02 November 2014

IN TRECERE PE AICI...

Prietena si sora mea din Bucuresti, pe care am avut placerea sa o vad o singura data cind m-a gazduit pentru o noapte, punindu-mi la indemina patul cel mai bun din casa si bucatele cele mai alese din camara ei... mi-a lasat un comment pe care vi-l redau mai jos.
     Cuvinte traite ...mare lucru in ziua de astazi! E plina lumea de informatii si de sfaturi, dar putini se obosesc sa le puna in aplicare. Carmen a facut-o cu succes. Semn ca invatatura Bibliei difera de invatatura lumii, si atunci cind punem aceasta invatatura in aplicare, avem binecuvintari. Iata ce scrie Carmen...

http://pentrucaexist.blogspot.com/2014/11/cum-primip-ispita-ce-ne-asteapta.html


carmen bogdan said...
      In ultima vreme au fost schimbari in viata mea.M-am mutat cu locuinta si am realizat ca imi parea rau dupa confortul avut si a fost un semnal de alarma ca nimic nu trebuie sa puna stapanire pe inima mea. Apoi m-am impacat cu ideea, realizand ca trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea de a parasi locurile acestea cand Domnul va decide sa schimb si locuinta de pe pamant. Apoi am avut cateva incercari cu sanatatea care iarasi m-au tulburat si am realizat ca orice clipa poate fi ultima si trebuie sa inteleg ca conteaza sa fiu in rinduiala cu modul in care "umblu" pe aici. Apoi nedreptatea si umilinta unor persoane din jur m-au mahnit si m-au durut, si am simtit nevoia sa ma revolt, dar am realizat ca nu e bine asa, si am inceput sa iubesc. Apoi am fost flatata, si mandria mea nu-si mai incapea in piele, dar am realizat ca nu e bine si ca asta i-ar dezavantaja si umili pe altii de langa mine, si am incercat modestia si facerea de bine. Si asa am constatat ca ispitele sunt mereu dupa colt inaintea noastra, dar sa nu uitam ca suntem trecatori pe aici, si cand vom parasi lumea aceasta nu vom fi judecati dupa casele confortabile sau deosebite in care am stat, dupa cat de grozavi am fost aici, ci daca in fiecare clipa am ales sa-i spunem nu ispitei si sa traim o viata prin care sa se reverse roada duhului. De curand am primit pe e-mai de la un prieten o pilda foarte faina, care merita citita si de altii, deoarece indeamna mintea sa cugete.

Înțeleptul și călătorul

Într-o bună zi, un călător trecu pe la un înțelept faimos. Știa de acest înțelept de multă vreme, dar nu fusese niciodată la el acasă. Imediat cum ajunse la poarta acestuia, văzu că nimeni nu-l întâmpină. Pătrunse în micuța casă a înțeleptului și fu uimit să vadă că acesta nu avea altceva decât o odaie plină de cărţi. Până și masa era făcută din câteva cărți mai groase puse una peste alta. Locul de dormit era o simplă rogojină pusă într-un colț mai îndepărtat. Omului nostru nu-i venea să creadă. Nu era posibil ca unul dintre cei mai mari învățați ai lumii să trăiască în asemenea condiții. Cu siguranță era o farsă.
Totuși, privind chipul plin de liniște al înțeleptului, vedea cum coboară pacea în inima sa. Dar el dorea să știe adevărul. Poate înțeleptul fusese jefuit...
- Fie-mi iertată îndrăzneala, învăţătorule, unde-ţi este mobila? întrebă omul.
- Dar a ta unde este? întrebă la rându-i înțeleptul.
- A mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici, răspunse călătorul.
- Şi eu la fel, zise înțeleptul.

No comments: