DISPERATII...

In Marcu 1:40-45 citim despre tamaduirea unui lepros.

“A venit la El un lepros, care s-a aruncat in genunci inaintea Lui, Il ruga, si-I zicea:”Daca vrei, poti sa ma curatesti.”

…………………..

     Ati vazut vreodata oameni disperati? Ati vazut cum stau la rind la magazine in Vinerea Neagra inainte de Ziua Multumirii, ca sa cumpere televizoare sau computere mai ieftine, si cind usa se deschide, se calca in picioare? Sau la anumite meciuri unde microbistii sint gata sa-si fringa gitul, ca sa intre si sa vada un meci sau sa-i stringa de git pe spectatorii care il aplauda pe adversarul echipei lor… Dar parintii cu copii bolnavi, care nu stiu ce sa faca sa gaseasca leac pentru copilul lor; sau parintii unor copii ticalosi, care nu vor sa isi schimbe comportamentul si isi ruineaza viata inainte de a o incepe? Sint oameni disperati peste tot…

     Disperarea intotdeauna creeaza si hraneste energia necesara unui act iesit din comun, puternic…uneori creeaza solutii, alteori dezastru. Leprosii in Israel aveau reguli de comportament bine stabilite de Moise inca din vechime. Ei trebuiau sa traiasca afara din cetate, trebuiau sa isi puna mina la gura si sa strice “necurat” cind se apropiau de ei alti oameni. Asa ca acest lepros, care a venit la Domnul Isus, trebuie sa fi fost disperat, ca altfel nu-mi imaginez cum a indraznit sa se apropie de El… plus ca era intotdeauna inconjurat de multimi. Si apoi, pe linga hotararea lui nascuta din disperare, ma mai impresioneaza si ceea ce spune. El nu zice “daca poti”…ci “daca vrei”… Prin asta isi arata credinta. El era convins ca Domnul Isus poate… nu era sigur insa daca si vrea. Domnul Isus ii onoreaza credinta si il curateste de lepra.

     Astazi nu auzim prea mult despre lepra de piele; dar eu zic ca lepra inca exista si e foarte raspindita… o lepra a sufletului. O caracteristica interesanta a leprei este ca nu doare… si cum sufletul este invizibil, si cum lepra nu doare …sintem chiar si  inconstienti ca sintem bolnavi. Ar trebui sa fim disperati, in schimb stam linistiti… si nici macar nu banuim pericolul in care sintem. 

     Dar ar fi timpul sa devenim disperati... si sa facem lucruri nascute din disperare. Nu ar fi rau sa urmam pilda leprosului si sa cadem in genunchi - pina ii mai putem indoi... ca nu sintem siguri daca vom mai avea suficient timp sau energie pe viitor sa mergem la El, sa-I cadem la picioare. Un lucru este sigur insa... El ne va primi si ne va curati... daca Ii vom cere...