…Asteptarea… Ce subiect luuuuung!
Ati asteptat vreodata? Cite toate sint pe lumea asta de
asteptat?… Astepti sa ti se spuna “Buna ziua” uneori… sau “Multumesc” dupa ce ii faci
o favoare cuiva. Astepti respect atunci cind iti faci treburile corect si dai
dovada ca esti un membru activ, pozitiv in societatea unde traiesti, la munca,
intre vecini, prieteni… etc.
Astepti recompensa
pentru munca pe care o faci. Astepti complimente cind arati bine… cind iti
demonstrezi talentul la ceva. Astepti recunostinta sau dragoste…
Astepti sa te maturizezi cind esti
foarte tinar, sa te ia lumea in serios, sa te bage in seama.
Astepti sa-ti gasesti partenerul de viata. Astepti sa ai copii. Si cite alte
lucruri nu astepti?! Astepti binecuvintari de la Domnul, si asa cum citim la
Genesa…4:7 - ”Daca faci bine, vei fi bine primit…?” si noi asteptam cind facem binele
sa primim inapoi la fel… Uneori nu se intimpla chiar imediat… si trebuie sa …asteptam
mai mult!!!
Doamne, cita
asteptare este in lumea asta! Unii asteapta sa ajunga in virf …indiferent daca
este cariera sau pozitie sociala - uneori doar sa afle ca nu e nimic acolo in
virf, doar dumnealor singuri si obositi. Multe mai avem de asteptat pe lumea
asta. Unii ne traim viata intr-o vesnica asteptare. Daca ne-am dorit ceva si
asteptarea a fost cu folos, nu avem timp sa ne bucuram de realizare, ca sintem
deja porniti intr-o alta asteptare, pentru altceva .
………………………..
Dar m-am gindit
iar astazi la parabola Fiului Risipitor si la Tatal care asteapta si El.
Asteapta sa I se reintoarca fiul. Dintre toate asteptarile vietii, cred ca asta
este cea mai grea asteptare. Ca noi personal ca parinti nu putem face nimic -
dar absolut nimic ca sa grabim sau sa usuram asteptarea. Nimic… in afara de
rugaciune bineinteles. Cit de greu i-a fost Tatalui sa astepte sa Ii vina fiul
din nou acasa! Stia ce face si pe unde umbla. Stia ca ii risipeste averea si
isi risipeste timpul si sanatatea lui. Stia ca se coboara, ca se distruge, ca
se compromite... si nu putea face nimic decit sa astepte. Multi dintre noi
asteptam dupa cei din familie… sau cei din familie asteapta dupa noi… sa ne
intoarcem.
Cum in economia
lui Dumnezeu nimic nu se pierde, asteptarea asta este faza in care Dumnezeu ne
slefuieste ca pe o statuie de marmura gata decupata, dar care are o suprafata
dura, zgrunturoasa… Asa ii face luciosi, fini, rabdatori… pe cei care asteapta.
Iar fiul… fiul
risipitor… el care a ajuns sa astepte ca cineva sa-i dea si lui din roscovele pe
care le mincau porcii… ajuns acasa are parte de data asta de o asteptare tare
scurta. Bratele Tatalui il prind de cum ajunge si il ridica. Si restul este
ceva… peste asteptarile lui.
V-ati gindit vreodata ca asa ne asteapta si
Tatal Ceresc sa ne reintoarcem din calatoriile noastre si de prin locurile unde
am jinduit dupa roscovele lumii? Va puteti imagina cum o sa va simtiti in imbratisarea
Lui?
No comments:
Post a Comment