04 November 2016

CUM IMBATRINIM

Un subiect de toata… frumusetea. Vorbind de riduri, Mihaela spunea ca ea vrea sa le poarte cu “mindrie si cu multa originalitate”. Si m-am gindit la ceea ce a spus ea in mod… practic.

Cit de mindre sau de originale ne fac ridurile? Adevarul este ca aleg hotarirea Mihaelei daca stau sa aleg intre mindrie, si originalitate, si ridicolul in care cad unele femei incercind sa se agate cu furie de ultimele zvicniri ale tineretii… Este absolut rusinos in unele cazuri.

Nu… nu-i de ris. Nu imi trece prin cap ca daca sintem mai in virsta trebuie sa ne imbrobodim, sa devenim neglijente, sa umblam cu un strimf in sus si unul in jos, hainele pe dos si papucii scilciati… Cred din toata inima in igiena si cred si in folosirea cu masura a produselor care ne ajuta sa ne punem in valoare atributele fizice . Cred ca un fier de calcat este un bun croitor si mai cred ca bunul gust este o arta. Si chiar daca nu sintem talentate din nascare, anumite lucruri le putem invata si folosi cu succes.

Mi-amintesc o vreme… he-hei… eram de douazeci si… de ani. Am facut orchestra la Biserica din Petrila, si fratele Morosan care venea de la Petrosani sa ne ajute cu orchestra m-a chemat din prima zi sa stea de vorba cu mine. Spunea el ca i s-a atras atentia ca eu sint foarte eleganta… si ca el incepe lucrarea respectiva, dar vrea ca eu sa stiu de la bun inceput ca el nu tolereaza pe cineva care nu se imbraca decent sa participle la orchestra.

Am zimbit si i-am zis…

-Frate Morosan… ce zici? E bine cum sint imbracata acum?

-Bine, zice el, controlindu-mi tinuta.

-Uite ce este… zic eu… cind dumneata o sa ma vezi cu ceva nepotrivit pentru biserica, te rog sa-mi spui si promit ca altu' nu ma mai imbrac cu haina respectiva. Dar iti spun eu, frate Morosan… ca cei care s-au cramponat de imbracamintea mea is certati cu fierul de calcat si bunul gust… ca daca imbrac eu orice zdreanta de stamba, si imbraca si altcineva aceeasi zdreanta, de zdreanta mea s-or poticni cu siguranta… ca stiu s-o port…

-Cum zici… eu oi vedea… Si mai am inca un lucru sa-ti pun in vedere, mi-a zis el…

-Ascult… am raspuns eu…

-Mi s-a spus ca esti indisciplinata…

-Frate Morosan, te rog sa ma certi cind ai sa ai motive - pina atunci… nu cred ca are rost sa ma certi… ce zici?

A dat din cap omul lasindu-ma sa inteleg ca unde-i lege nu-i tocmeala, ca el e conducatorul acestei orchestre si va actiona ca atare…

Si… am facut muuuulte repetitii… si fratele Morosan nu s-a plins niciodata nici de hainele mele, nici de atitudinea mea… Dar inainte de a pleca de la noi, m-a tras deoparte si mi-a zis asa cum stia el sa zica. cu accentual lui maghiar…

-Rodico… n-am sa mai maninc niciodata mestecat de altii… Ca tocmai aia care m-au avertizat despre tine mi-au dat bataie de cap…"

Ce amintiri mi-au venit in minte?! Mi-a placut fraza… sa nu maninci mestecat de altii… si citi mai maninca asa!…

Dar sa revin la ce zicea Mihaela… Exista un timp, asa cum zicea Solomon, pentru orice in viata. Si anumite lucruri sint frumoase la vremea lor. Daca vezi un copil alintindu-se… iti vine sa-l maninci, nu altceva… daca doi indragostiti se alinta… si alora le sta bine - mai ales daca n-o fac in nasul altora de demonstratie… dar cind vezi oameni batrini care dau in mintea copiilor… pai... cred ca am spus suficient.

Ce mi se pare frumos este cind intilnesti cite o doamna eleganta, imbracata decent, care isi onoreaza virsta; cu o atitudine, o imbracaminte si o eleganta demna de anii ce-i poarta. Si am vazut batrini frumosi.

Ca daca dai in fiecare zi cu crema aia de frumusete, care se numeste “Bunatate”… si ridurile se asaza frumos pe fata si ii dau distinctie persoanei respective; si in ciuda virstei, ai sa ai un chip frumos, care radiaza ceva din interior ce nu poate fi inlocuit cu nici un fond de ten sau alte alifii si produse cosmetice. Asemenea oameni te atrag… iti devin dragi… si cind nu mai sint, ii pastrezi in minte cu toate detaliile lor… iti amintesti fraze pe care le-au spus si ginduri care le-au impartasit, si fata lor ti-o inchipui intotdeauna senina si zimbitoare…

O astfel de frumusete nu numai ca rezista timpului… dar traieste si dupa ce oamenii respectivi s-au dus… Aia zic eu ca este frumusete… una ce sporeste in ani si nu degenereaza …

Asa ca fac din nou reclama la aceeasi crema… ”Bunatatea”… un produs ieftin si la indemina oricui… nu sterge ridurile, ci le infrumuseteaza. Si cum zice Biblia... ca zice bine... "Bunatatea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii". Si "ceea ce da frumusete unui om este bunatatea lui."

2 comments:

mihaela said...

nu stiu cum e la altii, adica altele :) dar eu pe masura ce au trecut anii am invatat sa ma imprietenesc din ce in ce mai bine cu mine insami, sa fiu mai toleranta cu micile (sau măricelele) imperfectiuni si sa nu ma stresez pentru lucrurile care nu pot fi schimbate. Cum ar fi ridurile... am impresia ca stresandu-ma din cauza lor mai adaug cateva figurii mele :)

Comentariul meu nu se vrea o pledoarie pentru neglijenta ci doar pentru o normalitate. O normalitate care parcă are tendința să dispară.. uneori am impresia ca traim intr-o lume nebună in care a fi natural e aproape similar cu nonconformist.

Anonymous said...

Rodica,

Te-ai gandit vreodata sa pui intr-o carte aceste postari pline de invataturi, pentru fete si femei tinere, sau cele care-si admira deja ridurile?
Ca internetul se va termina intr-o zi, dar cartea scrisa o tii in buzunar si la lumina unei lunanari te poate bucura...De Cartea Cartilor , nu mai spun, e de citit de pe file scrise nu de pe link:)
Un sfarsit de saptamana binecuvantat de Domnul iti doresc tie si familie tale!
Cu mult drag, vioricaO