MULTUMIREA

     Miine sarbatorim Ziua Multumirii. Unii mai sinceri si mai obraznici ii zic “ziua curcanului”, pentru ca, in adevar, sarbatoresc curcanul. Cel putin nu spun una si fac alta. Unii dintre noi, mai cumsecade si mai corecti, ii spunem corect… “Ziua Multumirii”. In America, desi ziua asta are o istorie minunata, ma mir ca liberalii americani nu au considerat inca sa o desfiinteze si sa o inlocuiasca cu "ziua curcubeului" de pilda, sau alta zi care este mai corecta din punct de vedere politic… (Doamne fereste, sa nu le dau eu ideea!)

     Unul dintre primele cuvinte pe care le invatam cind sintem mici si abia putem rosti cuvintele este “multumesc”. Face parte din invatatura de inceput a celor sapte ani de-acasa, la loc de frunte cu “sarut mina” sau “buna ziua “. Si parintii ne repeta mereu sa spunem multumesc pentru orice lucru pe care il primim, pina inregistram si ne devine a doua natura. Invatatura asta ramine in creierul nostru, parte din noi, pina tirziu la batrinete.

     Dar ma gindesc acuma ca… primim atitea lucruri de la bunul Dumnezeu… si nu ne trece prin minte prea des sa-I multumim. Ba mai mult, abia atunci cind pierdem cite ceva ne lamentam si ne agitam ca si cum era dreptul nostru sa avem acel ceva, si Dumnezeu ne face o nedreptate. Sintem atit de superficiali, ca unele lucruri nu le inregistram ca le-am avut decit atunci cind le pierdem. Zicea cineva ca ar fi interesant sa ne trezim dimineata si sa avem doar lucrurile pentru care am multumit. Unii dintre noi am fi chiar foarte saraci in cazul asta.

     Biblia ne spune sa multumim pentru “toate lucrurile”. Nu exista lucruri mai mici sau mai mari si numai pentru unele trebuie multumit. Nu multumim numai pentru lucrurile pe care le consideram noi bune si ne facem ca celelalte nu exista. Adevarul este ca unele lucruri bune – din punctul nostru  de vedere s-au dovedit a fi dezastre in timp - si altele, pe care le-am considerat  tragedii, s-au transformat in binecuvintari.

    Am auzit ca unii au un fel de jurnal al multumirii. Ca zilnic scriu o parte din binecuvintarile pe care le recunosc in trairea lor zilnica. Ginditi-va acuma la copiii nostri care sint multumitori, si la cei aroganti si indiferenti. Ati prins ideea? Si eu… Mai ramine sa ma corectez…