23 May 2014

PACATUL... NEPACATUIT...

Luca 16:19-31

19. Era un om bogat care se imbraca in porfira si in subtire; si in fiecare zi ducea o viata plina de veselie si stralucire.
20. La usa lui, zacea un sarac, numit Lazar, plin de bube.
21. Si dorea mult sa se sature cu firimiturile care cadeau de la masa bogatului; pana si cainii veneau si-i lingeau bubele.
22. Cu vremea, saracul a murit; si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul, si l-au ingropat.
23. Pe cand era el in Locuinta mortilor, in chinuri, si-a ridicat ochii in sus, a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui
24. si a strigat: "Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si inmoaie varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba; caci grozav sunt chinuit in vapaia aceasta."
25. "Fiule", i-a raspuns Avraam, "adu-ti aminte ca, in viata ta, tu ti-ai luat lucrurile bune, si Lazar si-a luat pe cele rele; acum aici, el este mangaiat, iar tu esti chinuit.
26. Pe langa toate acestea, intre noi si intre voi este o prapastie mare, asa ca cei ce ar vrea sa treaca de aici la voi sau de acolo la noi sa nu poata."
27. Bogatul a zis: "Rogu-te, dar, parinte Avraame, sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu;
28. caci am cinci frati, si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin."
29. Avraam a raspuns: "Au pe Moise si pe proroci; sa asculte de ei."
30. "Nu, parinte Avraame", a zis el, "ci daca se va duce la ei cineva din morti, se vor pocai."
31. Si Avraam i-a raspuns: "Daca nu asculta pe Moise si pe proroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti."
.................
      Am sa va spun ce mi-a trecut mie prin cap astazi cind am auzit o predica din textul asta. Textul este vast si se pot scoate atitea idei din el... si predica a fost buna, dar se discutau alte lucruri - in timp ce mie mi-a venit asa deodata sa ma intreb... de ce o fi ajuns bogatul asta in iad? Ca nu spune textul sa fi facut nici crime, nici furturi, nici rautati... nu se pomeneste nici un pacat macar. Ba poate ca era prea elegant?! Nu stiu sa scrie undeva ca este pacat sa fii elegant. Sau poate ca minca bine... organic... si ducea o viata vesela? Nici veselia nu scrie in Biblie sa fie pacat! Atunci de ce ajunge dumnealui in iad?
     Bogatul asta pare ca... era un om cumsecade... cam asa cum sintem si noi astazi. Ne vedem de treaba noastra, sintem ocupati cu lucruri pozitive, mergem, venim, sintem preocupati, obositi... nici nu avem timp sa facem cine stie ce prostii. Sintem oameni cu prestigiu in societatea in care functionam si o lume intreaga ar putea sa fie martora ca sintem niste cetateni excelenti.
     Asa ca... oare ce a facut sau n-a facut omul asta de afaceri ca a ajuns sarmanul in iad?! Si logica mea imi spune ca odata ajuns in iad, omul stie exact ce a facut sau n-a facut, pentru ca il arde o dorinta ...si nu este deloc timid sa si-o exprime. Pe vremea cind traia, nu a avut timp sa-l bage in seama pe omul de la poarta lui; dar acum, aflat in iad, il recunoaste. Interesant! Si se roaga de el... deci il stie bine. Acuma poate sa-l bage in seama...
     Si n-am sa va spun mai mult, ca as vrea sa ne gindim fiecare in dreptul nostru. Ce avem oare in comun cu acest bogat? Eu imi fac deja lista si sint sigura ca, daca sinteti sinceri, o sa aveti si voi citeva ginduri in privinta aceasta. Poate uneori nu ce facem este rau... ci ceea ce am putea sa facem, si nu facem. Motivele sint multe, dar ele nu o sa ne scuze in ziua judecatii: nici oboseala, nici indiferenta, nici egoismul, nici rautatea, nici lacomia, nici macar faptul ca sintem prea ocupati cu... ocupatii. Asa ca... atentie nu numai la ce facem, dar si la ceea ce ...nu facem! Judecata asta este finala si nu are nimeni drept la apel!!!

2 comments:

cherie said...

Asa este Rodica... Asa este!

Noah said...

Foarte frumos comentariul. Mi-am adus aminte de faptul că femeia aceea s-a atins de poala hainei lui, adică s-a aplecat jos, până la pământ, recunoscând că Cel de care se atingea merită închinarea ei. Se vede că ea știa ceea ce cei mai mulți contemporani nici nu bănuiau. Faptul că Dumnezeu cerceta poporul Său în trup uman. Ea știa că atingerea ei ar fi făcut necurat pe orice om, și știa că atingerea ei de Domnul nul Îl făcea pe El necurat, ci dimpotrivă, o făcea pe ea curată!
În actul ei era credință nu doar pentru vindecare, ci credință în divinitatea Domnului Isus și în capacitatea lui de a ierta, de a face curați pe ceice se ating de El!

Citesc cu plăcere multele comentarii pe care le publicați, și mă trezesc la rândul meu, comentând la cometariile dvs., deși nu am timp întotdeauna să vă comunic acest lucru!
Keep on writing!
Noah