27 November 2018

POTI FACE ORICE...DAR NU POTI SA FACI TOTUL...



     Astazi am auzit o intrebare care mi-a placut; sau mai bine zis a carui raspuns mi-a placut. Cineva a intrebat de ce a dat Dumnezeu cele zece porunci daca tot nu putem sa le tinem- si n-a putut nimeni niciodata sa spuna ca a putut sa tina , sa respecte cele zece porunci in totalitate. Spunea cel care dadea raspunsul ca legea morala...adica cele zece porunci sint ca si lumina care odata aprinsa ne da oportunitatea sa vedem realitatea si sa facem ceva in a o imbunatatii.
     Citind citatul de mai sus mi-am amintit de cele auzite astazi. Numai Dumnezeu poate totul, stie totul...noi stim si putem in parte. Si uneori si cele cunoscute nu le facem. Nu putem- sintem oameni si sintem imperfecti din cauza pacatului.
     Atunci care este rolul celor zece porunci? In primul rind fara ele nu ar exista o adevarata civilizatie. Intr-o lume- o natiune unde furtul si crima si minciuna sint acceptate, nu poate exista o societate civilizata. Este curios cum societatea noastra de azi incearca sa scoata cele zece porunci din locurile publice...si apoi ne miram ca societatea devine o banda de huligani...de ce ne miram?
      Daca cele zece porunci sint ca o lumina aprinsa in camera inimii noastre - atunci ea ne va arata prin simpla ei prezenta ce lucruri sint in neregula acolo si ce trebuie schimbat. Si fiecare face cit poate sau cit...vrea...
     Dar asta nu raspunde totusi la intrebare. De ce a lasat Dumnezeu cele zece porunci daca noi nu putem sa le tinem in intregime? Raspunsul mi-a placut...E mai lung asa ca aveti rabdare sa va spun ce am inteles eu. Domnul Isus a fost singurul care a putut sa tina cele zece porunci. El le-a implinit. Prin jertfa Lui legile ceremoniale au fost terminate- cind jertfa suprema a fost pusa pe altar. Iar faptul ca nu putem sa tinem cele zece porunci ne obliga sa mergem la Cristos care a implinit legea. Prin El numai putem sa primim gratierea din pedeapsa pe care legea ar trebui sa ne-o dea. Pentruca intr-adevar noi putem face orice ...dar nu totul; si in mod sigur nu ne-am fi putut rascumpara vietile chiar incercind cit de mult am fi vrut noi sa tinem legea.
    Mare-i mila Lui fata de noi si ce absurzi sintem cind nu acceptam darul Lui - mintuirea data prin jertfa de la cruce. Poate cineva totusi vrea sa faca curatenie in camaruta inimii lui...

5 comments:

Alin Cristea said...

SURSA imaginii?

Rodica Botan said...

Ai un pic de rabdare ca ma duc pina 'colea sa o caut. Numa nu pleca de pe blog pina vin sa-ti dau sursa...ok?

Liliana Corbu said...

:) ))))) Rodica, hai că te așteptai cu răspunsul chiar aci - Nu mă zăriși?
:) )))) am zîmbit ”la Sursă” desi, articolul scris de tine are lucruri, care numai de zambit nu-s.

Rodica Botan said...

Lia, nu multi reusesc sa ma scoata din sarite cum o face Alinus...Fratele lui mai mare ii zicea Paganini cind era mic...nu cred ca i-a dibuit bine talentul. Mi te-am imaginat si pe tine...zimbind la "Sursa"...cel putin imi lasa virgula in pace...a trecut la "Surse"...virgulele ii produc prea multe emotii...
:)

Marta said...

Draga Rodica , am dorinta si indemnul sa spun ceva pentru voi,cei dragi , ramasi aici pentru o vreme fara Esisei :Unchiul meu Gherasim , al treilea dintre cei 16 copii ai familiei Botan din satul Cheia catun Botani ,deci tatal lui Elisei a plecat din muntii apuseni pentru o piine mai buna ,a plecat in Valea Juilui . Elisei cel mai mare copil a lui , a plecat in America din dragoste pentru Avram si respect pentru mama lui . Mi-a spus atunci ,plec , Avram are nevoie de dragostea si mingaierea noastra si mama nu pleaca fara noi . In urma cam cu 2 luni intr-o discutie telefonica cu el imi spunea :Sant inca ca un leu dar un leu in cusca ,nu mai pot lucra . Am venit aici ,in America si iti spun ca mi-a fost tare greu ,am lucrat cu disperare ,erau multe de facut pentru familie si pentru cei veniti din Rominia si care aveau nevoie de ajutor .Am concluzionat ca a ramas acelasi om pe care l-am cunoscut ,plin de idei nobile si cu multa compasiune pentru cei din jur. ,varul meu ,care ma uimit prin cunostiintele lui atit profesionale cat si istorice si mai ales cu daruirea pentru lucrarea Domnului.Venea la Aiud cu unchiul Iacob , cu Ticu si altii . Asa inviora mica noastra biserica prin cantari si vorbiri pline de carisma
si dragoste .A plecat in America dar a lasat aici amintiri placute
Mia spus ,tot la telefon ca e gata sa plece la Domnul fara frica , stie ca a primit iertare deplina si este fericit ca are in jurul lui pe cei dragi . Spunea :simnt dragostea copiilor mei ,felul in care se poarta cu mine ma umple de pace si multumire .Stiu ca sint iubit asa cum si eu am iubit si parca as vrea sa mai astau cu ei .
Dragii mei ,Elisei a plecat la Domnul a lasat-o pe Lica in grija voastra cu mingaierea ca veti fi tot asa de uniti in jurul ei ca in jurul lui . Aceasta este si porunca Domnului insotita de fagaduinta .Este si sfatul meu ,povara dusa in trei e mai usoara .Va iubesc pe toti si doresc ca mingaierea Domnului sa fie deplina pentru voi caci despartirea este vremelnica si ne vom intilni cu cei dragi . Toti cei de aici sint cu gandul alaturi de voi ,Eu .casa mea si verisoarele care sint in Aiud . Va imbratisam .