12 March 2018

ALEGERI...

    

     Copii fiind, nu prea am avut de ales in lucrurile importante si serioase. Altii au facut alegeri pentru noi. Abia am apucat sa ajungem virsta cind opinia noastra sa fie luata in considerare si sa avem sansa si dreptul sa luam decizii personale. Nici vorba sa ne ingrijoram ca nu avem destula intelepciune sa stim ce este mai bine si sa fim bine informati - sa stim care este alegerea cea mai potrivita… Si toate astea pentru ca n-am gustat prea mult din sarea amara a consecintelor.
   Pe cind ne-am trezit… am fost oameni mari, cu greutati si mai mari… si proprietarii propriilor noastre alegeri. Unii le-am onorat, altii ne-am mai descotorosit de ele; dar de consecinte…nu te scapi niciodata. Se tin de tine ca si umbra.
    Credinta este si ea o alegere. Impotriva oricarei realitati sau aparente… (Ca nu sintem noi proprietari nici ai adevarului, si nici ai realitatii - adevarul nostru si realitatea noastra este relativa - doar Dumnezeu poseda absolutul.) Traim prin credinta, traim cu nadejde. Ma mingai cu gindul ca in final Domnul in mila Lui va face toate lucrurile bune si frumoase… dar pin-atunci… voi lauda pe Domnul. Asta este decizia. Pin-atunci ma voi ruga cum stiu mai bine… pin-atunci voi suspina printre sughituri. Si nu ma doare asa de tare pentru mine zilele astea cit ma doare pentru copiii mei. Ma doare cind ii doare, ma doare cind nu-i doare… si ma doare si-s ingrijorata si cind trebuie, si cind nu trebuie. Si apoi …mi-amintesc de credinta, si repet in gind- “este o incredere neclintita… in lucrurile care inca nu se vad”…ai rabdare, Rodica, ca nici lumea nu a fost facuta intr-o zi… si asa trece noaptea ingrijorarii si undeva la sfirsitul ei apar zorile. Cind ele apar …ma inviorez si eu din nou si ma umplu din nou de credinta …


     Dar... cu toate ca stim aceste lucruri, inca luam decizii nesabuite, inca ne mai permitem sa calcam pe alaturi, desi stim ca daca nu ne scrintim piciorul, e posibil sa ne rupem gitul. Stiu…vorbesc ca sa nu spun?!… Si stiu ca si voi va ginditi la gleznele voastre si poate va pipaiti gitul sa vedeti daca inca e teapan… dar in sfirsit… nu intentionam sa va amarasc. Mai mult vroiam sa ma atentionez… Scriu aici asa de multe ori despre credinta, si nadejde, si incredere, si… ca apoi sa o iau razna si dup-aia s-o iau iara de la inceput. Si asa trec zilele si ne apropiem de deznodamint.
    Am sa ma repet, pentru mine, pentru voi, si din nou perntru mine… CREDINTA ESTE O ALEGERE… si aleg sa am credinta in Domnul Isus care, desi intirzie – intirzie cu rost, intirzie pentru ca planurile mele nu sint planurile Lui… si intirzie uneori e drept - dar nu ne uita si nu ne neglijeaza… Aleg...aleg sa Il aleg... Aleg sa cred chiar daca nu vad semnul cuielor... Il aleg... pentru ca El m-a ales intii...


2 comments:

Marta said...

Amin. Am gasit acum o poiezie scrisa de Avram si publicata in revista Indrumatorul crestin baptist in 1954 cand era seminarist si iti transcriu putin :Deapururea te simt pe Tine
Izvorul vesniciei vieti
Te simt ia noptile senine ,
In zori de dalbe dimineti
si incheie ;
De aceea nu voi fi in stare ,
Sa cant iubirea Ta prin grai
Nici sa gasesc in alta parte ,
Atita har cat Tu imi dai !
Mare om unchiul tau si cred ca ii semeni. Te iubesc .

A.Dama said...

Draga Rodica,
Si eu ma gandesc uneori ce sa fac cu ingrijorarile, daca stiu ca ma iubeste, daca a ales viata pentru mine, asa cum a ales si pentru tine. Si-atunci imi vine in minte un raspuns, care cred ca e bun, insa nu-mi reuseste de fiecare data sa-l aplic correct. Imi spun ca ingrijorarile n-au ce cauta cu mine, ca eu le pot duce numai pana la Cruce, si de-acolo sa merg libera de poveri si ingrijorari.
Expresia aceea "aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre" este uimitoare, dar practica ne arata ca suntem atat de nepriceputi sa scapam de fapt de ingrijorari.
Doamne, da-ne intelepciune!