THE TRUTH AND ONLY THE TRUTH...

IN CAUTARE DE LOC DE MUNCA?

https://www.facebook.com/photo.phv=556288864483215&set=vb.100003063187200&type=2&theater

VORBESC SI EU SA N-ADORM...

-In caz ca mor... am sa am o portie de ris gindindu-ma la cita treaba le las fetelor mele ...sa se descotoroseasca de toate posesiile mele materiale. Si o fac din dragoste... nu vreau sa le las plingind...

- Nimic nu-i mai teribil decit momentul ala in timpul unui scandal, cind realizezi ca te-ai infuriat degeaba si n-ai strop de dreptate.

- Va puteti uita la poza asta de iarna sa va racoriti... in California este cald de te apuca ameteala, un pic de zapada n-ar strica...

- Ce n-as da sa pot lua inapoi toate momentele din copilarie cind am fost trimisa la culcare si m-am impotrivit. Ce puisor de somn as mai trage!... Si cit de des...

- Cred ca ar trebui sa se inventeze un font pentru sarcasm... l-as folosi astazi cu succes...

- Chiar a fost necesar sa invatam sa scriem si cursiv? Dar caligrafic? Si daca da... de ce?

- Nu-mi aduc aminte cind a fost ultima data cind n-am fost obosita... mai nou ma trezesc dimineata uneori mai obosita decit la culcare... si tentatia de a merge inapoi la culcare este greu de invins...

-Deciziile proaste creeaza niste povesti nemaipomenite... de fapt... cu cit prostia e mai mare, cu atit povestea e mai de soi. Parca vad ca pina la urma am sa scriu o carte... sau doua...

- Cind ma imbrac frumos, si cred ca arat bine, si plec de acasa, si nu intilnesc pe nimeni important... ma apuca toti nervii ...

- Asta explica ...cum ma imbrac in ultima vreme... Am cautat in memorie si nu cred ca mai am cunostinta de cineva important...

- Am pus numele unor persoane in memoria celularului... numai ca sa stiu cind suna ...ca sa nu le raspund.

- Nu poti provoca momentul... dar cind vine acel moment si esti la lucru... asa pe secunda stii precis ca incepind din acel moment, n-ai sa faci nimic productiv pentru tot restul zilei (caz concret... eu scriind postul asta... la lucru... si mai am... exact 6 ore si ceva de chinuit...)

NU FITI CA UN CAL SAU CA UN CATIR...

• Un psalm al lui David.
• ¹ Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!
• Ps 85.2; Rom 4.6-8;
• ² Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie!
• 2Cor 5.19; Ioan 1.47;
• ³ Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
• ⁴ Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)
• 1Sam 5.6-11; Iov 33.7; Ps 38.2;
• ⁵ Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)
• Prov 28.13; Isa 65.24; Luc 15.18-21-etc; 1Ioan 1.9;
• ⁶ De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
• 1Tim 1.16; Isa 55.6; Ioan 7.34;
• ⁷ Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire. (Oprire)
• Ps 9.9; Ps 27.5; Ps 31.20; Ps 119.114; Ex 15.1; Jud 5.1; 2Sam 22.1;
• ⁸ „Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
• ⁹ Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.
• Prov 26.3; Iac 3.3; Iov 35.11;
• ¹⁰ De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.
• Prov 13.21; Rom 2.9; Ps 34.8; Ps 84.12; Prov 16.20; Ier 17.7;
• ¹¹ Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi înveseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!
• ................................................................................................................................
•      Am ascultat astazi o parte dintr-o predica deosebita. Este destul de greu sa asculti o predica ce iti vorbeste atit de direct, ca parca ar fi destinata doar pentru tine. Dar din ce trec prin viata dintr-aia realizez ca sint multi care simt ca mine. De fapt, Biblia zice ca toti am pacatuit si deci o predica despre pocainta ne poate prinde bine tuturora. 
•      Si nu ca nu stim sau nu am mai auzit... dar parca e bine sa ni se repete unele lucruri... ca de pilda fapul ca un pacat marturisit inaintea Domnului aduce usurare, pace, bucurie. O treaba absolut adevarata este faptul ca un om care a pacatuit nu poate decit sa arate chinuit si nelinistit, chiar daca reuseste sa acopere pacatul. Si este usor de recunoscut. David mai sus zice ca atita vreme cit a tacut, a simtit mina Domnului apasind asupra lui, ca i se topeau oasele de gemete lui necurmate. Oare cei din jurul lui nu i-au vazut dezolarea, disperarea, depresia? Si oare e posibil ca suferinta noastra trupeasca sa aiba ca sursa lupta si framintarea interioara? Nu ati auzit adesea ca stresul cuiva l-a imbolnavit de o boala sau alta? 
•      Si cum ziceam la inceput... TOTI am pacatuit si avem nevoie sa ne marturisim pacatele Domnului si sa primim iertarea Lui. David ni se adreseaza atit de exact... ca si cind ar sti cu cine are de-a face... "Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr"... Nu credeti ca vi se adreseaza si voua, celor ce stati incapatinati si nu vreti sa va acceptati vinovatia? Si tot David, dupa ce ne ia asa tare la zor, ne da o speranta, ne da o veste buna... ca ..."cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui."
•      Si bine imi suna in urechi mie... care am caracterul unui catir incapatinat sa aud ultimul verset... "Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi înveseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!" 
•       De la "cal" si "catir" ...sa ajung la "Neprihanit"...D oamne, mare-i mila Ta!...
•      

Eclesiastul 2:24-26 - DIN INTELEPCIUNEA LUI SOLOMON...

"Nu este alta fericire pentru om decit sa manince si sa bea, si sa-si inveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vazut ca si aceasta vine din mina lui Dumnezeu. Caci in adevar, poate sa manince si sa se bucure fara El? Caci El da omului placut Lui intelepciune, stiinta si bucurie; dar celui pacatos ii da grija sa stringa si s-adune, ca sa dea celui placut lui Dumnezeu! Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vint. "

LA NEVOIE...

MAREA UITARII

Mica 7:19 „El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.”

......................
     Mi-amintesc de lectiile de geografie din scoala. Stiam pe vremea aia toate tarile lumii. Astazi nu le mai stiu... nu pentru ca am uitat, ci pentru ca istoria a schimbat o parte din geografie. Dar asta este geografia creata de oameni... de cei care isi impart paminturile sau se bat pentru ele. Dincolo de granitele create de oameni, se afla geografia lui Dumnezeu. El este Cel care a despartit uscatul de ape si a creat continentele de la inceputul inceputului. El a pus izvoarele acolo unde sint si El a planuit riurile unde sa curga. Mai facem noi, oamenii, modificari pe ici si colo, dar cind Dumnezeu vrea sa schimbe forma reliefului... nimeni nu-I poate sta impotriva.
     Sint tot felul de ape: ape dulci si ape sarate... si izvoare de ape minerale... si am fost chiar si la o mare care se numeste Marea Moarta, in Israel. Doamne fereste sa-ti intre in ochi apa din Marea Moarta, ca sigur ai sa plingi!
      Dintre toate marile pe care le-am vazut - si am vazut citeva in viata mea - mi-a placut cel mai mult Marea Mediterana la Jaffa (Iope) in Israel. O apa calduta, un albastru intens... valuri placute... nisip curat... scoici... Insa Biblia mai aminteste in cartea Mica despre o alta mare, despre care n-am invatat la lectiile de geografie... este Marea Uitarii. Este Marea Lui Dumnezeu, si o tine intr-un loc special, unde nu ajunge nimeni. Acolo zace trecutul nostru daca i-L dam Lui. Nu este un loc - o apa care ne-a fost data spre folosinta obisnuita:  sa inotam, sa navigam, sa ne facem vacantele in valurile ei... sa avem "fun", sa pescuim... Acesta este un teritoriu interzis noua... acolo vor fi depozitate doar relele, si nebuniile, si nelegiuirile noastre. Si nu... nu ne-a rugat nimeni sa ne facem scafandri, sa cautam dupa gunoaiele noastre sau ale altora, sau sa pescuim informatii  - pentruca Marea Uitarii este un loc periculos - este marea cea mai poluata din Univers. Asa ca... sa facem bine sa ne petrecem vacantele in alta parte!... E mai sanatos si pentru noi, si pentru altii... sa punem un semn in apropierea ei... "Inotatul si pescuitul interzis".

“..cine nu are aceste lucruri este orb, umbla cu ochii inchisi si a uitat ca a fost curatit de vechile lui pacate. De aceea, fratilor, cautati cu atit mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata.” [2Petru 1:10-11]

CIND GINDURI NEGRE...

“Ori de cite ori zic: ”Mi se clatina piciorul” bunatatea Ta, Doamne, ma sprijineste totdeauna. Cind ginduri negre se framinta cu gramada inauntrul meu, mingaierile Tale imi invioreaza sufletul.” Psalm 94:18-19

………………………………………………

Sint zile in care zic, si sint zile cind piciorul se clatina si cad… si la propriu, si la figurat – ca nu prea am echilibru. Mi-au placut intotdeauna versetele astea doua, dar scriindu-le aici, mi-am dat seama ca am mai descoperit inca o dimensiune noua in cuvintele de mai sus. Domnul nu numai ca ne sprijineste cu mina Lui… dar BUNATATEA Lui ma sprijineste totdeauna. Ca poti sa ceri ajutor cuiva, si de mila, si de sila sa-l primesti. Dar cind cineva isi arata bunatatea fata de tine in momentele in care te clatini, este ceva absolut… dumnezeesc. Oamenii de obicei te arata cu degetul cind te clatini, te judeca, te rid, te dispretuiesc… dar Domnul te sprijineste – si nu oricum, doar sa te opreasca din cadere - ci o face cu bunatate. Doua lucruri imi vorbesc inimii: ce face Domnul cu mine cind sint slaba si ma clatin… si ce ar trebui sa fac si eu cu semenii mei cind ii vad ca se clatina… Sper sa nu uit.

Apoi versetul urmator este la fel de promitator. Aveam nevoie de el astazi… si sa fiu acuma sincera… mai in toate zilele. Blogul meu se numeste “Pe Ginduri”, pentru ca intr-adevar o gramada de ginduri se framinta inauntrul meu. Si trebuie sa recunosc ca gindurile negre sint mereu prezente. Mingaierile Domnului ne pot inviora sufletul daca… DACA… le avem. Si le putem avea daca le cautam. Si le cautam doar  unde se pot gasi… si se gasesc in Cuvintul Lui scris… Biblia. Sint atitea lucruri de care ne lamentam si poate tot atitea care depind de noi sa le avem. Uneori nu avem pentru ca nu cerem… sau cerem cu gind rau, cu gind sa risipim? Intrebari la care numai noi putem raspunde sau… de ale caror raspunsuri sintem… raspunzatori.

SFINTEASCA-SE NUMELE TAU...

     Am citit adineaori ca rugaciunea este o atitudine care iti permite sa poti sa-I ceri lui Dumnezeu ceva fara sa ai emotii sau sa te simti prost ca ceri... ca rugaciunea creeaza o atmosfera intima si placuta, in care cererile noastre devin ceva natural… Asta dupa ce azi dimineata tocmai ma gindeam ca deja I-am facut lui Dumnezeu program pe ziua de azi, cind I-am dat tot felul de instructiuni - de citi sa Se ocupe si ce anume sa faca. M-am pomenit ca ma intreb singura daca stiu sa ma rog. De multe ori am revenit la rugaciunea Tatal Nostru ca model de rugaciune, si de fiecare data am tras concluzia ca trebuie sa Ii aduc lui Dumnezeu mai intii multumiri… sa pregatesc cumva starea aia intima in care sa imi pot permite sa si cer… Oare de cite ori m-am rugat asa… si de cite ori am cerut cu tupeu tot felul de lucruri pentru mine si ai mei… Asta este… am reusit sa exprim starea respectiva cu un cuvint corect, real… este... tupeu.
     De starea de prosternare n-as prea sti ce sa spun. Starea de tupeu insa imi este cunoscuta. Sint ca un copil rasfatat care crede ca totul i se permite si totul i se cuvine.

     Si tot gindindu-ma la rugaciunea domneasca, si spunind-o in gind, m-am oprit la "sfinteasca-se Numele Tau". Si m-am intrebat eu ...cum vine treaba asta? Numele Lui este sfint... de ce ne-a invatat Domnul Isus sa spunem... "sfinteasca-se Numele Tau?". Mi-a trecut prin cap gindul ca Numele Lui pe pamint se sfinteste numai de noi... locuitorii pamintului, ca cine altii sa-L sfinteasca? Si cum oare sfintim Numele Lui?

     Mi-am amintit cum spunem noi copiilor nostri sa nu ne faca de rusine numele... sau dimpotriva, cind fac ceva frumos, le spunem ca fac onoare numelui ce il poarta. Oare nu tot asa, sfintindu-ne pe noi, sfintim Numele Tatalui Ceresc? M-am oprit aici cu ginditul... ca urmatorul lucru este ...traitul. Si pentru trait ...este nevoie de fapte!

MA GINDESC...

    Anii trecuti un tinar a intrat cu un o arma automata intr-un cinema si a inceput sat traga in spectatori. In cinema erau la ora aceea mai multi tineri. Trei baieti tineri dintre perechile de acolo s-au postat in fata fetelor cu care erau la film si au incasat ei gloantele. Au platit acest gest cavaleresc cu viata. M-am intrebat cum s-au simtit fetele acelea la inmormintarea baietilor care au platit cu propria lor viata protejindu-le. M-am gindit cita recunostinta, cita dragoste, ce amintiri puternice pentru restul vietii. Oare o sa treaca vreo zi in care sa nu isi aminteasca sacrificiul lor?
    Si noi… traim si vom trai vesnic pentru ca El – Domnul Isus a murit pentru noi. Pentru ca El S-a sacrificat, ca noi sa putem gusta eternitatea intr-o dimensiune noua, unde nu mai sint lacrimi, si nici teama, si nici durere, si nici dezamagiri. Ma gindesc la cita recunostinta am… sau nu am. La zilele care trec fara sa-mi amintesc ca cineva a pasit in fata mea si a incasat lovitura de moarte… Ma gindesc la ceea ce nu ma prea gindesc…