UN ALT FEL DE COLINDA...

     Cu totii am urmarit in Romania grupuri, grupuri de colindatori mergind din casa in casa cu colinda in noaptea de Craciun. In Valea Jiului, unde am locuit eu in  primii 25 de ani de viata, craii si brondosii mergeau cu colinda cite trei zile la rind. Ii prindea frigul si oboseala, erau uzi la picioare din cauza zapezii… ti-era citeodata mai mare mila de ei. Si nici nu-i primea toata lumea - ca oamenii erau saraci si nu se indurau sa le dea bani, asa ca uneori oboseala nu era nici macar cu folos.

    Un alt aspect foarte pe dos al tarii mele - Romania - este sau cel putin era pe vremea cind locuiam acolo ca nu erau deloc veceuri publice. Stiu… o sa vi se para ca am sarit de la un subiect la altul, dar aveti rabdare. Am totusi ceva in cap, nu va grabiti sa ma judecati inca. In ce priveste acest subiect – noi romanii, in paranteza fie spus, sintem dintre cei mai necivilizati oameni. Anumite nevoi omenesti, oricit am fi noi de eleganti (sau mai ales din acest motiv), nu pot fi ignorate. Imi amintesc cu groaza si jena de veceul din Gara de Nord si de bucatica aia mica de hirtie igienica. Dar… cel putin exista un asemenea loc de… popas – pentru calatori, chiar daca era si acela jegos din cale-afara. Imaginati-va sa nu gasiti un astfel de loc… sa fiti disperati in urgenta asta personala… Si am un motiv pentru care trebuie sa invoc acest tablou.

……………………

    

Acuma sar de la imaginile de sus la un alt fel de colind, un alt fel de umblat din casa in casa – la o alta urgenta pe care si sa vrem n-o putem amina. Maria era insarcinata cu Isus si i-a venit timpul sa nasca. O nevoie, o urgenta, o situatie mai delicata ca asta nici ca se poate. Imaginati-va o femeie aplecata in doua in durerile facerii… si femeile stiu despre ce fel de dureri vorbesc - mergind alturi de sotul ei din casa in casa, implorind gazduire. In ziua de azi am lua celularul si am chema salvarea… Dar pe vremea aia... nu existau spitale, si salvari, si cadre medicale.

     Mersul asta din casa in casa a trebuit sa fie ceva ingrozitor pentru Maria. Ca nici pentru saracul Iosif n-o fi fost usor, dar Maria trebuie sa fi fost absolut ravasita. Noi nu realizam situatia… noi ne imaginam un staul dragut, cu animalute simpatice, asteptind sa gazduiasca o mama si un prunc nou-nascut, pe cind o iesle este un loc unde animalele traiesc intr-un spatiu restrins, si daca nu e curatat proaspat, locul ala e murdar si mirositor... ultimul loc pe care l-ai alege sa te adapostesti - darmite sa aduci pe lume un copil.

     Si acum… au trecut anii... dar nu s-au schimbat multe. Domnul Isus cam tot pe la usile noastre bate. Si nu sintem cu nimic mai buni decit locuitorii Bethleemului. Sarbatorim nasterea Lui, dar pe El nu-L gasesti in casele noastre. Am pregatit sarbatoarea, mincarea e pe masa, casa curata, calda, luminata, dar El este inca la usa. Ma gindesc ca ar trebui sa ne trezim din starea asta de inconstienta. El n-o sa umble pina-i lumea pe la usile noastre - fiti siguri de asta; ori planeta expira, ori noi vom expira, si ce urmeaza dupa aia, nicio scuza de pe lume n-o sa ne poata scoate nevinovati.

    Eu zic sa facem efortul si de Craciunul asta sa deschidem usa si sa-L primim pe Isus: in case, in inimi, in vietile noastre… si El va aduce multa bucurie si pace sufletelor noastre. Sarbatori fericite!

TU... CUM VEZI?

     Cit traieste omul tot invata. Asa si eu… si cu cit invat mai mult, cu atit realizez mai bine ce putin stiu. Parca ar trebui sa ne creasca imcrederea in propriile cunostinte, nu-i asa? Eu insa… sint tot pe dos.

     Azi-dimineata am mai  auzit una faina. Cica s-a facut un fel de studiu despre cum Il vad oamenii pe Dumnezeu; si cercetatorii din universitatea asta care facea studiul (numa’ oameni destepti pe-acolo… zice-se) au ajuns, bazindu-se pe raspunsurile oamenilor la diferite intrebari, la concluzia ca oamenii Il vad pe Dumnezeu in patru moduri (daca nu gresesc): autoritar, binevoitor, critic si detasat. Adica in prima categorie: autoritar - Dumnezeu uraste si pedepseste pacatul; deci avem un Dumnezeu aspru si necrutator. Asta ar fi Dumnezeul legalistilor… In al doilea rind, Cel binevoitor este ca Tatal Fiului Risipitor, gata sa ierte, sa primeasca si sa ne doteze cu tot ce avem nevoie cind venim de prin umblarile noastre nesabuite prin lume - cica asta ar fi Dumnezeul catolicilor. Asa o fi… ce stiu eu? Apoi vine criticul care nu vede nimic bun nicaieri si se pare ca o categorie de oameni asa Il vede pe Dumnezeu – vesnic nemultumit. Si, in cele din urma, unii Il vad pe Dumnezeu ca un Dumnezeu departat si detasat de pamintul pe care L-a creat, care Se uita numai de la distanta, sa vada ce prostii mai fac oamenii pe pamint.

    Am ajuns la lucru si a trebuit sa inchid radioul ca eram si asa in intirziere. Am mai auzit un singur lucru inainte de a inchide… ca cel care vorbea gasise ca de fapt mai este un fel de a-L vedea pe Dumnezeu – si asta era Dumnezeul biblic… dar n-am apucat sa aud descrierea ce I-o facea.

…………………………….

     Si asta m-a facut iara sa ma gindesc. Nu stiu daca starea asta de…”gindire” e un obicei bun, o meteahna, un defect… va las pe voi sa decideti. Mi-am amintit de o poveste pe care am auzit-o de la tatal meu. Era odata un general de armata aspru… sever, in fata caruia toti tremurau. Toti ii stiau de frica si le era groaza cind venea in inspectie sau aveau de lucru cu el. Dar intr-o zi un soldat a fost trimis de superiorii lui la generalul asta acasa cu un mesaj. Si sotia dragalasa a generalului i-a deschis usa si l-a invitat inauntru. Spre marea lui surprindere, generalul era in patru labe si necheza ca un cal in timp ce un pitic de baiat il tinea de guler si dadea vesel din picioruse, indemnind “armasarul” la galop.

     Eu cred ca Dumnezeu este ACELASI ieri, azi si in veci. El nu Se schimba si El are multe trasaturi de caracter, chiar daca sint contradictorii. De pilda, este drept si milostiv. Pune-le astea impreuna in perspectiva noastra umana si ai gasit o problema fara rezolvare. Dar in intelepciunea Lui, fiind de o natura diferita de a noastra, fiind omniprezent si omnipotent, S-a putut cobori sa Se jertfeasca si sa plateasca rascumpararea pentru pacat in acelasi timp in care pedepsea pacatul in Insasi natura Lui Dumnezeiasca, parte din Trinitatea Lui - Fiul Isus Christos.

     Noi Il vedem pe Dumnezeu de unde sintem; pozitia noastra spirituala. Dracii Il cunosc, si Il recunosc, si se infioara. Dar pentru ca sint draci, prefera sa fie trimisi in porci si sa sfirseasca in valurile marii – asa scrie in Noul Testament… pe cind fiul risipitor se uita la bratele Tatalui si Ii cere Tatalui sa-l accepte ca pe unul dintre servitori. Tilharul Il vede pe Dumnezeu in Isus chiar rastignit fiind si pedepsit alaturi de el. Mama a doi dintre ucenicii lui Isus Ii cere Acestuia ca fiii ei sa fie la dreapta si la stinga Lui cind va veni in Imparatia Cerurilor. Toti avem o idee bazata pe relatia pe care noi insine am initiat-o cu El. Domnul Isus ne invata sa ne rugam… si in aceasta rugaciune ne sugereaza cum sa ne uitam la Dumnezeu, cum sa-L vedem. Nu cred ca exista un portret mai potrivit pentru mine. Imi da perspectiva si speranta.

Tu … cum Il vezi pe Dumnezeu?

MAGII DIN ORASUL NOSTRU...

     Ma tot gindesc la magii care au venit sa I se inchine Pruncului Isus. Cind am pregatit costumele pentru magi in piesele de Craciun cu copiii de la biserica, m-am straduit sa le fac cit mai stralucitoare… Mi-am zis ca astia sint oameni foarte bogati si voiam sa se vada si din straiele lor. Nu stim mult despre acesti oameni decit ca au venit de la Rasarit, ca erau oameni intelepti care studiau cerul - si pare-se ca vedeau mai mult cu ochiul liber decit astronomii zilelor noastre, care se uita prin telescoapele cele mai moderne. Nu pare ciudat acest lucru?

     Nicaieri nu scrie ca erau doar  trei magi… dar din cauza darurilor aduse, oamenii s-au gindit ca au fost trei. Adevarul este ca pe vremea aceea nu umbla nimeni atita drum cit au batut ei ca sa ajunga la Isus, numai doi, trei oameni. Trebuie sa fi fost o caravana puternica, cu oameni inarmati si camile cu merinde suficiente pentru un drum atit de lung, cu slugi si probabil ceva soldati inarmati. Luind in considerare ca acestia aveau cu ei aur, smirna si tamiie, cele mai scumpe cadouri ce puteau sa le aduca Micului Print… trebuie ca numarul celor din caravana asta sa fi fost consistent.

     Acuma ce ma fascineaza pe mine este faptul ca acesti oameni intelepti si-au parasit proprietatile si businessul lor pentru o perioada indelungata, au acceptat sa infrunte un drum lung cu peripetiile, si problemele, si nesiguranta unei asemenea calatorii – doar sa-L vada pe Isus si sa-I aduca daruri.

…………………….

     Si de Craciun, sarbatorind si noi pe Isus, ce credeti voi ca facem? Ne dam daruri unii altora. Stiu ca nu-i peste tot la fel, dar aici in America sa cumperi un dar pentru cineva a devenit o corvoada grea si obositoare. Ce poti sa le dai unor oameni care au de toate, unor copii imbuibati si nemultumiti? Ce?

     Si sint atitea de spus despre acest subiect. In primul rind, Domnului Isus I s-au adus acele daruri in mod simbolic: aur, smirna si tamiie – pentru Imparatul lumii, Preotul si Vindecatorul nostru, al intregii omeniri. Nu mult dupa, aceste daruri pretioase au platit probabil drumul si sederea familiei lor in Egipt.

     Cu totul diferite insa sint darurile pe care le dam noi si care simbolizeaza uneori lipsa noastra de intelepciune, lacomia, infumurarea, si nesabuinta noastra, mai ales cind facem cumparaturi pe credit si apoi tragem din greu tot anul sa platim cheltuiala de la Craciun. Cui ar trebui sa ii facem cadouri de Craciun? Lui Isus. Dar nu-L mai putem gasi astazi in iesle… Nu… nu Il gasim in Bethleem sau in Nazaret… dar Il gasim in orice nevoias, in orice om al strazii, in orice orfan si in orice vaduva saraca. Domnul Isus a spus ca atunci cind facem ceva pentru acesti oameni, Lui ii facem.

     Ce ar trebui noi sa facem de Craciun? Cui ar trebui sa dam daruri? Cui, daca nu acestor oameni de care ne vorbeste Biblia? Unde-i vom gasi? Sint sigura ca nu vom avea nevoie de caravana si nici de o vacanta de la servici ca sa ajungem la ei. Pe unii dintre ei Dumnezeu i-a plasat la poarta noastra ca si pe Lazar la poarta bogatului. Trebuie doar sa ii vedem…

    Si aseara am gasit o idee fantastica pe internet. Cineva a pus o poza cu o poseta in care erau tot felul de lucrusoare de toaleta… si le indemna pe doamnele care au posete in plus pe acasa - sa le umple cu lucruri de igiena si cind vad o femeie a strazii sa le dea posetuta. Ma gindeam ca putem sa dezvoltam ideea chiar mai mult si sa facem pachete cu lucrusoare bune de prin dulapurile noastre – lucruri de care nu mai avem nevoie si sa facem acelasi lucru. Sau… ne putem uita in frigider si sa nu lasam excesul de mincare de acolo sa se strice. Impachetam si luam cu noi in drumurile noastre prin oras. Dumnezeu ne va deschide ochii sa le dam acelora care au nevoie de surplusul nostru.

     Ca nu trebuie neaparat sa venim din Orient ca sa avem un strop de intelepciune, nu-i asa?

     Sarbatori fericite pentru toti cititorii mei si pentru cei pe care sint sigura ca v-ati si  hotarit deja sa ii faceti fericiti zilele astea de sarbatoare!

SINT CURIOASA...

    

    Intotdeauna mi-a fost groaza sa citesc Apocalipsa. Fapturi cu ochi peste tot: si in fata, si pe dinapoi… carti scrise si pe dinauntru si pe dinafara - dar inchise… si nimeni nu poate citi…(cum sa nu poata citi nimeni cartea pe dinafara? – si de ce nu poate deschide cartea?) Mi-a trecut prin minte ca s-ar putea ca aceasta carte sa fie istoria omenirii. Daca este cumva Cartea Vietii de care mai este scris in Biblie si in alte locuri? Si pe dinafara sa fie scris tot ce s-a intimplat pina in prezent, iar inauntru tot ce se va intimpla dupa… dar asta este doar imaginatia mea la lucru. Dumnezeu ne cunoaste inainte de a ne fi nascut. El a scris cartea vietilor noastre si a pecetluit cartea. Cite necunoscute in ecuatia asta! Niciun om nu cunoaste suficient si nu este intelept suficient sa dezlege aceasta enigma. Ca daca am intelege tot ar insemna ca avem un dumnezeu mic, mic, mic si slab, slab, slab si prapadit – asa de prapadit, ca am ajuns sa ii intelegem gindurile. Ce dumnezeu mai este si ala? Biblia spune ca doar Mielul este vrednic sa deschida cartea... El este Cel ce ne dezleaga, ne rascumpara din sclavia pacatului...
     Dar ce ziceti  despre fapturile alea ciudate – ca nu-mi pot lua gindul de la ele…??? Cu ochi peste tot… si de ce au atitia ochi, si numai o gura - de ce n-au mai multe guri? Si intreaga imagine mi se pare teribila… deloc atragatoare. Brrrr… ma trec fiori citind din Apocalipsa. Incep sa citesc si curind ma opresc, ca mi se face pielea ca de gaina…

     Eu stiu ca Biblia este adevarata, dar nu pot sa cuprind cu mintea mea multe din misterele scrise acolo. Si totusi… pe ici pe colo, citesc cite ceva ce face sens chiar si pentru logica mea slabuta. Printre imagini ciudate si lucruri neintelese pot totusi sa vad unele dintre lucrurile care se intimpla sau sint in curs de a se intimpla in viitorul apropiat. ”Climat change?” Politicienii astia cobesc a rau… ca scrie in Carte ca soarele va fi de sapte ori mai puternic in zilele din urma… dar nu cred ca dumnealor s-au inspirit din Biblie – si chiar discutind despre asta nu pot sa faca absolut nimic. Ba da, o sa faca niste legi care sa le permita numai lor sa ude gazonul din fata casei, ca sa economisim apa, ca le este frica sa nu moara de sete pe Planeta albastra.
     Mai scrie ca in “acele zile” oamenii se vor junghia unii pe altii. Si s-au mai injunghiat ei si pina acuma, dar zice-s-ar ca ne-am mai civilizat si am invatat sa traim frumos. Chipurile… Nu stiu care om de stiinta a fost intrebat de ce crede in Dumnezeu – si raspunsul lui a fost ca este prea orgolios ca sa accepte ca se trage din maimuta. Dar sincer vorbind, dupa felul cum ne intoarcem parca inapoi la acte si comportament primitiv, incepi sa te intrebi daca unii nu sint neamuri cu ceva animalute.

     Si am mai citit recent ceva ce pina acuma nu am retinut… ca Dumnezeu are sapte duhuri. Si sint curioasa din care duh a suflat in narile mele… ca sa-mi dea viata. Ciudata e Apocalipsa asta! De cite ori citesc acolo, in loc sa aflu raspunsuri, sfirsesc cu si mai multe intrebari. Poate v-am trezit curiozitatea sa cititi si voi. Sint curioasa ce va trece prin cap?!

FELICITARE DE CRACIUN

    

     Vitrinele magazinelor sint toate  primenite. Culori de sezon… sclipici peste tot… Oameni grabiti, sacose, si plase, si pungi pline circula parca fara directie precisa…Lumea e grabita. Aerul rece ne pisca fata in timp ce aburul cald al respiratiei se imprastie si dispare rapid. Se apropie Craciunul. Parca omenirea intreaga s-a copilarit dintr-odata.

     Asa ma simt si eu cu ocazia fiecarui Craciun. Plina de entuziasm. E drept ca anii au mai furat din entuziasmul copilariei si al tineretii - si totusi, in preajma Craciunului, copilul din mine simte parca nevoia sa zburde.

     Nu cred ca avem o sarbatoare care sa fie mai fixata pe bucurie cum este Craciunul. Poate pentru ca ingerii ne-au urat “Pace si Bucurie” in noaptea primului Craciun? Si ne umplem casele cu podoabe si sclipici  pentru ca cerul s-a primenit si el cu mai multa stralucire in noaptea nasterii Mintuitorului? Sau ne trimitem felicitari unii altora pentru ca Magii au calatorit drum lung sa aduca vestea? Sau colindam pentru ca ingerii au umplut vazduhul cu cintarea lor? Dar clopoteii - oare ce simbolizeaza ei? Poate animalele din staul au zurgalit din ei miscindu-se in jurul micului Print din iesle?

     Frumos, si totusi… uneori sintem ca si copiii aia mici care deschid un cadou si se joaca cu cutia si hirtia colorata si uita de continut. Oricit de greu ne-ar fi sa inlaturam ambalajul acestei sarbatori, e atit de important sa facem acest lucru! Dumnezeu Si-a trimis Fiul pe pamint cu un scop. Nu sa ne jucam cu El in iesle, ci sa-L rastingnim. Ok… indignati-va de ce spun, dar adevarul este ca eu, si tu, si el, si ea, si noi, si voi, si ei, si ele… noi toti L-am rastignit.

     Si… ma gasesc dintr-odata coplesita de alte ginduri… si un alt fel de bucurie imi infioara inima…Domnul Isus a venit pe lume ca sa-mi aduca iertarea.

     Si pe felicitarea mea de Craciun am sa desenez o cruce…

DE CRACIUN de Costache Ioanid

De Crăciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliţă copii
     cu colindul.

Şi din zori până-n apus,
pe-o steluţă cu făclie,
ei duc lumii un Isus
     de hârtie.

*

Dar tu, frate credincios,
porţi tu Pruncul ce trăieşte?
Duci în tine un Cristos
     care creşte?

Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat,
un simbol sau o icoană?
Simţi că-i viu cu-adevărat?
     Cere hrană?...

După bezna cea de ani,
şi-a adus copilul zorii?
Vin la tine cei sărmani?
     Vin păstorii?

Simţi că Cel ce L-ai primit
de lumină-ţi umple gândul?
Şi vin magi din răsărit
     căutându-L?

Altfel, Pruncul nu e viu,
altfel, ochiul tău te-nşală.
Altfel staulu-i pustiu,
    ieslea-i goală.

Şi din zori până-n apus,
ca pe steaua cu făclie,
porţi şi tu tot un Isus...
     de hârtie.

GINDURI DE SARBATOARE

   

     Anul asta au inceput din noiembrie sa apara cestile rosii de hirtie la Starbucks. Se apropie Craciunul… Unii zic ca noi crestinii ne-am ofensat ca ceasca lor de hirtie este doar rosie, simpla, si ca lipsesc simbolurile Craciunului de pe ceasca. Care simboluri? Omul de zapada, sau pomul lui Charly Brown, sau stelutele de zapada? Compania asta nu a sarbatorit adevarata sarbatoare niciodata. Dar n-am auzit de vreun credincios sa fie ofensat… si posibil ca nici n-a zis nimeni nimic ca au nascocit tot  oamenii companiei povestea asta ridicola, ca sa vorbim toti despre ei si sa le facem reclama. 

     Dar acum o intrebare serioasa… daca ei nu sarbatoresc adevarata sarbatoare… atunci cine o sarbatoreste? Si cum? 

     Sint tot felul de simboluri ale Craciunului… Noi, cei credinciosi, am adaugat o gramada de lucruri - si acum ne miram ca cei din lume au continuat ceea ce am inceput chiar noi. Diavolul se foloseste de toate metodele posibile sa ne faca sa deviem de la adevar. Are si experienta berechet, ca o face inca din Gradina Edenului… si a avut timp sa se specializeze. 

     La fiecare Craciun incerc sa ma reintorc la evenimentele primului Craciun. Sa ma concentrez la elementele care au fost alese de Dumnezeu… la oamenii alesi de El ca sa fie prezenti la sosirea Fiului Lui pe pamint. Este atit de atipic felul in care gindeste Dumnezeu. Atit de diferit de logica noastra. Unde ne-am fi plasat noi copilul? Am fi gasit cel mai moale, cel mai curat, cel mai confortabil culcus. Imaginea ieslei este pictata, sculptata, cusuta, reprezentata in fel si chip (de noi bineinteles ) - in culori vii, atragatoare, si decor minunat. Cit de departe de adevar insa!… Am fost in cimpia Bethleemului… nimic atragator… atita doar ca erau multi bolovani, teren pietros… clima aspra si cind era frig, pastorii se ascundeau prin pesterile care exista din abundenta in acest decor banal. 

      Pastorii, primii oameni alesi de Dumnezeu sa vada Pruncul de origine Dumnezeiasca erau clasa de oameni cea mai dispretuita. De obicei se ocupau cu pastoritul de la cea mai frageda virsta - si ne amintim cu ocazia asta si de David, un alt copil ales de Dumnezeu pentru cea mai inalta pozitie sociala in Israel, tot pastor la oi. Oamenii astia erau departe de societate… nu stiau mare lucru ce se intimpla prin cetati si printre oamenii mai cu vaza. Si umblau mai tot timpul prin pustisaguri, cautind dupa pasuni mai bune pentru oile lor. Astia sint opamenii pe care i-a ales Dumnezeu sa admire si sa se bucure de micul Print al Cerului in primele lui ceasuri de viata. 

     Asculti astazi la cite unii predicind si declarind de pe la amvoane te miri ce concluzii demente - ai zice ca ei umbla  la brateta cu prorocii si cu sfintii apostoli, si au relatii… nu gluma. Cititi, mai oameni buni, Biblia, ca astia va duc de nas pentru te miri ce scopuri personale. Oamenii alesi de Dumnezeu sint umili – nu prosti, si nu o umilinta prefacuta. Sint doar oameni constienti de pozitia lor. Ei L-au cunoscut pe Dumnezeu si si-au vazut micimea. Cei care se tot umfla in pene nu si-au vazut decit chipul in oglinda - si inca una din aia de mareste imaginile. 

     De la leagan si pina la ridicarea la cer, Domnul Isus a cautat si S-a atasat, si S-a ocupat de oamenii de rind… de oamenii simpli, de oamenii reali, constienti de pozitia lor. Daca esti unul dintre acestia… te asigur ca Domnul Isus S-a coborit din cer si pentru tine si ai si tu motive sa sarbatoresti Craciunul - nasterea Lui… sosirea Lui in rindul nostrum - cu scopul sa ne iubeasca pina la cruce, sa ne invete pina la Dumnezeu si sa ne rapeasca pina la cer in ziua revenirii Lui. Si in spiritul acestei sarbatori iti doresc o reinnoire a credintei tale in acest Isus care nu mai este un prunc neputincios in bratele omenirii, ci un Dumnezeu puternic, care tine omenirea in brate. 

     Sarbatori binecuvintate! 

Rodica Botan