25 January 2017

CE BINE AR FI DACA... (05/23/2011)

(...niste ginduri mai vechi - dar din nefericire tema este inca de actualitate...)
............................
Am multe metehne… dar una in special imi face viata mizerabila. Ingrijorarea… Am o imaginatie bogata si pot sa fac din purece armasar in citeva secunde… pot sa colind toate posibilitatile …si imposibilitatile in timp record… si apoi cad in transa. As putea sa scriu carti stiintifico-fantastice cu cite imi trec prin cap in fiecare zi…


Stiu si versete din Biblie care sa ma ajute - si Dumnezeu m-a ajutat mereu, mereu… asa ca am si experienta. Dar…parca sint masochista si-mi place sa ma chinui singura…


Astazi Deb mi-a trimis “devotion”-ul ei pe ziua de azi… si mi-a facut planificare sa merg la doctor. Probabil de-afara arata chiar mai tragic decit se vede dinauntru… ori m-am obisnuit eu cu mine si nu mi se mai pare nimic … deosebit?!


Dar ia sa vad ce scrie in ce mi-a trimis Deb… In Matei 6:25… "De aceea va spun: “Nu va ingrijorati de viata voastra, gindindu-va ce veti minca sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gindindu-va cu ce va veti imbraca…”"


Domnul Isus considera ingrijorarea noastra ca un fel de infidelitate… Daca credem in Christos, ce cauta atunci ingrijorarea asta in viata noastra? Si daca ne ingrijoram, cum mai putem zice ca avem credinta in El? Eu va intreb pe voi, dar intrebarea e mai mult pentru mine… Poate nu ma ingrijorez de mincare, si bautura, si haine… pentru ca ma incred in serviciul, puterea de munca, situatia materiala ce o am (gresit si asta) - dar am alte ingrijorari pe care nu le pot alunga nicicum… Cred ca Satana nici n-are mare treaba pe linga mine cind prin necredinta mea imi procur singura destula ocupatie, ca sa n-am timp sa traiesc o viata de crestin plina, sanatoasa…


Singura cura pentru starea asta ar fi ascultarea totala si abandonarea totala in grija Lui. Mi-amintesc ca pe vremea cind fetele mele erau mici ma straduiam sa le tin ocupate cu lucruri bune, ca sa n-aiba timp sa-si caute ocupatii proaste. Logica asta a folosit destul de bine… in privinta lor. Intrebarea este… pot oare sa-mi adopt propria filozofie?

2 comments:

Marta said...

Bineinteles. In rest dupa cum sti o mostenire de care trebuie sa ne debarasam. Un gind bun si o felicitare din inima pentru Deby. O admir ferice de tine ca o ai.Ai multumit pentru ea ?,Marta

geluu said...

Toti ne ingrijoram. Suntem oameni.