Urmare la intilnirea cu Chris...Azi dimineata m-am grabit sa fiu in parcare la ora 9 asa cum am vorbit cu Chris si mama lui cu o saptamina in urma. Am asteptat ...am asteptat...am asteptat...dar n-au venit.
Am intrebat astazi un Pastor care se ocupa cu oamenii strazii si cu drogatii si mi-a spus ca oamenii astia nu se pot supune nici unui orar fix. Ca din 10 care vor sa-si schimbe viata, sau fac o promisiune oarecare, chiar daca este ceva de care beneficiaza ei insisi 100%...numai 2 vor face incercari sa participe efectiv la acea schimbare, sa fie prezenti la o intilnire, sa faca un pas in directia stabilita...
Asa ca...parcarea a fost goala. Le doresc tot binele celor doi...Nu cred ca trebuie sa ne incarcam cu problemele nimanui. Invat cam greu, dar...invat.
Fiecare zi are sansa ei de a o trai in ascultare de Christos. Uneori ascultarea inseamna chiar... odihna. Multumesc deci, Tata Ceresc pentru ca parcarea a fost goala... dar ziua a continuat sa fie plina de prezenta Ta... odihnitoare.
2 comments:
Rodica, tu ai sadit o samanta. Asteptarile tale ca intr-o saptamana sa vezi planta iesind firav din pamant au fost zadarnicite.
Asta nu inseamna ca El ramane indiferent... El e credincios.
Tu ti-ai facut partea. La vremea potrivita de El, vei sti si continuarea intamplarii acesteia. Si daca asta va fi doar in vesnicie!
Eu multumesc pentru tine si dragostea ta!
asa=i a.dama...dar nu poti sa nu regreti...putea fi altfel...pentru ei- ca nu era vorba de mine...
Cu Dumnezeu noi nu pierdem nimic, niciodata...chiar si moartea este un cistig.
Post a Comment