Banuiesc ca orasul era Chongqing si eram cazati la Hotelul Hilton... si nu ne asteptam sa fie atit de bune conditiile, ca doar venisem in China. Doua paturi mari cu lenjerie alba, placuta la vedere si la pipait... mobilier frumos, o baie eleganta cu peretele catre dormitor numai sticla... O ambianta placuta... ne astepta sa ne odihnim.
Incintata, m-am dus la geam sa privesc afara... Peste drum de noi, un bloc de locuinte. In departare, alte cladiri grandioase. Va las pe voi sa sa trageti concluziile... uitindu-va la pozele de mai jos. Incercati sa mariti pozele, ca sa vedeti mai bine.
Schele si macarale la tot pasul. Cind spun la tot pasul nu inseamna ca este doar o expresie. Este de neinchipuit cit se construieste. Se lucreaza mai mult noaptea, ca ziua este prea aglomerat. Lumea este ocupata... am gasit pe unde am umblat un singur "homeless" cum ii spunem noi - om al strazii. Dormea pe trotuar. In rest, toata lumea la lucru. Nu gasesti o hirtie aruncata pe jos... asa ca in comparatie cu ce am vazut in Romania este ceva deosebit. Doar ca te miri - poate ca fiecare obiect este folositor la ceva. Vazusem cu ceva vreme in urma la televizor o emisiune unde arata ca faceau din cartoane pe care le adunau de pe la gunoaie un fel de faina si din ea faceau gogosi si le vindeau pe strada. Mmmm... trebuie ca erau foarte gustoase...
Si fiindca am ajuns iara la mincare... seara, in orase, chinezii folosesc un fel de butelii pe care le aprind pe drum, si gatesc pe ele, pun o masa si citeva scaune, si gata restaurantul...
Ma gindeam zilele astea cum iau cu asalt musulmanii Europa. Si ma mai gindeam la chinezi si la cit sunt de multi, si daca si cind se vor deschide granitele si ii vor lasa liberi... cum ar putea ei sa umple pamintul. Chongqing este un oras industrial in care este tot atita populatie cit in intreaga Canada.
Directorul vaporului responsabil cu activitatile pe vapor a avut o tema foarte interesanta despre China. Si, spre surprinderea mea, a spus niste adevaruri greu de imaginat. A recunoscut ca Mao a facut greseli si ca dupa anii 1970 au fost citiva ani de foamete si au murit infometati citeva milioane bune de chinezi. A recunoscut ca luarea pamintului de catre guvern si ideea de colectivizare (asa cum am avut si noi in Romania) a fost gresita. Si dupa foametea aia grozava, si dupa moartea lui Mao, au le-au dat inapoi paminturile la oameni si imediat in anul urmator productia a crescut intre 20 si 30%. Ghidul nostru insa spunea ca oamenii trag la oras si nimeni nu mai vrea sa lucreze pamintul - exact ca in Romania.
Si ca sa inchei articolul, am sa va povestesc ca am vrut sa duc doua Biblii in China. Si am tot aminat sa ma duc sa cumpar pina cind a fost prea tirziu. Asa ca am luat din biblioteca mea o Biblie in engleza, ca mi-am zis eu ca tot vorbesc chinezii engleza. Si s-o gasi unul care stie engleza pentru Biblia ce o duc. Si acuma eram in oras si cautam momentul s-o plasez undeva. Dar unde? Mai totdeauna eram cu ciurda de turisti si cu ghidul peste tot. Intr-o zi ne-am aventurat, eu si cu Claudia, sa vedem zidul unui oras. Facusem noi un pachetel mic in care pusesem citeva dulciuri si Biblia, si acuma ne uitam unde sa o asezam. Am trecut pe linga un stilp de curent cu tot felul de sirme incurcate (si eu care fac harti electrice i-am zis sa-mi faca o poza linga stilp, sa le arat la colegi cum arata echipamentul electric in China), si in spatele meu vad o droaie de biciclete. O intreb pe Claudia: "Ce zici... o lasam aici?". "O lasam", zice ea... Si asa am pus pachetelul in cosul unei biciclete ruginite si incet am continuat drumul. In aglomeratia aia de acolo a aparut un alt tip pe bicicleta care cred eu a vazut ca am umblat la bicicleta omului si a strigat la cineva... pe limba lor sa vina. Eu mi-am continuat drumul... nevinovata... dar trageam cu urechea sa vad daca vine cineva dupa mine.
Si asta este povestea mea de misionara... Altii isi dau viata pentru Christos - eu n-am reusit decit sa duc o Biblie si s-o las pe furis in cosul cuiva. Ce s-a intimplat... nu stiu. Stiu doar atit ca dintr-o piine si doi pesti, Domnul Isus a hranit o multime de oameni si a adunat o multime de cosuri de firimituri. V-am spus ce am facut nu ca lauda - ca dupa cum vedeti, nu m-am invrednicit sa cumpar macar o Biblie in limba lor. Va spun doar ca Dumnezeu poate face ceva si din nimic - doar a facut pamintul intreg din nimic... nu? Si ma gindesc eu ca intr-o zi in cer o sa aflu ce s-a intimplat cu Biblia mea in limba engleza dusa in China. Poate ca ceva tot se va intimpla, ca noi ne-am rugat pentru ea... si ea este Cuvintul lui Dumnezeu care are putere...
Si cu asta inchei povestea asta despre China. Mai am si altele, dar... la timpul lor.
No comments:
Post a Comment