PIINEA...

 

   A venit matusa mea Lena de la Sacramento sa ma vada acum citeva zile. Ea este doar cu 10 ani mai mare decit mine si cu 10 ani mai mica decit mama mea. Asa ca relatia noastra a fost intotdeauna dublata, ca nu pot sa zic ca a fost injumatatita. Dar faptul ca a fost mai mare, i-a dat posibilitatea sa ma ajute atunci cind am avut nevoie de ajutor si sa ma indrume, iar faptul ca am fost mai de-o virsta ne-a dat sansa sa ne imprietenim si sa gasim mai multe lucruri in comun.
    Sacramento este capitala Californiei si este un oras mult mai mare decit Modesto; are mai multe magazine, printre care are si magazine de produse alimentare rusesti; exista multa populatie rusa in zona aceea. De cite ori vine spre Modesto, o rog sa-mi aduca cite ceva: de la mici, la savarine si dobos, de la mezeluri si alte gustari romanesti, moldovenesti, atit de apreciate de cerul gurii mele satul de mincarurile chinezesti, si mexicane, si mai stiu eu ale caror alte natii...
    De data asta insa, mi-a adus si o piine... o piine proaspata si buna... si nu ma mai satur sa maninc din ea. Cind am avut prima operatie la mina, doctorita care imi facea anestezia ma tinea de vorba sa ma tina ocupata pina adorm, si subiectul era despre piine. Ea a spus ceva interesant atunci si mi-a placut felul cum a spus. Zicea ea ca se da prea mult vina pe pine, si ca de fapt piinea nu este atit de vinovata de diabet si alte boli... de mii de ani, oamenii au avut piinea si apa ca principale surse de existent, si piinea nu a facut rau nimanui. Dar spunea ea ca pentru a pastra piinea proaspata mai mult, se baga tot felul de substante daunatoare in piine... si de acolo ne vin diferitele intolerante si boli...
................
     Si acum sa va spun ce mi-a trecut mie prin cap astazi... Domnul Isus este Piinea vietii. De mii de ani existenta noastra spirituala depinde de aceasta Piine. In ultima vreme insa, Cuvintul Lui curat si sfint este amestecat cu tot felul de lucruri straine... ba sa-i dea fata, ba sa-i dea dos, ba sa reziste mai mult pe raft...
Piinea este buna proaspata, nu ar trebui sa stea pe rafturi. Cuvintul Lui ne este de folos daca il avem proaspat in fiecare zi. Cuvintul Lui nu e bun cind sta nefolosit si mucegaieste ca mana din pustie. Am fi putut sa invatam asta deja... Piinea vietii de asemenea vine din cer si nu trebuie amestecata cu idei si retete straine... ca isi pierde puterea sau devine chiar toxica...
     Nu degeaba ne imbolnavim, si sintem intoleranti, si facem alergii... spirituale... Ca nu mincam o piine proaspata si buna. Va spun eu... am inca in frigider o portie de dobos, dar piinea, cit a fost ea de mare, e aproape gata. Ca piinea nu este numai sanatoasa, ca nu numai hraneste... dar e si buna la gust si... gata, ma duc sa-mi tai o felie - va voi spune mai tirziu cum a fost...

DE 8 MARTIE...

   

      Este 8 Martie... Ziua femeii...Tot felul de ginduri imi trec prin minte. In America nu se sarbatoreste ziua asta... dar sint destule zile care se sarbatoresc oricum - si de fapt cum sa sarbatoresti femeile? Si ce importanta mai are femeia in secolul XXI? Este tot femeia despre care vorbeste Biblia. Sau istoria? Mai avem ceva in comun cu Eva? Mai sintem noi, fiecare in parte, femeia creata de Dumnezeu... un ajutor potrivit? ...Si pentru cine? Mai avem cui sa-i fim de ajutor? Mai sintem... potrivite pentru slujba si rolul care ni s-au dat?
    Din nefericire sint multe familii destramate si multe femei care au roluri din ce in ce mai multe si mai grele in a sustine si a creste copiii. Ecuatia perfecta data de Dumnezeu omului ca sa poata sa traiasca cit se poate de bine si de fericit nu se mai poate rezolva - cred ca are prea multe necunoscute...
    Cum sarbatorim asadar si pe cine? Sint femei care au uitat ca sint femei... sau societatea in care traim le-a schimbat rolurile... Sint femei soldati in armata, care lupta in razboi pe prima linie... si sint si la munca, si in familie in linia de bataie. Nu au un sot care sa traga greul si sa cistige cu sudoarea fruntii lui piinea familiei. Motivele sint diverse, si vinovatii multi. Situatia ramine insa aceeasi, nu conteaza cine este de vina.  Femeia la lucru, femeia cu copiii, femeia la bucatarie... si ajutor pe nicaieri...
     Mai sint acele "femei" care s-au declarat orice, dar nu femei... Isi cer drepturi egale cu barbatii si au dat numai de responsabilitati egale cu ale lor... Au luptat nu pentru respectul fata de femeie, atit de necesar, ci pentru drepturile lor. Drepturi la ce? As fi preferat sa ne multumim doar cu dreptul sa fim femei... asa cum Dumnezeu a programat cind a facut-o pe Eva.
     Sint multe lucruri frumoase spuse despre femei in Biblie... Si multe exemple de femei care au fost de exceptie. Deborah este una dintre preferatele mele. Imi place sa cred ca ceea ce da frumusete unei femei (unui om) este bunatatea ...si cred ca o femeie trebuie sa faca tot posibilul sa fie frumoasa. Mai cred ca fiecare femeie trebuie sa aiba grija sa nu fie ca o streasina - nu ar ajuta-o la tinuta ei, si o femeie trebuie sa fie eleganta... Dar nu de asta as vrea sa vorbesc, ci mai degraba de o treaba care nu este inteleasa suficient si care mi-a stat ca o pietricica in pantof toata viata... SUPUNEREA...
    Unul dintre atributele care li se cer unei femei crestine este sa fie supusa sotului ei. Bun! Nimic rau in asta daca s-ar intelege acest lucru in intregime. Ttrebuie sa marturisesc ca eu am avut intotdeauna o problema la capitolul asta. Dar stiti de ce? Pentru felul cum am fost invatate sa intelegem supunerea. Ni s-a prezentat doar o parte a situatiei. S-o luam pe Sara. Sara este data drept exemplu... ea il numea pe Avraam "domnul meu". Si demonstratia celor ce prezinta supunerea se opreste aici... Dar nu este suficient.
     Sa ne gindim putin... cum sa nu-l numeasca asa pe Avraam? Numai ginditi-va ca atunci cind Sara i-a spus lui Avraam ca Ismail si Agar trebuie sa dispara... Avraam s-a executat. Bineinteles ca Dumnezeu avea un plan si l-a asigurat pe Avraam ca e ok sa o izgoneasca pe egipteanca; dar Ismail era copilul lui... si nu cred ca i-a fost usor. Sara n-a fost o femeie care sa nu fie respectata in casa ei... si am asa convingerea ca inca sint multi barbati credinciosi care au pretentii la o supunere oarba din partea sotiilor, fara sa fi experimentat ei insisi supunerea fata de Dumnezeu. Avraam insa I-a fost supus lui Dumnezeu in primul rind... si fiindca a fost supus Domnului, bineinteles ca avea drept sa ceara supunere mai departe. Un fel de lant de comanda, ca in armata.
    Dar mai mult chiar... Sara a fost o femeie iubita, si supunerea pentru ea era o placer, nu o corvoada; asa cum supunerea fata de Domnul nostru ar trebui sa fie raspunsul la dragostea Lui. Supunerea in intelegerea mea este ecoul. Daca sunetul este placut... asa va fi si ecoul...
     Cum cred eu ca ar dori femeile sa fie sarbatorite? Cred ca le-ar placea sa fie respectate... tratate in asa fel incit sa le placa sa isi faca inima ca o cutie de rezonanta. Si de acolo sa iasa sunete armonioase. Cred ca mai sint inca femei care vor sa traiasca dupa rinduiala lasata de Dumnezeu - dar au nevoie sa li se creeze conditii sa poata sa fie ceea ce a intentionat Dumnezeu sa fie femeia cind a creat-o. Daca nu vreti ca o femeie sa aiba calitatile unui barbat, ocrotiti-o... ca daca o lasati sa lupte, sa munceasca precum un animal, sa se zbata sa supravietuiasca, nu mai puteti sa-i cereti sa fie si gentila, sensibila, placuta... O sa aiba bataturi si o sa sforaie ca o locomotiva de obosita si de muncita ce este...
    Daca o femeie are servici ...ajutati-o cu gospodaria, cu copiii. Daca vreti sa nu faca varice, lasati-o sa puna si ea picioarele sus pe scaun sa se odihneasca. Daca vreti sa fie in stare sa sustina o conversatie in public, dati-i ceva timp sa citeasca si ea ziarul...
    Eu am un grup de oameni la lucru pe care ii organizez. Ca sa am un "ajutor" potrivit in departamentul meu, eu ii dau posibilitatea acelui om sa faca "training", sa invete toate aspectele serviciului pe care trebuie sa-l faca, sa poata sa fie de folos in orice imprejurare, oricit de dificila sau de sensibila. Asta ii da valoare omului respectiv si devine din ce in ce mai respectat. El isi face treaba cu competenta si are respectul celor din jur. Asta consider eu un ajutor potrivit, nu un hamal de carat greutati - unul caruia nu i se cere parerea si nu este luat in considerare decit la caratul cu spinarea...
     Nu stiu daca reprezint majoritatea femeilor. Nu toate avem aceeasi experienta. Dar pentru cele pe care am reusit sa le reprezint, am o urare de bine pe ziua de astazi... si le doresc sa devina o Sara, o Debora, o Lidia, o Maria, o Ana... iubite si respectate de familiile lor.

CACI MA UITAM CU JIND LA CEI NESOCOTITI...

     Ieri dupa amiaza, o frumoasa discutie s-a incropit in camera mea de zi. Psalmul 73, un Psalm al lui Asaf. Inca ma mai gindesc la cit de contemporane sint pentru noi gindurile lui Asaf, insiruite cu patima in versurile acestui Psalm. Am vrut sa stiu cine a fost Asaf si cum Google ne ofera tot felul de informatii, am inceput sa il caut sa vad daca cineva a scris despre el. Ceea ce am citit aici..     .http://www.hfbcbiblestudy.org/index2.php?option=com_content&do_pdf=1&id=482  mi-a confirmat si mai mult faptul ca Asaf a fost un om deosebit si merita sa ii citesc Psalmii inca o data si sa imi imaginez timpul si evenimentele care se desfasurau cind el scria acesti Psalmi. Face mare diferenta cind citim ceva si punem totul pe fundalul istoric, incadram in timpul in care a fost scris, si daca stim un pic si despre persoana care a scris, dam si mai multa viata si culoare celor ce citim.  
     Iata citeva ginduri despre Asaf, spicuite din ceea ce am citit. Cine este Asaf? Asaf a fost directorul de muzica al lui David si a scris probabil cea mai multa parte a partiturilor muzicale pentru Psalmii lui David - muzica care a fost pierduta in mare parte. El insusi a scris 12 Psalmi. Prin acesti Psalmi, putem sti mai mult despre viata lui Asaf decit despre viata multor alte personaje importante din Biblie. El a trait cu aproximatie intre anii 1020-920 inainte de Christos. A trait in timpul domniei lui David, Solomon si Rehoboam. A trait in Ierusalim, si a fost directorul musical, atit la Cortul intilnirii, cit si la Templul Lui Solomon. In mare, acest Asaf a trait unele dintre cele mai mari si mai importante evenimente si conflicte ale evreilor .
     Cine a fost acest Asaf? El era un preot tinar din tribul lui Levi cind David a adus chivotul la Ierusalim pe la anul 1000 - 995 inainte de Christos. Tatal lui a fost Berekiah unul dintre cei care aveau grija chivotului, iar Asaf s-a dovedit atit de talentat incit David l-a pus sa fie responsabil cu muzica in fata chivotului. Era asistat de fratele lui Zechariah si erau probabil in jur de 20 de ani la aceea vreme. Asaf si-a tinut acea pozitie multa vreme - aproape 40 de ani, cind serviciile muzicale religioase se faceau in Templu, la Ierusalim, cind chivotul era asezat de acuma la locul lui de drept, in Sfinta Sfintelor.
     Asa ca, in lunga lui viata, Asaf a cunosut si momentele de virf ale existentei lui David si momentele de infringere si slabiciune... l-a cunoscut pe Solomon pe vremea cind Domnul i-a vorbit, dar a cunoscut si perioada cind Solomon a intors spatele invataturii bune si intelepciunii date de Dumnezeu, si a permis inchinarea la idoli, si s-a complacut intr-o viata de lux si excess.
    Asaf si fratele lui, Zechariah, nu au privit cu ochi buni comportamentul lui Solomon, lucru care probabil a dus la asasinarea in Templu a lui Zechariah - treaba facuta de agentii lui Solomon. Viata lui Asaf este destul de lunga, ca sa vada si ruperea imparatiei lu David dupa moartea lui Solomon. Si toate acetse evenimente sint ilustrate in Psalmii scrisi de el, asa ca mai mult decit multi altii, Asaf a avut motive sa fie dezamagit... mai ales de eroii lui din tinerete... de David, de Solomon...
     Si cu toate astea, Asaf ramine credincios, pentru ca Dumnezeu ii dezvaluie adevarul final al promisiunii Lui. Nu era o promisiune temporara care putea fi ruinata de ignoranta unor oameni, de nerabdarea lui David, de ingimfarea lui Solomon, ci ceva deosebit, care provenea din Dumnezeu... era Fiul Sau, era Imparatia Sa eterna, era intelepciunea perfecta a lui Dumnezeu, erau bogatiile infinite si puterea Lui, si nu un templu care putea fi distrus, ci Templul Trupului Sau Sfint... al Domnului nostru Isus Christos, inviat si stind la dreapta Tatalui.
...............................
     Vorbeam astazi cu o prietena de departe si i-am spus ca scriu despre Asaf . Am transpus dezamagirile lui Asaf cu dezamagirile noastre cind nimic din jurul nostru nu este stabil si oamenii ne dezamagesc si unii conducatori chiar din biserici ne dezamagesc. Toti sint oameni, supusi greselilor. Ochii nostrii ar trebui sa fie tinta la Christos care ne promite lucruri afara din lumea asta. Biblia spune ca in lume vom avea necazuri. Sint multi dintre cei care predica o evanghelie a prosperitatii...Daca a fost cineva prosper pe lumea asta...Solomon a fost. Dar la ce bun? Ceea ce este important este cum sfirsim alergarea. Cum si unde petrecem vesnicia. Ne uitam cu jind la cei carora le merge bine. Copiii nostrii au vesnic in ochii lor viata de la Hollywood si incearca sa emuleze atitea lucruri pe care le vad si care le plac. Noi insine ne complacem intr-un fel de viata nepotrivit. Mai mult ca oricind mor oameni pe planeta asta din cauza lui Christos. Mai mult ca oricind mor oameni de foame, de frig...Nu ne trece prin cap sa ne uitam la oamenii care sufera si sa ne miram cit sintem de binecuvintati si de ce? Cu ce sintem noi mai buni de avem un acoperis, avem piine pe masa si familia in jurul mesei...??? Nu...ne gindim mereu la cei care au mai mult, mai frumos...o stare mai inalta, o masina mai noua, o casa mai mare...si jinduim mereu.
     Asaf a trait o viata lunga si Psalmii lui reflecta concluziile lui asupra vietii dintr-o perspectiva corecta. El a vazut slava lui Solomon...dar a cunoscut pe Dumnezeu de aproape si a trait realitatea ...el zice...
"Cind mi se amara inima, si ma simteam strapuns in maruntaie, eram prost si fara judecata, eram ca un dobitoc inaintea Ta. Insa eu sint totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mina dreapta; ma vei calauzi cu sfatul Tau, apoi ma vei primi in slava. Pe cine altul am eu in cer afara de Tine? Si pe pamint nu-mi gasesc placerea la nimeni decit la Tine. Carnea si inima pot sa mi se prapadeasca; fiindca Dumnezeu va fi pururea stinca inimii mele si partea mea de mostenire. Caci iata ca ceice se departeaza de Tine, pier; Tu nimicesti pe toti ceice-Ti sint necredinciosi. Cit pentru mine fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu; pe Domnul Dumnezeu il fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrurile Tale."(Psalm 73:21-28)
    Putem noi sa repetam in adevar aceste cuvinte spuse de Asaf si sa le simtim ca vin din inima noastra?            

IARA AM AJUNS "BA" CU ALIN CRISTEA

     Nu stiu cum se face ca iara am ajuns "Ba" cu Alin Cristea.
( http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2014/03/06/ba-pocaitilor-scrieti-corect-romaneste-280/)
     De obicei ii trec cu vederea obrazniciile. Sa te iei in gura cu Alin Cristea e ca si cum ai da o palma la... dar mai bine nu ating... daca se imprastie? Sper ca ultima fraza am scris-o corect!!! (Daca n-am scris-o bine, chiar te rog, Alin, sa o corectezi.)
     Intr-un fel, el este un "secret" public al nostru... pentru ca zice ca este evanghelic. Evanghelia lui Alin, bineinteles.
     Nu neaparat faptul ca admonesteaza si corecteaza public pe toata lumea sau critica pe cine ii cade pe mina... nu asta este problema. Eu nu scriu corect romaneste, el are dreptate. Ma straduiesc, dar dupa mai bine de 30 de ani de strainatati... n-am nici o sansa. Cum o face insa este neplacut. Cum se adreseaza unor persoane mai in virsta, unor doamne, unor oameni care nu i-au gresit cu nimic... te umple de mirare si trebuie sa admit - iti creste si tensiunea uneori, oricit ai incerca sa-ti explici ca... de... asta este... Alin Cristea bizdicul evanghelic.
     Trecind peste jena personala pe care o am ori de cite ori mi se adreseaza public cu vocabularul lui ales, ma gindesc la imaginea pe care o creeaza celor care au mai putin de-a face cu credinciosii neoprotestanti. Nu ca noi am fi perfecti... ca nu sintem. Dar sa dai prilejuri de discutii de genul asta intentionat pare aproape absurd. Ce mai cred eu este ca Alin crede ca face o treaba buna. Mai cred ca este sincer si devotat, si ca el crede ca are chemarea sa fie spinul din calciiul nostrum - al blogarilor evanghelici.
     Mai cred ca trebuie sa-l iubim si sa ne rugam pentru el, ca alta solutie nu avem. El exista, in toata splendoarea blogurilor pe care le reprezinta cu tam-tam si sunete virtuale de gen... Tarzan... O sa zica din nou ca il injur... pocaieste... si poate are dreptate. Si daca o facem... si noi avem dreptul sa spunem lucrurilor pe nume. Aline... cit de putin inspirat trebuie sa fii sa nu ai altceva de scris decit despre blogul meu, pe care il consideri sub orice critica... si de greselile mele gramaticale sau de ortografie? Nu ti se pare ca asta spune mult despre "capacitatea" ta? Dupa prostiile pe care le debitezi si felul in care scrii, cred ca cei care te-au invatat alfabetul trebuie sa aiba ceva regrete...
   

O FARFURIE DE SUPA...

     Nu pot sa scriu decit ceeea ce stiu; si ceea ce stiu, observ si inteleg din ceea ce traiesc. Si astazi a fost o zi speciala. De obicei, casa mea este ...goala. A fost o vreme cind era plina de copii, si de jucarii, si de...harmalaie. S-a dus. Acuma sint doar eu cu... Bella si Lily. Numai ca ele au voie doar pina la usa; au incercat sa intre, dar...pina la urma au inteles ca n-au voie.

     Astazi este a doua zi dupa operatie si ma simt mult... mult mai bine de cind mi-au scos fiarele si suruburile. Operatia nu arata asa de bine... mi-au pus atitea capse, parca as avea un fermoar - dar parca imi misc degetele mai usor si, cu mult exercitiu, sper sa ma pot folosi de mina destul de bine. Cum am mai zis... vindecarea vine de la Domnul. Medicii au pus doar oasele si muschii la locul lor initial... de restul Se poate ocupa doar Cel care a intocmit inima si rarunchii..

     Asa arata mina mea astazi. Dar arata mult, mult mai bine decit dupa prima operatie. Yey!...
     Tot raul aduce insa si un bine. Casa mea goala de obicei a fost astazi plina. Sora mea si-a luat liber de la munca sa fie cu mine si sa ma duca la terapie, parintii, sora mamei mele, Lena si sotul ei, Cornel Cartacai, si mama ginerelui meu, Estera Pernes, m-au vizitat si mi-au adus mincare (bag sama au vazut ca am slabit...).
     Lena mi-a adus supa de gaina, si Estera ciorba de fasole alba - una dintre preferatele mele. Stiu ca o sa va fac pofta... Sa adaug salata de boeuf, si o savarina, si un  dobos, si inca o prajitura romaneasca... Trai pe vatrai...
    Si cum am bunul obicei de a-mi tine un jurnal de poze pe blog... am sa pun si dovada celor ce am spus mai sus.
     Si mi-ar place sa adaug ceva... Stateau la discutie tati, si Cornel, si Lena... si dupa cum vorbeau, mi-am adus aminte de versetul in care spune ca atunci cind ne intilnim sa vorbim cu Psalmi si cintari de lauda. De cintat n-au cintat... dar am avut ocazia sa vad cum acest verset se implineste sub ochii mei in mod simplu, fara efort, fara intentia de a impresiona pe cineva. Pur si simplu asta era in inima lor si asta le era conversatia. Psalmul 73 s-a explicat singur, intr-o reproducere corecta, cu intelesuri pentru generatia noastra de oameni imbuibati, care in loc sa ne bucuram si sa numaram binecuvintarile, ne uitam cu jind la cei rai, carora le merge bine. Si ne-am luat fiecare in tacere concluzia lui, intelegind si apreciind Cuvintul Domnului pentru noi, umili in fata unui adevar de necontestat.
     Si am terminat totul cu o farfurie de supa de gaina cu galuste... Mmmmmmm.. .Ce-a mai ramas in oala mi-a ramas mie. Si nu vreau sa impart cu nimeni.

 

AMERICAN DREAM (visul american) DE PE POSTURA DE PACIENT...

     Astazi am avut a doua operatie la mina dreapta. Mi-au scos o tija lunga si vreo 5 suruburi care au sustinut bucatile de oase ale incheieturii miinii, pe care am reusit sa le farim incercind sa ma opresc din cadere (asta pentru cei ce nu stiti despre "micul" meu accident). Simplu... am alunecat in baie si mi-am distrus mina dreapta. Acum doctorii incearca sa mi-o puna la loc - ca vindecarea vine de la Domnul.
     Ce am sa va spun insa este ceva diferit de faza de azi-dimineata cind eram un ghem de nervi si cind Dumnezeu mi-a vorbit prin Cuvintul Lui specific, la subiect si la timpul potrivit. Va puteti imagina asta? El, Dumnezeu... Isi face timp pentru mine, Rodica. Wow!...
    Dar sa va povestesc niste faze de care am avut parte azi si care m-au speriat un pic - asta vizavi de asigurarea noastra medicala si de personalul medical sau farmaceutic.
    Doctorul mi-a prescris doua medicamente de durere. Inainte de operatie, asistenta face pregatirile necesare, ultimele intrebari cu privire la istoria personala (operatii, medicamente pe care le iei, alergii, etc). Tot inainte de operatie, suna la farmacia de unde iei medicamente de obicei si comanda medicamentele pe care sa le iei dupa operatie, astfel ca, in drum spre casa, te opresti si-ti iei si medicamentul de care ai neaparata nevoie. Doctorul meu a prescris doua medicamente. Asistenta a telefonat la farmacie, iar cei de acolo au refuzat unul dintre medicamente. Asistenta ne-a explicat ca acest medicament trebuia administrat prima data in spital, si doar dupa aceea ar fi putut fi luat si la domiciliu - fiind un medicament care ar fi putut produce hemoragie (prin subtierea singelui etc). Bun. Asta am inteles. Ce ne-a explicat asistenta mai apoi insa m-a umplut de indignare sj ingrijorare.
     Ea spunea ca asigurarea medicala are puterea sa refuze procedura sau medicamentul cerut de doctor. Ca exista un cod special dupa care se conduc acum asigurarile, si doctorul nu are puterea sa iti procure medicamentul pe care el, omul educat in stiinta medicinii il considera ca necesar pentru tine, ca sa te faci sanatos. Am ramas perplexa. Stiti ce inseamna asta? In timp ce Obama isi pune in functie noua lui plaga pentru America - numita Obamacare, asigurarile medicale (nu numai Obamacare, dar Blue Cross, Kaiser etc) sint transformate si constrinse cu anumite proceduri.
    Ce-ar putea sa fie acel cod de care vorbea asistenta? Ar putea fi o lista de parametri personali, in care daca nu te incadrezi, ti se refuza pur si simplu dreptul la tratament, si deci la... viata. Virsta ar putea fi unul dintre acesti parametri. Istoricul medical (ai fost bolnav prea mult, prea des, prea grav)... si multe alte atribute personale, care sa determine daca meriti sa fii tratat ca sa traiesti sau... sa ti se refuze tratamentul si sa... participi la rezolvarea problemei ce-i framinta pe cei ce guverneaza... suprapopularea planetei.
     Cei ce au votat pentru avorturi si eutanasie... vor avea poate in curind surpriza sa experimenteze intr-un fel neplacut, pe propria piele, o lege similara, care de data asta ii include si pe ei... Va mai aduceti aminte de lozinca... "American dream"? S-a transformat de-acum in "American nightmare''(cosmarul american). Poate ar trebui sa traim un pic in realitate si sa ne lasam de vise... oricare ar fi ele...
   
 

cuvintul zilei...

"Caci Eu sint Domnul Dumnezeul tau, care te iau de mina dreapta si-ti zic "Nu te teme de nimic, Eu iti vin in ajutor!"                       (Isaia 41:13)
     Mai am citeva minute pina vine sora mea sa ma ia sa mergem la spital. Si pe ultima "suta de metri" iata ce verset imi vine la "intimplare" sa citesc. Nu stiu exact cite versete exista in Biblie, dar curios cit de exact acest verset mi se adreseaza in acest moment, cind pina si stomacul isi demonstreaza emotiile...
     Mare Dumnezeu avem... mare si bun!





...................................
     Ce am scris mai sus a fost azi dimineata la ora 5:16. Acuma este ora 9 seara si vreau sa dau un raport scurt al zilei de astazi. Conform versetului de mai sus n-am fost singura astazi si am simtit cum Tatal meu din cer m-a luat de mina dreapta. Operatia a reusit si pot sa spun ca durerea ce am avut-o non stop de la accident incoace s-a injumatatit.
     MARE DUMNEZEU AVEM...MARE SI BUN!

STIU CA MA-NCERCI, DAR STIU CA NU MA LASI...

     Miine o sa fiu din nou in operatie pentru mina dreapta. Ati fost vreodata pusi sub anestezie? Eu ori de cite ori am o operatie trec prin aceeasi rutina si aceleasi emotii. Pericolul anesteziei este recunoscut. Noi admiram doctorii care performeaza operatiile, dar tot atit de importanta si tot atit de periculoasa este si anestezia. Este o stiinta in ea insasi si anestezistul trebuie sa calculeze cind, si cum, si cit medicament sa administreze pacientului, si sa il vegheze pe tot parcursul operatiei. Pentru ca lucrurile se pot schimba din clipa in clipa. Succesul unei operatii depinde parte egala si de destoinicia anestezistului, nu numai a doctorului care opereaza.
     Urasc camerele de operatie ...reci si neprietenoase, luminile acelea puternice din tavan - si in general atmosfera de acolo. Te simti asa de stingher cind toti cei din jur, imbracati in hainele de protective, cu manusi si masti, se misca aranjind scule si punind la punct ultimele detalii dinainte de operatie. Te gindesti... ce bine ar fi sa iesi din operatie, nu sa intri...
    Inca inainte de a intra in sala de operatie, imi incredintez Domnului sufletul. Intr-un fel si eu imi fac ultimele pregatiri pentru ...cine stie?...se poate intimpla sa ma trezesc ...dincolo?! Si daca ma trezesc aici... sa nu mai vorbesc de timpul de trezire si de durerile ce isi fac prezenta de cum esti treaz... sau starea de confuzie sau ...multe alte cite pot sa te faca sa nu te simti in "apele tale".
     Si ma mai gindesc la ceva... la faptul ca nu sint sigura ca mina mea dreapta va mai functiona macar pe jumatate cit a fost inainte. Nu m-am gindit niciodata ce minune de mina mi-a dat Dumnezeu si cu siguranta nu I-am multumit destul pentru ea. Am scris cu ea, am desenat, am pictat, am cintat la instrumente, am cusut, am brodat, am taiat lemne, am sapat, am sadit, am cules visine... multe visine... Am jucat volei, baschet, am carat plase cu cumparaturi, le-am leganat pe fetele mele, le-am mingaiat, le-am si aplicat pedepse... am cules flori, am curatat via sau pomii, am plivit, am maturat, am spalat vase, mi-am pus make-up... am calcat, am spalat haine, am framintat aluat, am cules flori sau am aranjat flori in vase, am crosetat... si lista poate continua. Toate astea folosindu-ma cu prioritate de mina mea dreapta...
    Ce ar insemna pentru mine sa-mi pierd folosinta miinii drepte?... As pierde din abilitatile avute... si deja unora le-am spus chiar adio...
     Dar nu sint necajita cum am crezut ca am sa fiu. Nu stiu ce anume ma face sa cred si sa inteleg ca Dumnezeu are ceva in plan inca cu mine. E drept ca in ultimele saptamini am inteles ca unul dintre mesajele Lui este sa o iau mai usurel, ca eram tare grabita. Poate ca nu mi-am facut timp sa vad si sa admir cite a facut El pentru mine, ca eram mereu ocupata cu ceea ce voiam eu sa fac. Poate ca planul Lui pentru noi nu este sa facem ceva mereu, desi tentinta noastra este sa fim ocupati, sa lucram...
     El vrea sa fiu... ma vrea sa simt, sa vad, sa inteleg... chiar sau mai ales lucrurile care nu implica nicio activitate din partea mea. Imi vine sa cred ca accidentul asta nu a fost... accidental. Ca Dumnezeu vrea sa "fiu"...nu sa actionez... vrea sa "stau"...nu sa fiu in continua miscare... si poate singura modalitate a fost sa-mi ia sau sa-mi ajusteze mina pentru o vreme sau ...pentru... mai multa vreme.
      Prietenii mei din New York mi-au amintit astazi doua versuri dintr-o cintare minunata. Am sa le fredonez astazi, ca sa-mi aminteasca ca am in cer un Tata care vegheaza, si nu dormiteaza, nici nu doarme... si care ma trece prin situatii tinindu-ma de...mina dreapta. De ce mina dreapta? Pentru ca asa spune Psalmul 121..."Imi ridic ochii spre munti...De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul imi vine de la Domnul care a facut cerurile si pamintul. Da, El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul; Cel ce te pazeste, nu va dormita. Iata ca nu dormiteaza, nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel. Domnul este Pazitorul tau, Domnul este umbra ta pe mina ta cea dreapta. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va pazi la plecare si la venire de acum si pina in veac."
       Versurile de care mi-au amintit prietenii mei sint din cintarea de mai jos - "STIU CA MA-NCERCI, DAR STIU CA NU MA LASI..." Mare lucru este sa stii ca ai in cer un Tata... si de asta mi-a amintit altcineva astazi. Mi-a amintit ca am in cer un Tata care vegheaza si care este aproape ca si umbra pe mina mea cea dreapta (cea accidentata). Ca mai aproape de asa nu se poate...


















CUM STRIG-UN CERB

Cum strig-un cerb 
setos de apa rece,
Asa setos de Dumnezeu, 
strig eu;

O, lasa-Ti Haru-asupra-mi 
sa se plece…
Din apa vietii da-mi 
sa beau mereu!

Indurator, ma tii 
pe-a Tale brate,
Cind imi dau seama, 
cint si prind curaj:

Numai spre Tine glasu-mi
 sa se- nalte…
Stiu ca ma-nceri,dar stiu 
ca nu ma lasi!

Cum poti, atunci, 
o inima plapinda,
Sa te mai temi, si-ades' 
sa plingi de dor?…

Tresalta deci, fii vesela 
si cinta…
Ca ai in cer 
un Tata iubitor! 

in jurul mesei...

     Imi plac mesele si scaunele ... M-am uitat printre pozele ce le-am facut simbata si m-am intrebat de ce am ales sa fac poza asta? Pentru ca o masa asezata presupune ceva... presupune ca cineva se va aseza acolo si se va petrece ceva frumos. Si masa, si scaunele astea goale in peisajul ala imi spuneau parca inceputul unei povesti frumoase de primavara...
    "A fost odata... ca niciodata"...si e adevarat. Fiecare moment este unic, si trebuie impodobit ca atare cu ce avem mai frumos. Imi amintesc ca de cite ori mergeam la Buna mea in vizita, de atitea ori ma punea la masa. Daca nu avea altceva, imi prajea un ou sau cartofi si avea intotdeauna compoturi.
     Statul la masa... oh... cit este de important pentru o familie! Ferice de cei care inteleg acest lucru si isi aduna copiii in jurul mesei. Cit am fost in Romania, tatal meu lucra departe si lucra si duminicile, si nu-mi amintesc sa fi stat la masa decit rareori la sarbatori; dar cind am venit in America si mergeam la parinti in vizita, ne adunam toti in jurul mesei - nu conta ce era pe masa - si aveam cele mai "filozofice" discutii posibile. Cite risete, cite lacrimi, cite marturii, cite mingaieri in jurul mesei...
     De aia imi plac mesele si scaunele. La mine acasa le-am asezat intr-un colt special linga geam. Deschid geamul si ascult simfonia pasarilor ce-si au cuiburile in portocalul de la geam... Doar ca fetele mele sint duse pe la casele lor... si masa are de obicei doar ceasca de cafea ...
     Domnul Isus a lasat unul dintre cele mai frumoase tablouri traite de El cu ucenicii in jurul unei mese. Acolo in camera de sus, avea o masa pregatita pentru El si ai Lui. Acolo le-a spus din tainele minunate ale dragostei Lui, dusa pina la sacrificiu.
     Exista o alta masa care se pregateste in cer. Eu si cu tine sintem invitati. Vom sta la masa cu al nostru Domn, vom cina cu El si vom avea un timp minunat. Ospatul se pregateste... se fac ultimele lucrari de decor. Invitatia s-a dat la cruce pentru oricine crede...
     Masa asteapta... mi-ar placea sa ne intilnim odata acolo, in jurul mesei... tare mi-ar placea!...

UN CEAS DE ODIHNA...

     Cind Dumnezeu ne-a dat o zi de odihna, ea a fost planuita. O zi din sapte sa ne relaxam si sa admiram creatiunea Lui Dumnezeu si sa-I aducem multumiri... Probabil ca Dumnezeu stia ca pamintul din care sintem facuti are nevoie de repaos. Probabil... ca a stiut, ce parere aveti?
     Poate ca ar trebui sa punem ceva timp la o parte sa numaram boabele de nisip de pe plaja sau sa umblam desculti pe iarba plina de roua - am citit undeva ca avem nevoie si de asa ceva.
     Eu prefer padurile, dar si plaja poate sa fie un loc bun de relaxare - si la urma urmei, nu conteaza unde sintem pe planeta asta, vom gasi elemente care sa ne aminteasca despre Cel ce a creat atitea minunatii pentru ochii nostri.
     Sa impartasesc doar citeva lucruri pe care le-am vazut ieri si care mi-au amintit de Creatorul. Uitati-va la pozele de mai jos. Vedeti in primele doua poze curcubeul? Este una dintre promisiunile Lui Dumnezeu pentru noi. Apoi vedeti nisipul de pe plaja? Asa a promis Dumnezeu ca il va binecuvinta pe Avraam si il va inmulti ca nisipul marii ...
     Nu te poti mira de ajuns cum Dumnezeu tine atita apa cit este in ocean si o tine in control, imprejmuita de... nisip.
      Vazindu-mi nepotelul zburdind si alergind dupa pasari, mi-am amintit ca Domnul Isus le-a spus ucenicilor ca daca nu ne facem ca si copiii, nu vom putea intra in Imparatia Cerurilor. Seth si-a dat jacheta jos, si mai tirziu, s-a udat la picioare, si n-a avut absolut nici o grija ...ca mamica lui ii purta hainele si ii rezolva problemele. Cind i-a fost foame, a cerut de mincare, si cind i-a fost sete, nu s-a ingrijorat de unde va bea apa...Si daca am fi si noi ca Seth ...am sti ca Tatal Ceresc ne poarta de grija si ne-am zbengui si noi un pic, nu am sta tepeni de ingrijorare...
     Pasarile de mai jos au ceva in cioc... este mincare. Ele nu sapa, nu seaman, ci doar ...culeg. Domnul le poarta de grija si le hraneste, si se vede pe ele ca nu-s slabe. Cindva ma jeluiam ca din pomii mei din gradina pasarile maninca ce e mai bun - ca fructele cele mai coapte, cele mai dulci sint pe virful pomilor, unde eu nu ajung.
     Tragind o concluzie la timpul petrecut pe plaja, realizez cit a fost de odihnitor; nu numai pentru ca singura activitate a fost sa culeg scoici si sa admir Creatiunea Lui Dumnezeu, dar am si invatat in mod practic din ceea ce am vazut ca Dumnezeu este ocupat cu grija noastra si ca indemnul Lui de a ne purta ca niste copii este ...treaba serioasa. Avem nevoie sa ne relaxam daca vrem sa fim sanatosi; avem nevoie sa lasam in grija Lui multe din ingrijorarile noastre... Avem nevoie de odihna... o odihna pe care o gasim doar in El.