19 July 2016

China m-a pus pe ginduri...

    Deci… vacanta s-a terminat. De luni am inceput munca, si din nou timpul meu e intors pe dos, si ziua e noapte, si noaptea zi. Cind schimbi fusul orar atit de des, creierul e pe jumatate adormit o vreme. Nu-mi vine sa cred ca am fost in China, doar ca amintirile celor vazute ma urmaresc inca. De cite ori ma intorc acasa de pe unde umblu prin lume, de atitea ori Ii multumesc lui Dumnezeu pentru locul pe care il numesc acasa, pentru culcusul meu, pentru gradinuta mea, pentru serviciul meu. Tot binecuvintari una si una… binecuvintari nemeritate, pentru care nu-I multumesc Domnului suficient.
    Cum a fost in China? Am promis sa va povestesc si poate o sa-mi ia o vreme sa desert toate impresiile mele despre indepartatul Orient. Am fost… pe o alta planeta. O tara cu multi oameni si spatiu putin pentru numarul de locuitori. Am vazut cladiri inalte si multe… blocuri turn, care din departare arata grandios, dar care in realitate sunt niste inchisori de ciment si gratii de fier pentru care chinezii platesc mult prea mult si de care se bucura mult prea putin. Sint formate din multe apartamente mici cu doua camere, care costa foarte, foarte scump. Intre 40.000 si 70.000 de yuani – bani de-ai lor, pentru un metru patrat locuibil. Cind chinezii cumpara casa – li se face contract de proprietar doar pe 70 de ani. Dupa 70 de ani… nici ei nu stiu ce se va intimpla. Apartamentul il cumpara gol pusca… fara chiuvete, sau veceu, sau alt mobilier - doar o gaura in ciment… fara usi…fara nimic. Ghidul nostru ne-a spus ca ei prefera sa isi cumpere masini. Si ca sunt foarte mindri de masinile lor si se intrec care mai de care – a cui masina este mai frumoasa sau mai scumpa. De acolo am tras eu concluzia ca romanii si chinezii au ceva in comun - o mindrie prosteasca in privinta lucrurilor materiale.

     Am fost dusi la un asa-zis… Hutong… singurele locuinte asezate pe pamint in Beijing. Ghidul ne-a repetat de mai multe ori ca asta nu este partea saraca a Beijinului, ci este “clasa I”. Stradute inguste, cu masini, sau biciclete, sau motociclete parcate pe aceste alei in fata usii de la intrare. Am si fost invitati intr-o astfel de casa la o cunostinta a ghidului pentru o canuta de ceai. Ceva special… O bucatarie cit un coridor, o sufragerie micuta (dupa standardul nostru american, al clasei de mijloc)…si probabil doua dormitoare. Casa fusese cindva mult mai mare si le apartinuse bunicilor proprietarei, dar comunistii le-au luat-o, si dupa ani indelungati, cind i s-a inapoiat casa mostenitoarei, asta era singura bucatica ramasa - fiind locuita in rest de multi alti chinezi, pe care nu i-a mai putut da afara. In aceste case din Hutong, oamenii de pe aceeasi strada au o baie comuna... undeva pe strada lor. 
     Se imbratiseaza ridicolul cu sublimul si eleganta cu saracia la tot pasul. Locurile si hotelurile de mina intii sunt de tipul Las Vegasului... prea mult sclipici pentru gusturile rafinate. Fusesem gazduiti la Hilton in unul dintre orase si se vedea straduinta ce se pusese in tot ce era acolo, ca sa fie la inaltimea confortului din Vest, dar cind trageai draperia sa te uiti pe geam, te stingherea saracia pe care o vedeai in apartamentele de peste drum. 
     Fara sa vreau, a trebuit sa imi pun o rinduiala in ginduri si sa ma gindesc la multe lucruri pe care in obisnuitul meu zilnic nici nu le observ. Unele binecuvintari pe care le avem nici nu le recunoastem ca binecuvintari - ni se pare foarte obisnuit sa avem din belsug, sa traim din plin, sa ne bucuram de multe lucruri care pentru altii sunt lux. China m-a pus din nou pe ginduri...



 





1 comment:

Anonymous said...

Ma gandeam astazi sa te intreb despre locuintele lor. Aici la Londra sunt multi chinezi care locuiesc si ei in case sau apartamente inchiriate dar nu am intrat cu ei la vorba despre ale lor de acasa Acuma lucrez la renovarea unui apartament, la o casa unde locuieste si o mica si tanara chinezoaica , studenta, careia i-au venit in vizita parintii si i-au adus si baietelul. Am intrebat-o doar daca e fratele ei ( pare prea tanara sa aiba copil de 3 sau 4 ani, cred . Sper sa am ocazia sa-mi spuna ceva despre casa lor , cata vreme mai lucrez acolo