VESTI DIN VANCOUVER...

UN PAHAR DE...(08-08-08)

O masa mare, cu o fata alba apretata…
Si servetelele brodate…o culoare-interesanta.
Tacimuri stralucind si farfuriile cu floricele argintii…
O muzica divina …si pahare stravezii…
Si oaspetii…galagiosi si atmosfera calda…
O ciorba aburinda…gata sa te arda…
Toate la locul lor…si toate-s pretioase…
O adunare placuta de persoane zgomotoase…
………….
Toate…dar poate numai unul…un singur amanunt;
Uitati-va pe masa la apa de baut!
Si dupa aparenta si culoare…potabila nu pare;
Si ce miros scirbos…oh…ce duhoare!!!
………………..

Ei, cam asa se-ntimpla pe ici si colo, citeodata,
Cind dupa-nchinaciune, iesim afara si deodata,
Vorbirea noastra trece de la placuta la banal…
Si-n loc de apa vie... dam drumul la…canal!

visind la vacanta...

     Una dintre placerile vietii mele a fost sa calatoresc putin prin lume. Acu' vreo doi ani am vizitat si Romania; mai cu seama citeva manastiri si lacuri si locuri pitoresti din tara noastra. De fapt sora mea mai mica m-a inspirat sa adopt sistemul ei de lucru.
     Cum se termina o vacanta, discutam si alegem noua destinatie, sau noul traseu pentru anul urmator Si citeva luni citim si ne informam despre obiectivele pe care vrem sa le vedem, daca ne putem permite preturile, daca nu cumva gasim alternative la cazare, transport, etc. Internetul furnizeaza suficiente informatii, apoi sint locuri speciale unde turistii lasa comentarii cu impresiile dinsilor despre locurile vizitate- astfel ca atunci cind pornim la drum sintem suficient de informate.
    Dar asta nu este singurul avantaj cu privire la aceasta vacanta programata din timp. Pe parcursul unui an intreg, de fiecare data cind avem o zi grea, probleme, necazuri, ne gindim ca treburile respective sint temporare si ca ...undeva...in citeva luni vom fi in vacanta. Nu pot sa va spun de cite ori acest gind mi-a inviorat zilele mohorite. Vara asta de exemplu ne gindim din nou la Italia. Dar daca Romania ar fi fost tinta vacantei noastre m-ar fi interesat acest articol primit de curind. Poate unii dintre dumneavoastra planuiti o vacanta. Sau altii ar trebui sa o planuiasca...Iata articolul:

Muntii Parang se afla in Carpatii Meridionali, in grupa muntilor Parang (cea mai mare ca suprafata dintre masivele montane ale tarii noastre). Raurile Lotru si Oltet delimiteaza la est Muntii Parang, iar la Vest se afla raul Jiu. Muntii sunt traversati de cea mai inalta sosea din Romania (2145 m in Pasul Urdele) si in acelasi timp una dintre cele mai frumoase din intreaga lume, Transalpina (Pentru cei interesati de cazare pentru Transalpina, exista o lista cu pensiuni aici ). Altitudinile masivelor din Muntii Parang ating si depasesc deseori 2300 m, iar cele mai importante varfuri de aici sunt reprezentate de: Vf. Gemanarea - 2426 m, Vf. Carja – 2405 m, Vf. Stoinita – 2421 m si Vf. Parangul Mare – 2519 m.

Muntii Parang impresioneaza prin multimea lacurilor glaciare (Iezerul Mare, Calcescu, Rosiile, Mija, etc.) si prin masivitatea lor. Deasemenea, faptul ca pe traseele montane exista foarte putine cabane si mana omului nu si-a facut simtita prezenta, face din aceasta zona sa fie una dintre cele mai salbatice de pe teritoriul Romaniei. Pe partea sudica a Muntilor Parang se afla numeroase formatiuni carstice, dintre care amintim: Pesterile Polovragi si Muierii, aflate pe vaile Raului Oltet, respectiv Raul Galben.

Deasemenea, in Muntii Parang, turistii pot merge in excursii in aer liber pe numeroasele trasee montane catre Baia de Fier, Cabanele Obarsia Lotrului si Ranca, Lainici, Livezeni, Novaci, Petrila, Petrosani, Stana Rosiile, Statiunea Parangul Mic si altele. Turistii care iubesc sporturile de iarna pot merge in statiunea Parang, aflata la doar 15 km fata de orasul Petrosani. Aici exista numeroase partii moderne de schi si foarte multe unitati de cazare, hoteluri, pensiuni si cabane.

In Muntii Parang, desi prezinta numeroase arii extrem de spectaculoase ocrotite de lege, nu exista nici un Parc national. Dintre rezervatiile naturale din zona, amintim de:

o rezervatie naturala mixta ce se intinde pe o suprafata de 500 hectare, langa localitatea Novaci; rezervatia forestiera Padurea Chitu de langa localitatea Bumbesti adaposteste o padure de conifere intinsa pe o suprafata de 1418 hectare. Tot in aceasta zona se afla doua rezervatii geologice „Piatra Sfinxul Lainicilor” si Stancile de la Rafaila, fiecare intinzandu-se pe o suprafata de 1 hectar. In jurul Lacului Calcescu se afla o rezervatie botanica si geologica. In apropierea localitatii Baia de Fier se afla un monument al naturii, rezervatie stiintifica speologica si anume Pestera Muierii. Aceasta rezervatie naturala se intinde pe o suprafata de aproximativ 19 hectare.

Daca vreti sa admirati peisaje minunate ale cadrului natural, sa petreceti un concediu de odihna si relaxare, Muntii Parang si imprejurimile acestora ofera o imagine deosebita.

REPAOS...

     S-au mai dus citeva zile, desi timpul parca sta in loc. Nimic parca nu s-a schimbat decit felul in care privesc la viata. Mina dreapta sta inca umflata si inflamata in ciuda antibioticelor ce le iau si umflatura sau stiu eu ce altceva nu ma lasa sa imi misc degetele, sa inchid pumnul, sa am ceva putere in mina sau sa pot face vreo miscare, vreo actiune mai de soi. Colegii ma intreaba cind ma reintorc la lucru...si chiar ca as vrea sa pot spune..."miine".
   

E greu sa intelegem de ce se intimpla unele lucruri in viata. Stiu ca eram din cale-afara de obosita inaite de accident. Dorm acuma parca sa recuperez timpul cind ma culcam tirziu si ma trezeam devreme. Domnul mi-a dat timp de odihna daca n-am stiut sa mi-l programez singura. Ca nici sa lucrez acasa nu pot...asa ca trebuie sa ma odihnesc ca ce altceva sa fac?
.....................
     Am scris cele de mai sus si nu stiam unde ma duc cu istorisirea. Am mai mincat ceva, m-am mai invirtit fara folos prin casa si m-am apucat sa citesc dintr-un devotional pe care mi l-a adus Monica, sotia pastorului cu doua saptamini in urma. Primul devotional pe care mi-au cazut ochii mi-a dat continuarea la gindurile de mai sus.
     L.B.Cowman spune ca in muzica sint si pauze. Si cei care stiu muzica inteleg perfect despre ce vorbesc. Si desi pauza nu contine muzica, ea este parte necesara din partitura muzicala. Tot asa si viata are momente de respiro, de pauza...In marea partitura a vietii este nevoie si de momente linistite si fara activitate. Nu-i asa ca e interesanta ideea asta?
     Mai mult decit atit...Dumnezeu vrea sa stam linistiti de multe ori sa-l ascultam. Nu asa vrem si noi ca atunci cind vorbim cu copiii nostrii , sa-si intrerupa activitatea si sa stea o clipa linistiti? Adeseori crestinii in dorinta de a face placere Domnului, se inhama la atitea activitati ca nu le pot duce. Nu...nu este cazul meu, va asigur. Ocupata...da; dar nu neaparat cu cele spirituale cit cu cele pamintesti.
     Mi s-a facut clar un lucru deci...ca repausul e necesar...si ca Dumnezeu adesea vrea sa ne vorbeasca daca sintem dispusi sa il ascultam. Mai stiu eu? Poate a creiat asa un moment si pentru mine, doar, doar am sa casc urechile sa aud ce are de spus. Si cine stie...poate inainte de a va zdrobi si voi ceva, o sa va ginditi sa incetiniti pasul si sa luati un repaus. Daca trebuie sa ne odihneasca, Domnul gaseste metoda...

MARE... MARE BOLOVAN...(01-25-2010)

Cindva… si acel timp pare atit de indepartat, ca uneori mi se pare ca am citit undeva pe niste pagini galbene de vreme povestea vietii mele, nu ca am trait-o; cindva deci, in tinerete, am lucrat ca laborant la catedra de Geologie a Institutului de Mine Petrosani.

Aveam doua laboratoare mari… Unul era ca o sala uriasa de muzeu, cu tot felul de esantioane; toate de o frumusete nemaipomenita. Imi placea sa le iau la rind, vitrina dupa vitrina si sa le admir.

Un etaj mai jos, aveam eu atelierul meu unde prelucram rocile si le transformam in sectiuni care puteau fi studiate la microscop. Pe cit erau de frumoase pietrele – mineralele din laboratorul de sus, cu mult mai minunate erau sectiunile prelucrate pentru microscop. Un univers nou, nebanuit se deschidea in lumina microscopului, o lume colorata ca si picturile lui Picasso, cu forme si taine pe care numai un geolog le intelege, si toate astea apartinind unei simple si obisnuite pietre.

Aveam o masina cu care taiam rocile. Avea un disc cu diamant, si in timp ce taiam bucata de roca, un lichid de racire curgea pe disc. Unele dintre aceste roci, numite geode, aveau o infatisare absolut comuna cind te uitai pe dinafara. Numai un cunoscator banuia ce minunatii, ce cristale, ce frumusete ascund inauntru… Cind le taiam in doua, dadeam in interiorul pietrei de o alta lume...

Ieri am vazut undeva o geoda... si dintr-odata m-au podidit amintirile. Si, in muzeul prafuit al mintii mele, am mai trecut odata prin inventarul mintii, locuri vechi si bine cunoscute... vitrina cu minerale: pirita, calcopirita... exact in ordinea in care erau asezate. Si apoi am inceput sa ma gindesc la oameni... ca pe undeva …asa sint si unii oameni, ca si geodele acelea. Pe unii, n-ai da doi bani cind te uiti la ei din afara. Arata...ca niste simpli bolovani... chiar uriti. Dar ce se ascunde inauntru… poate sa iti schimbe cu totul parerea despre acel om.

Noi insa sintem superficiali. Ne uitam la oameni si ii analizam in exterior… si ii pretuim uneori ca fiind fara valoare. Dumnezeu insa Se uita inauntrul omului. El vede inimile, si doar El cunoaste adevarata valoare a fiecarui..."bolovan" . Din acest motiv S-a lasat intins pe cruce… pentru ca a valorat acel ceva ascuns in geoda fiintei noastre… si ne-a iubit. Ne-a iubit asa obisnuiti, si uriti, si zgrunturosi cum am fost…

As vrea ca ori de cite ori privesc la oameni sa-mi amintesc de frumusetea geodelor; sa-mi amintesc ca dincolo de fatada obisnuita este ceva de o infinita frumusete; ceva ascuns de Dumnezeu in fiecare om ...si ca acel ceva trebuie descoperit.

Spre rusinea mea spun ca mi s-a intimplat sa trec pe linga cineva si sa imi pice antipatic pe moment... fara ca bietul om sa-mi fi facut ceva... asa cum mi s-a intimplat de-atitea ori sa dau cu piciorul in cite o piatra, fara sa stiu ce frumuseti ascunde in ea... Si apoi... daca stau si ma gindesc... si mie mi-au spus unii citeodata ca sint ..."un mare bolovan" ... Ce stiu ei?

BISERICI ROMANE - diaspora

     Am primit un comment cu adresa unei biserici romane din Italia. Cu ceva vreme in urma cautam o biserica pentru o prietena. M-am gindit sa fac un loc special pe blog unde sa colectez adresele bisericilor romane evanghelice din diaspora, ca sa fie la indemina celor ce calatoresc sau pentru romanii din afara tarii, care locuiesc in orasele respective, si poate nu au habar de existenta unei biserici evanghelice in localitatea lor.
     Dar ca sa pot face acest lucru, am nevoie de ajutorul dumneavoastra. Va rog sa-mi trimiteti adresele bisericilor din afara Romaniei pe care le cunoasteti. Eventual si un numar de telefon pentru mai multe informatii si programul serviciilor divine.
     Iata si prima informatie primita:
ITALIA: Padova
Va asteptam la Biserica Penticostala Romana "Muntele maslinilor", LOCALITATEA PONTE SAN NICOLO VIALE FRANCIA 6 (la aproximativ 6 km de orasul Padova). Pentru contact: Presbiter Nicu Vaida 320/8816063.

PINA CIND...

     Au mai trecut citeva zile de cind n-am mai scris nimic. Nu ca ar fi asa de important sa scriu - doar ca m-am obisnuit zilnic sa pun ceva pe blog. Aproape ca si intrarile zilnice intr-un jurnal personal. De ce n-am scris?
     Poate pentru ca zilele fara nici un program deosebit s-au topit si si-au pierdut granitele; si viata a devenit un fel de lunga asteptare. Ce asteptare? Asteptare ca oasele sa se sudeze, ca muschii sa se relaxeze si sa se vindece, ca pielea sa se netezeasca si sa aiba o culoare mai... vie... Astept sa pot misca degetele si sa string pumnul, sa pot folosi iarasi mina dreapta. Parca am oprit viata in loc si doar astept... astept...o are pina cind?
     Ce am mai invatat in ultimele doua saptamini? Am invatat ca nu sint chiar atit de independenta pe cit am crezut; si am invatat ca am nevoie sa lucrez; de fapt, nu cred ca mai vreau sa ies la pensie. Nu curind ...si poate niciodata, daca am sa pot sa ma duc si sa stau 8 ore la birou. Nu-mi vine sa cred cit de mult duc dorul activitatilor de care cu ceva timp in urma eram satula pina peste cap. Analizind doar acest mic detaliu si imi dau seama cit de mult gresim in gindire crezind ca noi stim mai bine de ce avem nevoie in viata.        
     Biblia  ne spune ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare din noi, pregatit cu migala de El inca inainte ca noi sa fi exitat. Dar atit de adesea am cerut de la Dumnezeu cind una, cind alta, insistind sa primesc ceea ce eu credeam ca este necesar pentru mine... ceea ce credeam ca este o nevoie - fara sa inteleg ca unele lucruri pe care le cer ar deveni greutati, probleme si chestii care sa-mi ingreuneze viata.
     Stau acuma in pragul a citorva saptamini de repaus de la munca si ma uit in gol ca un om hipnotizat. Si daca m-ar intreba cineva ce dorinta am... n-as sti ce sa spun. "Odihneste-te, Rodica!"... mi-ar spune prietenii... dar odihna fara de munca dinaintea ei nu are farmec...
     Ma mai bate un gind ...ba ma chiar tulbura. Sint lucruri importante pe care trebuie sa le facem, dar le aminam. Ne gindim ca le facem miine... poimiine. Si vine ziua cind ...nu mai putem folosi mina dreapta. Si daca ai vrut sa cinti la vioara... nu mai poti tine arcusul...
     Sint lucruri pe care am dori sa le facem, dar sint lucruri pe care chiar trebuie sa le facem. Cintatul la vioara este optional... dar poruncile Domnului nu sint. Ce ne facem daca aminam sa facem necesarul cerut de Dumnezeu. Ce ne facem daca aminam sa ne impacam cu Dumnezeu pina cind este prea tirziu. Stim noi daca o sa avem "norocul" tilharului care a marturisit pe Domnul Christos pe cruce, cu citeva minute inainte de a-si da duhul? Dar daca noi n-o sa avem acele secunde la indemina? Dar daca epuizam timpul ce ni s-a dat si planificat pentru mintuire si ne trezim intr-o zi neputinciosi...si fara perspective?
 
Solomon spune in Eclesiastul 12:1-7...
     "Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretei tale, pina nu vin zilele cele rele si pina nu se apropie anii cind vei zice: "Nu gasesc nicio placere in ei"; pina nu se intuneca soarele, si lumina, luna si stelele, si pina nu se intorc norii indata dupa ploaie; pina nu incep sa tremure paznicii casei (miinile), se sa se incovoaie cele tari ( picioarele); pina nu se opresc cei ce macina(dintii), caci s-au imputinat; pina nu se intuneca cei ce se uita pe ferestre (ochii); pina nu se inchid cele doua usi inspre ulita (buzele), cind uruitul morii slabeste, te scoli la ciripitul unei pasari, glasul tuturor cintaretelor se aude inabusit, te temi de orice inaltime si te sperii pe drum; pina nu infloreste migdalul cu peri albi, si de-abia se tiraste lacusta, pina nu-ti trec poftele, caci omul merge spre casa lui cea vesmica, si bocitorii cutreiera ulitele; pina nu se rupe funia de argint, pina nu se sfarma vasul de aur, pina nu se sparge galeata la izvor; si pina nu se strica roata de la fintina; pina nu se intoarce tarina in pamint, cum a fost , si pina nu se intoarce duhul la Dumnezeu care l-a dat."
     Acuma... eu nu am nimic cu programul nimanui... ca nu m-a pus nimeni responsabila. Dar pentru ca mie mi se potrivesc citeva din cele scrise de Solomon... m-am gindit ca poate v-ar interesa si pe voi. Ca si de treburile astea te poti ocupa numai... pina cind...

Cuvintul de azi...

"Un nume bun este mai de dorit decit o bogatie mare, si a fi iubit pretuieste mai mult decit argintul si aurul."

 Prov 22:1

LACOMIE SAU...POFTA DE MINCARE?

    M-a intrebat Tusa Marta ce mai citesc. Si a trebuit sa-i spun ca mai nimic. Timpul asta cit stau acasa sa-mi refac mina ar fi un timp minunat sa ma mai cultiv un pic - dar n-am stare sa stau locului si sint ca un leu in cusca. Ba ma doare , ba ma plictisesc, ba n-am pozitie , ba ma bat gindurile sau pur si simplu nu-s multumita cu nimic si nici n-am idee ce m-ar multumi.
     Am inceput totusi sa citesc o carte aparuta recent - scrisa de pastorul Rick Warren si inca doi doctori. Cartea se numeste "Planul lui Daniel", si am sa va spun motivul pentru care am cumparat cartea.
     Pastorul Rick marturiseste ca intr-o zi in care a botezat 827 de persoane s-a pomenit cu un gind nu prea spiritual ...si anume ca ...toata lumea e grasa. El i-a botezat pe toti acesti oameni prin scufundare in apa si a facut el socoteala ca in ziua respectiva a ridicat nici mai mult, nici mai putin de 145.000 de pounts. Am sa traduc acum o portiune din introducerea acestei carti , care poate va va pune si pe voi pe ginduri, asa cum m-a pus si pe mine.
........................................
     "Acel servici de botez a fost o revelatie - ca si cind am fost trezit din somn in privinta problemelor de sanatate din viata mea si din viata membrilor comunitatii bisericii mele. Am inteles ca avem nevoie de schimbari drastice, asa ca m-am apucat sa ma educ in directia sanatatii preventive. Si ceea ce am invatat m-a socat.
-Pentru prima data in istoria omenirii , omenirea sufera in masura egala de malnutritie sau de abuz de mincare.
-Sapte din zece americani sint obezi.
-Diabetul, bolile de inima si alte boli datorate modului de viata ales de omenire omoara mai multi oameni decit bolile infectioase din intreaga lume.
     In duminica ce a urmat am stat in fata bisericii si am facut urmatoarea marturisire:
"Prieteni, am fost un rau administrator al sanatatii mele si un exemplu negativ pentru voi. In timp ce am ajutat pe multi peste tot in lumea asta, noi am ignorat unele probleme pe care le avem aici, acasa la noi.
     Asa ca astazi imi recunosc gresala in mod public, si-mi cer iertare!. Dumnezeu ne cere ca sa avem grija de trupurile noastre pe care ni le-a dat, dar eu pina acuma n-am facut-o. Stiu ca am pus pe mine doar 2 sar 3 pounts in fiecare an dar am fost pastor aici de 30 de ani. Asa ca am de slabit 90 de pounts. Mai vrea careva dintre voi sa devina mai sanatos?"

     Audienta a raspuns prin aplauze. Sincer sa fiu m-am asteptat ca vreo citeva sute dintre ei sa ma insoteasca in batalia asta a mea pentru o viata mai sanatoasa, asa ca am fost coplesit cind mai bine de 12.000 de membrii au semnat ca vor sa participe la planul nostru. Si acuma chiar ca aveam nevoie de un plan. Trebuia sa fie un plan simplu, ieftin, si usor de urmat. Si cum tocmai predicam in ziua respectiva despre Daniel, care a refuzat sa manince mincarea nesanatoasa si intr-un fel l-a concurat pe imparat in privinta unui meniu sanatos si potrivit pentru o dezvoltare fizica armonioasda, am numit acest plan...planul lui Daniel."
....................
Pina aici am citit si pentru cei care stiu istoria lui Daniel - el si cei trei prieteni ai lui s-au hranit doar cu verdeturi, demonstrind ingrijitorului ca hrana aceasta le furnizeaza tot ce au nevoie pentru o crestere si o dezvoltare armonioasa. Imi pot doar imagina cum va urma restul cartii. Am s-o citesc...dar pina atunci m-am dus astazi la cumparaturi si am fost mai cu bagare de seama la ce pun in cos. Ca de mincat trebuie sa mincam si uneori ne otravim noi insine cu tot felul de mincari nepotrivite sau chiar abuzindu-ne si inhalind prea multa mincare. Si lacomia este un pacat...chiar daca noi o alintam si ii zicem mai dragut..."pofta de mincare".

PLOUA LA MODESTO...

     Ma lamentam ieri dimineata ca nu ploua in California... dar de aseara si pina azi dimineata, a tot plouat. Multumesc Doamne pentru ploaie... pomii mei iti datoreaza viata! Tot la fel si eu...
     Dumnezeu tine cont si de cele mai mici nevoi. Doar ca era cit pe ce sa ma bucur de ploaie si sa nu imi amintesc ca m-am rugat pentru ea si sa-I multumesc ca a trimis-o. Si nu... nu m-am uitat la buletinul meteo cind m-am rugat.
     Nu merg la munca acuma pentru o vreme si am timp sa ma odihnesc... sa ma relaxez si sa ma innebunesc cu tot felul de ginduri. Umblam cu capul printre stele si facem tot felul de filozofii, cind, de fapt, sintem pina la urma legati de simplele noastre nevoi de supravietuire. Hrana, apa, lumina, caldura, sanatate, relatii omenesti. Am zis deunazi ca am venit in America pentru o viata mai buna... dar nu ne-am definit in minte cum va fi viata aia mai buna... Am vrut sa scpam poate de "grija zilei de miine." Am vrut guma de mestecat cu alt gust... si blugi...  Ok... nu mai stam la rind pentru piinea neagra sau intermediara, sau pentru osul cu putina carne... sau uleiul cu masura; dar asta nu ne-a scapat de " grija zilei de mine, "si nici blugii sau masina care o conducem pare ca nu ne-au asigurat sau inlaturat grijile...
     Din ce trec mai mult prin viata, din ce realizez ca unele lucruri pe care le-am dorit sau altele dupa care am tinjit atita nu imi erau necesare. Ba unele pe care le-am dobindit mi-au dat mai multa bataie de cap si m-au si dezamagit.
     Biblia ne explica ce este o viata buna chiar numai cu referire la cele materiale. "Daca aveti ce minca si cu ce va imbraca" ...zice Cuvintul... ca ar trebui sa fim multumiti. Dar sintem?
     Chiar ma intereseaza cum vad altii o viata buna. Lasind la o parte problema sufletului chiar si discutind strict omeneste despre viata asta fizica pe pamint. Ca pe mine nu pare sa ma mai satisfaca nimic. Am un pic de entuziasm in fiecare vara cind ma vintur prin lume doua saptamini cheltuind economiile de peste an - si cam atit. Oglinda nu imi face complimente oricit as fi dat pe haine. Stomacul nu se mai bucura de mincarea pentru care s-a cheltuit mult si mai degraba e satisfacut cu un pumn de faina de malai si o bucata de brinza. Televizorul are numai stiri urite, glume proaste si emisiuni timpite. Daca n-ar fi promisiunile Domnului care sa ma invioreze ...as muri de inima rea!