18 February 2013

DEOCAMDATA...PAUZA DE BLOG!!!

Nu stiu daca voi mai reveni pe acest blog. Oricum el mi-a fost un tovaras bun de calatorie din August 2008. Mi-a facut mie bine pentru ca m-a tinut ocupata in momente de singuratate si de citeva ori am auzit ca le-a prins bine si altora in momente nu tocmai usor de trecut, pentru ca le-a dat sansa sa afle ca nu sint singurii care trec prin vai... si mai ales ca exista iesire din aceste vai daca Il tin de mina pe Domnul lor. Va multumesc tuturor pentru companie, va doresc binecuvintari sfinte si sa aveti parte de mintuirea pe care ne-a adus-o Domnul Isus cu asa un mare sacrificiu.
Rodica Botan

VIATA MEA E O SCINTEIE (de Avram Botan)



Cuvintul meu nu-i glas de tunet;
Lumina mea nu-i far aprins;
Ce spun e doar abia un sunet
Ca un ecou de stinci respins.


Cintarea mea e-asa de slaba
Si glasul mi-e asa de stins,
Iar drept rasplata-mi da ocara
Acel ce mina i-am intins.







Viata mea e o scinteie
Ce inca nici nu s-a aprins;
Pe frunte lauri n-au sa-mi steie
Chiar daca-nving cind par invins.


Pe unde altii-n zbor navalnic
Trecura falnic biruind,
Abia tirindu-ma urc jalnic
De orice piatra poticnind.


Nu vreau nici titlu, nici renume

In viata care m-a cuprins;
Ma vad in lume, dar de lume
Traiesc asa de mult desprins.


Nu sint nimic! Dar cit de mare
Esti Tu o Doamne, Dumnezeu!!!
Ca fiind nimic, a Ta-ndurare
Ma face azi copilul Tau.

17 February 2013

IMPORTANT...despre depresie!!!



http://radoinicolae.blogspot.com/2013/02/un-sfat-pentru-cei-ce-traverseaza-o.html

Christos in noi...

Oct 26...
..."viata ta naturala deriva din parintii tai; asta nu inseamna ca o sa stea asa daca tu nu faci nimic ca sa o pastrezi. Poti din neglijenta sa-ti pierzi viata, ori poti sa o pierzi daca te sinucizi. Tu trebuie ca sa te hranesti si sa ai grija de trupul tau ca sa traiasca; dar sa-ti amintesti mereu ca nu tu ti-ai dat viata tu doar pastrezi o viata pe care ai capatat-o de la altii. In acelasi fel un credincios poate sa-si piarda viata lui in Christos, viata care a fost pusa in el, si de aceea trebuie sa faca eforturi continue ca s-o mentina. Dar si cel mai bun credincios care a existat vreodata nu actioneaza de unul singur- el doar hraneste si protejeaza o viata pe care prin eforturile lui proprii n-ar fi putut sa o obtina niciodata. Si acest lucru are consecinte practice. Atita timp cit viata ta naturala exista in corpul tau, ea singura va lucra ca sa repare corpul tau. Tot asa un credincios nu este un om care nu greseste niciodata, ci un om capabil sa se pocaiasca si sa se ridice din nou de jos si sa inceapa viata din nou de fiecare data cind se impiedica- pentruca viata In Christos exista inauntrul lui, reparindul tot timpul..."

Secvente scrise de C.S.Lewis
tradus Rodica Botan

Am citit si m-am luminat intelegind mai mult ca altadata ca exista o sansa si pentru impiedecati ca mine.  Stiu ca sint si credinciosi tari care nu se impiedica si nu se clatina...dar mai sint si din cei ca mine care fac alergii si se imbolnavesc mereu pentruca sint atacati usor de virusurile acestei lumi. Nu o spun ca o scuza ci o spun cu bucurie intelegind ca si fiinta noastra spirituala are sansa sa se repare atita vreme cit are viata din Christos. Pentru asta insa se pare ca este in responsabilitatea noastra sa ne hranim sufletul asa cum sta in responsabilitatea noastra sa ne ingrijim de trupul nostru fizic cu tot ceea ce este necesar. Ma bucur ca am descoperit acest text micut...si cind te gindesti ca am luat cartea de la o gramada de carti iefinite...


PUNE JOS...


Lectia a inceput. Profesorul tinea in mina un pahar cu apa. Tinea paharul sus, ca sa-l vada toti elevii si apoi i-a intrebat...
-Ce parere aveti... care este greutatea acestui pahar cu apa?
-50 grame... 100 grame... 125 grame... au venit raspunsurile...
-Nu o sa stiu precis pina am sa cintaresc paharul... zise profesorul... dar intrebarea mea este ...ce se va intimpla daca tin paharul sus pentru citeva minute?
-Nimic... au raspuns elevii...
-Ok... dar daca am sa-l tin asa o ora, mai intreba el...?
-O sa inceapa sa te doara mina, a raspuns unul dintre elevi...
-Ai dreptate, acuma spuneti-mi ce se va intimpla daca am sa tin paharul asta cu apa in mina pentru o zi intreaga?
-O sa-ti amorteasca mina; o sa faci stres la muschi, paralizie...sau poate chiar va trebui sa te duci la doctor...s-a aventurat in logica un alt elev, si toti ceilalti au aprobat rizind...
-Foarte bine...dar spuneti-mi acuma...in tot acest timp s-a schimbat cumva greutatea paharului cu apa?
-Nu... a venit imediat raspunsul elevilor...
-Atunci, mai zise profesorul... ce a cauzat durerea din mina si stresul muschilor?
Studentii au ramas...pe ginduri.
Profesorul continua lectia...intrebind din nou...
-Ce as putea face acuma, ca sa imi usurez durerea?
-Pune paharul cu apa jos...au raspuns elevii in cor...
-Exact asa... le-a raspuns profesorul. Si... cam asa sint si problemele din viata. Daca te gindesti putin la probleme este ok. Dar daca le pastrezi in minte si te gindesti la ele mult...incep sa iti produca durere. Le pastrezi in memorie pentru o durata si mai lunga de timp... si incep sa-ti paralizeze viata, si n-ai sa mai poti face nimic altceva. Este important sa te gindesti la problemele sau dificultatile vietii, dar si mai important este sa pui problemele jos la sfirsitul zilei, inainte de a te duce la culcare. Asa incit sa nu ajungi sa te stresezi la maxim si sa poti sa te trezesti in fiecare zi proaspat si puternic, ca sa poti razbi oricaror situatii in care te arunca viata.

povestea luata si tradusa de aici(https://www.facebook.com/photo.php?fbid=468904576496595&set=a.342434892476898.89335.338077742912613&type=1&theater#)
................
    Ce am tradus eu mai sus este o lectie de viata exceptionala. Dar copiii Domnului au ceva chiar mai bun decit lectia acestui profesor. Credinciosii au o cruce la poala careia sa isi puna toate problemele si stresurile vietii. Domnul Isus a purtat aceste greutati pentru noi pina la rezolvare, a purtat pacatele noastre rosii ca si cirmizul si prin singele Lui ne-a curatit. A platit toate datoriile, a deschis un drum nou si ne ofera Imparatia Tatalui celor dispusi sa o ia cu navala...
    Asa ca nu ne ramine absolut nimic de facut decit sa punem jos...Pune jos...tot ce ai si tot ce te doare...




UN INDEMN SI-O CEASCA DE CAFEA...



"Cel ce va birui va fi imbracat astfel in haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Sai."
Apocalipsa 3:5

Si o aroma muzicala de la a.dama
http://www.youtube.com/watch?v=RjyQfKCSN44

16 February 2013

merita vazut...

https://www.facebook.com/photo.php?v=132562550239993&set=vb.174474359217&type=2&theater

TAXE PE 2012...

     Ma pregatesc de taxe. Nimic nou sub soare- toti platim taxe, nu-i asa? Adunind la chitante si asezindu-le in gramajoare...in functie de cheltuieli facute pe obiecte si subiecte, mi-a trecut asa un gind prin minte...Dar daca in fiecare an ar trebui sa facem taxele pentru ...cer?
     Dar daca din tot ce ne-a dat Domnul in anul respectiv ar trebui sa dam "sama" ce am facut cu veniturile?
     Dar daca sanatatea, bunastarea, voiosia noastra ar trebui adunata la veniturile anului?
     Dar daca ar trebui sa explicam cheltuielile si sa dam socoteala? Cheltuieli de timp, de bani, de intelepciune?
     Am un coleg care este catolic. Ieri mi-a spus ca el nu foloseste la taxe ceea ce da la biserica sau binefacerile. Mi-a spus franc ca Dumnezeu da insutit inapoi. Am stat muta si n-am zis nimic stiind cu cita sirguinta adun "binefacerile" mele. Nu este primul om care mi-a spus acest lucru. Saptaminile trecute am mai auzit de la altcineva acelasi lucru...deci inca odata. Oare ...imi vorbeste Dumnezeu intr-un fel ..."aparte" despre acest subiect?
     Ma gindesc ca anumite lucruri le punem in taxe exact asa cum credem noi de cuviinta. Dar in fata Domnului, asezat pe tronul Lui de judecata, gramajoarele noastre de chitante o sa arate altfel, pentruca EL STIE exact unde am cheltuit fiecare neuron, fiecare cent, fiecare secunda.
     Imi fac taxele pe anul 2012...ca asa imi cere Guvernul American. Dar mi-e gindul la taxele de viata, taxele finale in fata unui Guvern Etern...si daca n-ar fi Domnul Isus in care ma incred cu tot ce sint si tot ce am...ar trebui sa ma apuc de pe acuma de plins.
     Putem invata din orice...daca vrem sa invatam. Multumim Domnului pentru oportunitati...

A CUI E PRIMA CLATITA?

O mama pregatea clatite pentru cei doi fii ai sai, Kevin 5 si Ryan 3. Baietii au inceput sa se certe , care va lua prima clatita? Mama lor zarii oportiunitatea pentru o lectie in morala.
“Daca Domnul Isus ar fi aici , El ar spune “ il las pe fratele meu sa aiba prima clatita. Eu am sa astept dupa urmatoarea”, zise ea.

Kevin se intoarse catre fratele sau si ii spuse…
-”Ryan…fa-te tu ca esti Domnul Isus”

PIETRELE CELE MARI ALE VIETII...

Cu ceva timp in urma am citit despre un expert in subiectul “time management” (cum ne chivernisim timpul).
Intr-o zi acest expert vorbea unui grup de studenti in business (afaceri) si, ca sa-i faca sa inteleaga mai bine ceea ce spunea si sa fie convingator, a folosit o ilustratie pe care sint sigura ca acei studenti n-o s-o uite niciodata. Dupa ce v-o spun si voua, sint sigura ca nici voi n-o s-o uitati.
Cum statea in fata acestui grup de studenti care erau dintre cei mai sirguinciosi si pusi pe succes, le-a spus:

-E timpul sa dati un test.
Apoi a scos dintr-o sacosa un borcan de un galon cu gura mare si l-a pus pe catedra in fata tuturor. A mai scos vreo duzina de pietre cit pumnu de mari si usor si cu grija le-a bagat rind pe rind in borcan. Cind borcanul a fost plin pina sus si nu mai incapea nici o piatra, i-a intrebat:
-Este acest borcan plin?
Toata clasa a raspuns deodata…
-Daaaa!!!
Dupa care le-a zis…
-Chiar?
Apoi a scos de sub catedra o galeata cu pietris. A luat din pietris si l-a varsat in borcan, a mai scuturat de borcan facind ca pietricelele sa alunece pe linga pietrele mari si sa se aseze mai pe fundul borcanului si a continuat sa umple borcanul si sa ocupe spatiul dintre pietrele cele mari cu pietris. Zimbind din nou intreba grupul de studenti…
-Acuma …este borcanul plin?
De-acuma clasa isi schimbase felul de gindire, si au raspus…
-Probabil ca nu!
-Bine!!! Le-a zis el. Si a tras de sub catedra o alta galeata cu nisip. A inceput din nou sa toarne nisip in borcan si sa scuture si sa umple spatiile goale care mai ramasesera intre pietris. Inca odata a pus aceeasi intrebare…
-Este borcanul plin?
-Nu!...au raspuns toti studentii in cor…
Inca odata a spus…
-Bun!
A luat o cana mare de apa de pe masa si a inceput sa toarne apa in borcan pina borcanul a fost plin pina sus. Apoi s-a uitat din nou la clasa si i-a intrebat…
-Care credeti ca este miezul acestei ilustratii?
-Un student care s-a crezut mai luminat ca restul a tras concluzia…
-Nu conteaza cit de ocupat esti si cit ti-este de plina agenda pe ziua respectiva, daca te straduiesti, mai poti sa gasesti timp sa faci si alte lucruri…
-Nu …raspunse vorbitorul…Nu asta este miezul invataturii. Adevarul pe care trebuie sa-l invatam din ilustratia asta este ca , daca nu asezam pietrele cele mari prima data…mai tirziu n-o sa mai ai loc pentru ele.
………………….
Titlul acestei povestioare este “pietrele cele mari” ale vietii. Care sint pietrele cele mari in viata ta? Un proiect sau doua pe care tu vrei sa le implinesti? Sa petreci timp cu cei pe care ii iubesti? Credinta ta, educatia ta, finantele tale? O cauza buna pentru care lupti? Invatind sau fiind mentorul cuiva? Adu-ti asminte sa pui prima data pietrele cele mai mari …ca altfel n-ai sa mai ai loc pentru ele niciodata.

- Unknown