au făcul culcuș la pieptul lui, viscolul l-a înclinat într-o parte și alta, însă rădăcinile s-au întărit și n-a fost chip să fie făcut una cu pământul. Iar trenul care să-i curme viața de tot n-a mai venit nici el cu anii... 
Tot așa și femeia – a mai primit câte-o lovitură a sorții și câte-o bătaie a soțului, și-a îngrijit și crescut copiii cum s-a descurcat mai bine în astfel de condiții, a bombănit la răstimpuri de ce-a așezat-o Dumnezeu acolo, între șinele trenului, însă n-a încetat nicio clipă să creadă că El știe mai bine rostul lucrurilor, chiar dacă tace despre toate astea. 
Și au crescut mari copiii, și femeia n-a încetat să se îngrijească de ei ca o mamă bună, chiar dacă bărbatul își dădea câștigul pe băutură și acasă aducea doar scandal, duhoare și bătăi – mai bine de treizeci de ani la rând... Avraam a primit împlinirea promisiunii după un sfert de veac, dar această femeie a trebuit să aștepte mai mult. 
Uneori se vedea ca o unealtă sfărâmată și nefolositoare în Mâna Creatorului, ca un spărgător de nuci cu un braț rupt. Atunci nu mai ai niciun folos să-l ții în sertar. Îl arunci și-ți faci rost de unul nou. Și când avea astfel de gânduri vorbite – doar între ea și El –, Dumnezeu îi spunea să mai aștepte, că sigur îi va face restaurarea necesară și va fi iar ca nouă și, mai ales, în putere să fie de folos.
În urmă, bărbatul ei cel nestrunit a căzut bolnav și... lat-întins, a avut vreme să mediteze la Dumnezeul nevestei lui și-a avut vreme să vrea să înțeleagă tâlcul purtării ei, al răbdării și neabandonului: „De ce nu mi-a dat papucii de-atâta amar de vreme, că doar așa era normal și asta meritam!?” 
Și a început să asculte la casetofonul vechi din cameră predici înregistrate, și-a pășit încetul cu încetul pe tărâmul credinței venite în urma auzirii. Și Cuvântul care nu se întoarce la El fără rod, și-a făcut culcuș în inima lui și el s-a lăsat transformat, așa cum un vas spart este lipit la loc cu foiță de aur, așa încât valoarea lui în formă restaurată e chiar mai mare decât valoarea lui inițială. Și-a dorit atât de mult să facă botezul în apă, încât și-a chemat fiii, deja mari, și i-a rugat să-l caute pe omul care rostea predicile ascultate ceasuri și zile la rând pe casete și să-i spună că ar vrea să fie botezat de el. 
Dintr-un vas spart și nefolositor, a fost transformat într-un vas frumos – cu o istorie zbuciumată, dar adevărată – un vas de mare preț. 
Iar femeia, înălțată într-un pământ neprielnic, pe o cale ferată, în așteptarea izbiturii trenului nimicitor, neînțelegându-și de multe ori menirea de unealtă zdrobită în Mâna lui Dumnezeu, a primit finalmente răspunsurile de care avea nevoie: bărbatul ei, adunat din cioburi, a devenit un vas aurit, furând privirile oricui se uită la el și-l admiră. 
Și toate astea pentru că atunci când ne lipsește perspectiva – chiar asupra a ce va veni peste zece, douăzeci sau treizeci de ani –, ne este suficientă credința că Dumnezeu ne iubește atât de mult cât să ne facă într-o bună zi făpturi noi... pline de strălucirea Lui.

12 comments:

Anonymous said...

o nuanta de compatimire mila si dorinta de bine ,toate izvorate din firea pamantesca de putin folos si pret impotriva gadilarii firii pamantesti , amagire desarta , menita sa fure prin filozofia gandurilor desarte dupa invatatura incepatoare a oamenilor si nu dupa invatatura lui Hristos . Ce naste ca un foc de paie dintr-o data izbucneste dar se stinge tot asa de repede. Nu tot asa este dragoste care este in Hristos care nu se stinge chiar peste moarte . Un vas sfaramat chiar poleit cu aur este nefolositor si netrbnic fata de slava care este descoperita in slobozenia Slavei copiilor lui Dumnezeu . Si femeia nu va intrece cu minic pe barbat . Di nici nu se vor admira unul pe altul ca asta nu mai ar fi credinta in Dumnezeu. Ci inchinare la faptura !

Rodica Botan said...

Anonimule...sau mai bine zis Gica Contra, Nu ca bucatele n-au fost bune, dar ...problema este ca nu s-au stiut pune. Ca zici ceva dar intotdeauna zici impotriva la tot ce altii dau cu dragoste si bunatate. Ca tu ai ceva de zis...Suna a behaiala,,,serios iti spun. Atita critica ...ma dor maselele ca de dulce. Stiu cine esti si ma minunez de ce nu te opresti ca ne-ai luminat destul pe-aci.
Uite, Domnul Isus a gasit de cuviinta sa se abata din drum si sa treaca prin Samaria numa' sa se intilneasca cu femeia de la fintina. Ba a mai ridicat de jos si o alta femeie care era numa buna de omorit cu pietre; sau alta data o alta femeie dispretuita ii spala picioarele in timp ce unii barbati vrednici si simandicosi ( ca si tine poate) il dispretuiau in mintea si inima lor crezind ca nu stie ce fel de femeie il slujeste . Mai tine-ti parerile si nu mai ataca pe toata lumea. Judecata este a Domnului. Nu te-a pus nimeni Vazator de seama sef pe blogul asta...No asa...ca trebuia sa ti-o spun!!!

Marta said...

Anonimule ,parca simt mirosul dim Luca 18;9 dar neprihanirea o acorda Dumnezeu celor smeriti . .Sa ai pace .

Anonymous said...

femei ...

Rodica Botan said...

pacat ca nu pot sa spun "barbat" cu admiratie ...domnule anonim

Anonymous said...

acuma da! Pot cu sinceritate sa-i multumesc lui Dumnezeu si dovada mea este exact raspunsul pe care l-ai dat si pentru care ma bucur ca nu ma poti numi domn, caci fiecare femeie are barbatul ei in Domnul Isus Hristos si asta dela Dumnezeu . Raspunsul tau nu este pentru mine o jignire ci este adevarat caruia cu toti va fi bine daca ne supunem. In privinta asta sunt fara vina si fata de Isus , Hristos Domnul si fata de barbatii vostri . Cu tot respectul si stima pentru familia dvsta-- de la un anonim -in ce priveste anonimitatea este o optiune a mea pe care de altfel ati binevoit s-o oferiti, fara a profita de aceasta pentru a jigni pe cineva . Sunt uimit sa vad cum omul, chiar in mania lui nu poate face nimic si Dumnezeu este proslavit . Cu ingaduinta dvstra inchei retragandu-ma . Multumesc , sper ca asta sa clarifice neintelegerile cu referire la persoana . In ce priveste intelegerea Scripturii avem cu toti acelasi Invatator care nu este asa de lesne noua de inteles dupa cum credem, de este al Celui Preainalt . Hristos, Domnul ! Da sunt lucruri in care nu suntem de aceasi parere , recunosc. Dar sunt incredintat ca nu suntem dusmani unii altora. asta fiind doar un aspect chiar nu prea definit, nu il impun nimanui dar mi-l asum cu responsabilitate . Nimeni nu este socotit neprihanit dupa cum credinta fara fapte. sau cum spune altcineva - mai mult face ziua mortii decat ziua nasterii ! Mai mult face sfarsitul vietii decat inceputul ei, caci in sfarsitul vietii dovedeste si bunul nume a celor ce il poarta in pace . Da ,stiu ca Rascumparatorul nostru ESTE VIU .

Rodica Botan said...

Pai uite ca am ajuns sa ne intelegem. Ca nici eu nu ma bucur sa supar pe nimeni dar ma minii din cind in cind si cred eu ca o fac cu motiv. Ca trebuie sa traim in pace cu toti oamenii. Pacea este pentru mine mai de pret ca orice.

Zsolt said...

Mie imi displac anonimatii. Ei au "dreptul" sa spuna oricand orice vor pentru ca nimeni nu-i poate trage la raspundere. Cel putin asa cred ei. As vrea sa spun doar ca fiecare blog are un fisier in care sant logate adresele ip la fiecare intrare pe pagina. Apoi pe o pagina speciala de web introduci adresa ip si va da informatii despre dragii anonimi. Mult respectatule anonimule, iti place sa-l faci pe blandul si credinciosul, insa iti lipseste din caracter curajul de a te confrunta pe fata. Stii, pe vremuri erau oameni anonimi carora le placea sa trimita informatii la securitate si ce se mai bucurau cand oameni nevinovati erau trimisi la inchisoare din cauza lor. Se spune ca numai oamenii mor, duhurile care ii stapanesc se muta la alta adresa.
Tu si prietenii tai faceti asta. Va plimbati pe diferite bloguri, anonimi sau sub nume fals si va dati drept credinciosi si daca santeti descoperiti o stergeti, caci vi se descopera caracterul. Va puteti ascunde dinaintea oamenilor, dar dinaintea Lui Dumnezeu nu. Nu este cinstit ce faceti, si daca se manie cineva pe voi o va face cu tot dreptul. Cel putin acestia din urma isi asuma raspunderea in mod cinstit identitatea. Va place doar sa va amestecati peste tot ca sa produceti confuzie caci sufletul vostru din asta se hraneste, este painea voastra cea de totate zilele.

Rodica Botan said...

De data asta pot spune ca citesc un comentariu si admir pe cel care l-a scris. Nu-mi plac oamenii care se ascund. De obicei au motive...

behaituloilorsiglasulpastorului said...

Rodica, citind comentariile de mai sus am observat ca ai ochit spre o tinta eronata Dar gandeste-te fara prejudecati la aceaste scripturi si inceraca sa tragi o invatatura corectiva: "Dar Dumnezeu a zis lui Iona: "Bine faci tu de te manii....(iona 4.4).... din pricina curcubetelui?" El a raspuns: "Da, bine fac ca ma manii pana la moarte!" (Iona.4:9) "
" Si Domnul a zis lui Cain: "Pentru ce te-ai maniat si pentru ce ti s-a posomorat fata?
Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti."

Anonymous said...

anonim -pentru cei nesocotiti, si pentru cei ce au o umbra de discernamant potrivit gandirii firii celei pamantesti, trebuie sa fie un om ca ceilalti oameni , ce iubeste lumea si poftele lumesti si poarta-n inima ca pe un idol mandria si laudarosenia vietii spurcate a firii pamantesti din care ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele. Om ce traieste departe de Dumnezeu si tot ce se numeste si este Dumnezeiesc, Fii ai strainului ce lesina de la inima, tremura când ies din cetatuie la auzirea Numelui Domnului si chemarea Lui la pocainta , dar care fatarnic o mascheaza zicand : eu ? lasa-ma cu prostiile astea , care , ce domnu , ce pocainta , ce binecuvantare ? sunt binecuvantat umbland dupa cum vreau . Vai de cei ce numesc raul bine si binele rau . Dar taceti nu-i mai spuneti , nu mai adaugati ceva , s-a dus intelepciunea dela ei si ulciorul ramane gol ! Da , anonim ! Dar ce voi credeati ca Domnul vorbeste cumva ? Ar putea auzi oare azi Cuvantul Domnului un anonim ? De cand Cel ce judeca pamantul si infaptuieste dreptatea sa ascunda adevarul si sa paraseasca pe cineva atat de anonim ca si voi ? Ce te face pe tine deosebit, cine te face deosebit ? Ce lucru ai pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit ? Vorbim romaneste si totusi nu ne intelegem , fiecare pe limba lui in care ne-am nascut, in pacat si poate de aceea nu ne intelegem . Si ei spun ca : nu ! Trebuie sa fi botezat cu Duhul Sfant! Si iarasi nu ne intelegem ! Dar nici unul nu intra in inima lui sa-si spuna : n-am eu in mana o minciuna si nu ma inchin eu in fata unei bucati de lemn ? Dupa cum spune Isaia ? Vorbim intre noi si nu ne intelegem fara sa ne aducem aminte de ceea ce spune Domnul ? Da iata-ma un anonim si Domnul nu asculta caci zice Domnul: De aceea si Eu voi alege ce este spre nefericirea lor si voi aduce peste ei lucrurile de care se tem, caci când am chemat Eu, n-au raspuns si când am vorbit Eu, n-au ascultat, ci au facut ce este rau înaintea Mea si au ales ce nu-Mi place! - "Împarat esti tu oare, de te întreci în cedri? Nu mânca tatal tau si nu bea si el? Si totusi el facea dreptate si judecata, si era fericit!
Judeca pricina saracului si a celui lipsit si era fericit. Nu înseamna lucrul acesta a Ma cunoaste? zice Domnul.
Dar tu n-ai ochi si inima decât ca sa te dedai la lacomie, ca sa versi sânge nevinovat si sa întrebuintezi asuprire si silnicie.”
Anonim , da ! Anonim ! Asa vorbeste Domnul: „Faceti dreptate si judecata; scoateti pe cel asuprit din mâinile asupritorului; nu chinuiti pe strain, pe orfan si pe vaduva; nu apasati si nu varsati sânge nevinovat în locul acesta!

Caci, daca lucrati dupa cuvântul acesta, vor intra pe portile casei acesteia împarati care stau pe scaunul de domnie al lui David, suiti în care si calari pe cai, ei, slujitorii lor si poporul lor.

Dar, daca nu veti asculta cuvintele acestea, pe Mine Însumi jur, zice Domnul, ca aceasta casa va ajunge o darâmatura!”
Da , Dumnezeu este adevarat si El a implint fagaduinta Sa inviind pe Isus, va asteapta inca putina vreme sa se indure de voi ! Si va veni si nu va zabovi dupa cum a fagaduit : "Iata-Ma, Eu creez ceruri noi si un pamant nou in care va locui neprihanirea " un anonim ca tine !"

Rodica Botan said...

Ce-ai patit anonimule? Cu cite te razboiesti dumneata aici? Ce lucruri nepotrivite ai vazut sa te scuturi atita? Si apoi dupa lucrurile bne pe care le spui ar trebui sa ai o identitate. In Christos toti avem o identitate. Nu numai ca nu ne rusinam de identitatea noastra de aici dar dincolo vom primi un nume nou. Copii Domnului au un nume nu sunt anonimi. Daca vrei sa te asculte cineva prezinta-te. Numai diavolul se prezinta mereu , mereu sub alt nume, sub alta infatisare, uneori chiar drept inger de lumina. Sa nu mai spun ca atunci cind diavo;u; s-a prezentat Domnului Isus in pustie i-a recitat din Dcriptura..."Este scris"...zicea diavolul si avea dreptate si stia Cuvintul pe de rost.

Termina cu anonimatele tale si prezinta-te asa cum trebuie. Pina atunci nici nu citesc ce scrii...si sfatuiesc si pe altii sa faca la fel...