CINTAREA MARIEI...

     Unde te duci si unde te intorci, toata lumea este luata pe sus, asaltata, impinsa, minata de subiectul sarbatorii care se apropie. La televizor sint numai filme de Craciun, pe aproape toate canalele. Curios insa ca desi subiectul este Craciunul, n-am reusit sa vad o singura secventa care sa vorbeasca despre adevarata poveste de Craciun. Sint tot felul de povesti dragutele, comice, morale... dar apa de ploaie... cadouri, oameni de zapada, pitici si Mosi Craciuni cu plete dalbe... si povestioare dulcege... cu ceva facere de bine si cu cite o Ileana Cosinzeana care l-a gasit pe Zmeu sau pe Harap Alb... unul dintre ei...

     In preajma primului Craciun insa, Maria era singura care facea pregatiri. Pregatiri sa mearga la Bethleem ... insarcinata si aproape de termen. Cititoarele mele care au avut deja copii pot sa marturiseasca cit de confortabila este o calatorie in masina... in conditii optime... cu o sarcina la 8 luni si ceva... darmite pe magar. E greu destul sa mergi la spital si sa nasti copilul - si experienta nu este deloc placuta, desi astazi medicina este mai avansata si spitalul ofera servicii excelente... dar sa te duci in necunoscut... fara sa ai macar o femeie care sa stie ce sa faca si cum sa te ajute?!
     Despre un lucru as vrea sa amintesc astazi. Ingerul i s-a infatisat Mariei si i-a spus vestea. Maria accepta si nu doar atit... Din "Cintarea Mariei" intelegem starea ei sufleteasca... "Sufletul meu mareste pe Domnul si mi se bucura duhul in Dumnezeu, Mintuitorul meu, pentru ca a privit spre starea smerita a roabei Sale..." - asa cinta Maria.
    Dumnezeu nu i-a dat insa numai Mariei o treaba de facut. Ne-a dat si noua de nenumarate ori cite ceva sa facem - dupa puterea si credinta noastra. Dar ma intreb daca am avut pe buze o cintare de cite ori am avut de facut o treaba pentru El. Ba ma gindesc ca am cirtit si am bolborosit... ca trebuie sa ma duc la spital, ba ca nu stiu ce baba din Biserica acuma s-a gasit sa-mi ceara nu stiu ce... ba Pastorul mi-a cerut sa ma duc mai devreme sa ma ocup de ceva... ba saptaminile trecute unul din Elders m-a tot cautat sa se roage cu mine... si ba eram pe drum, ba ajunsa acasa, dar voiam sa fac altceva... Ce sa mai vorbesc de bucurie... sau cintare... Si unde este slujba ce mi-a fost incredintata mie in comparatie cu slujba pe termen lung a Mariei...???
     Are Domnul nevoie si de noi in lucrarea Lui? Sigur ca are. Dar sintem noi disponibili? Sintem noi bucurosi sa facem ce ne cere? Avem o cintare de multumire sau de bucurie pe buze?... Fiecare stie in inima lui cum raspunde situatiilor pe care Tatal Ceresc ni le pune in fata, planul Lui...
    Doamne, pune o cintare pe buzele noastre de Craciunul asta... o cintare ca a Mariei - dar pe care s-o  cintam tot anul... si an dupa an, pina vei veni sa ne iei la Tine!