DIN MOMENT IN MOMENT
Spicuiri de Jim Toombs
Traducere Rodica Botan
Matei 6:34 “Nu va ingrijorati de ziua de miine; caci ziua de miine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei.”
M-am trezit dintr-o data, simtind o prezenta la marginea patului. Geoffrey, baiatelul meu de 10 ani se uita tinta la mine. M-am uitat la ceas, si mi-a trebuit un pic sa ma obisnuiesc cu stralucirea …cind in sfirsit am distins semnele rosii de lumina, ceasul arata, 4:55 dimineata.
“Ce s-a intimplat, fiule?” L-am intrebat ridicindu-ma intr-un cot.
“Nu pot sa dorm.”…Vocea ii era aproape soptita.
“De cit timp esti treaz?”
“De doua ore”
“Asta-i un timp tare lung. Din ce motiv nu dormi?”
“Nu vreau sa ma duc miine la scoala.”
Fusese bolnav de vreo sapte zile cu febra mare si tusa si congestie. L-a durut si capul. A facut si friguri si-l dureau toate. Se simtise destul de mizerabil , si nu reusise sa-si recupereze temele din timpul absentei de la scoala. De citeva ori s-a simtit mai bine in perioada asta dar eventual febra l-a apucat din nou. Dar in ziua respectiva se simtise mai bine incepind de dimineata.
“Esti ingrijorat ca trebuie sa-ti faci temele”
“Nu, …sint ingrijorat de ce o sa se intimple daca nu ma simt bine.”
“Cum te simti acuma?”
“Acuma sint ok, dar daca mai tirziu n-am sa ma simt bine?”
“Nu inteleg ce vrei sa spui”… i-am zis.
“Ce o sa fac daca ma duc la scoala si nu ma simt bine?
“Nu stiu…tu ce crezi ca o sa se intimple?”
“Ma duc la sora medicala de la scoala, ea o sa o cheme pe Mama si tu o sa vii sa ma iei de la scoala…”
“Pare un plan suficient de bun pentru mine…”
Dar el tot acolo statea …era evident ca discutia n-a fost destul de convingatoare.
Era timpul sa incerc un alt plan…
“Vrei sa te urci in pat linga mine pentru un minut?”
Fara nici un cuvint se catara in pat si isi puse capul in cotul incheieturii miinii mele. Am inceput sa-l mingii si am realizat ca nu avea febra. I-am multumit Lui Dumnezeu pentru asta. Dar dincolo de temperatura normala a corpului lui simteam cum toti muschii lui sint tensi si era plin de neliniste si ma gindeam… ce-as putea face sa il ajut?
Teama lui era copilaroasa, dar era o teama si… era reala pentru el. Pentru citeva zile febra l-a chinuit mult; cind s-a ridicat la 102 grade cind a coborit si i-a mai dat un pic de ragaz si apoi din nou a luat-o razna. Pentru Geoffrey a fost o experienta serioasa. Poate crede ca n-o sa se mai faca bine niciodata… Poate ca asteapta ca un alt val de febra si dureri si mizerie sa continue.
Am continuat sa-l mingii, pe miini, pe burtica, pe picioare, pe cap…pe fata. Si am pus in gestul meu cit am putut mai multa dragoste si intelegere, incercind sa-i accept ingrijorarea.
“Geof? Tu stii ce a spus Domnul Isus despre ingrijorare?”
“Nu!”
“El a spus sa nu ne ingrijoram de ziua de miine, ca avem suficiente lucruri sa ne ingrijoram astazi. Ideea este sa ne bucuram de ziua de astazi, si sa lasam pe miine lucrurile de miine.”
Nu a zis nimic la ce am spus, dar am simtit ca ma asculta.
“Citeodata este greu sa traim doar de la o zi la alta. Citeodata trebuie sa traiesti de la o ora la alta…sau de la un minut la altul…crezi ca ar fi posibil ca sa te fac sa te bucuri de momentul asta…chiar acuma?”
“Cred ca da”.
“Atunci hai sa incercam.”
Am continuat sa-l mingii si el statea linistit linga mine. Dupa putin, am intrebat…
“Te simti bine in momentul asta?”
“Da”
“Bine…acuma hai sa vedem daca te simti bine in astalalt moment…”
Din nou l-am tinut in brate si l-am mingiiat si simteam ca se simte bine…iar eu vazundu-l mai relaxat incepusem si eu sa ma simt bine… Din nou l-am intrebat…
“Geoff…te simti bine si acuma?...”
“Daaaa” zise el fara sa clipeasca…
Am mai repetat procesul de citeva ori cu acelasi rezultat, apoi l-am intrebat daca crede ca poate sa mearga de-acum la culcare…
“Cred ca da…” veni raspunsul lui linistit. De data asta se vedea ca teama ii disparuse si oboseala iesise la suprafata.
Asa ca, l-am dus jos in camera lui si l-am asezat in pat. L-am mai intrebat daca tot asa de bine se simtea in acel moment, el a spus da, eu l-am sarutat si m-am dus inapoi in patul meu.
Eram tare fericit. Ce tata destept eram eu. Ce superba aplicatie a Scripturii. Ce anecdota grozava o sa fie povestea asta intr-o zi… Ma simteam asa de superior, si dupa ce m-am felicitat in gind de nenumarate ori, am incercat sa adorm si eu.
Trebuia insa sa adorm repede, ca nu mai aveam decit o ora si 15 minute pina cind alarma trebuia sa sune. Am strins din ochi cu sirguinta. Apoi i-am strins si mai tare. In minte mi-au venit tot felul de probleme neterminate, nesolutionate de peste saptamina. Ma intrebam daca una din pacientele mele, o doamna care a amenintat toata saptamina ca se va sinucide este ok…Si…am uitat sa-l chem pe Glen sa-i spun ca s-a aminat o conferinta la care trebuia sa participe. Poate ar fi trebuit sa-l chem pe Max sa vorbeasca la acel meeting…dar cuplul ala de care am aflat ca traiesc impreuna?…trebuie sa vorbesc cu ei saptamina asta…
Si din ce ma gindeam mai mult , dintr-aia ma gindeam si mai mult, dintr-aia nu ma mai puteam oprii din gindit. M-am tot fitiit, dupa care m-am suparat ca Geoffrey ma trezise…Dormeam asa de bine inainte ca el sa ma fi sculat. Acuma n-am sa mai adorm…aveam prea multe lucruri in minte…
“Prea multe lucruri in minte?” Asta este exact ce i-am spus fiului meu…”sint ingrigorat de ziua de miine.”
Cind am realizat ca ma nelinisteam singur, am inceput sa ma cert eu pe mine “Ingrijorindu-te despre toate lucrurile astea n-o sa te ajute la nimic. Opreste-te odata sa te mai gindesti la ele.” …mi-am spus. “Si du-te la culcare, nu?”
Dar mintea mea continua sa se nelinisteasca…si nu puteam sa o mai opresc. Din ce incercam mai tare sa ma opresc, dintr-aia gindeam mai mult…
Apoi m-a lovit un gind…Daca sfatul Domnului Isus a fost bun pentru fiul meu de 10 ani, va fi bun si pentru mine. Nu puteam sa nu ma gindesc la ziua de miine…asa ca am incercat sa nu ma mai gindesc la ora urmatoare…n-a mers nici cu asta pentruca intr-o ora trebuia sa ma scol…
“Momentul…Jim. Poti sa te simti bine in momentul asta, chiar acum?”
Si m-am gindit la acel moment. Nu era nimeni prinprejur sa ma mingiie. Sotia mea dormea dusa. Asa ca i-am cerut Domnului. Si dupa un minut si ceva, m-am intrebat singur daca i-am simtit mingiierea…
“Da”…am raspuns eu linistit…
M-am mai intrebat odata…”Jim , dar momentul asta …poti sa te bucuri de el?”
Si m-am simtit bine si momentul urmator, si urmatorul…si simtindu-ma in prezenta Tatalui meu…Abba m-am simtit din ce in ce mai bine…si din moment in monent…undeva intre momente, am adormit si eu in bratele Tatalui meu bun…
.jpeg)
.jpeg)
