11 November 2015

CUM SA SCHIMBAM LUMEA...



     M-am gindit sa incerc sa invat de la personajele din Biblie cite ceva de la fiecare si sa incep sa folosesc ceea ce am invatat de la ele in propria mea viata. Cum nevoia de astazi este pentru credinta, rabdare si incredere in Dumnezeu, m-am gindit la Iosif si ca as putea sa invat substantial de la el – omul care a asteptat 30 de ani sa iasa din hora necazurilor care se perpetuau la nesfirsit in viata lui. Cum a putut oare sa ramina calm si sa isi pastreze valorile invatate in tinerete si sa nu comita (ca majoritatea dintre noi) greseli ireparabile – atit de usor de facut la virsta lui tinara… si sa ramina mereu cu ochii pe tinta lui - promisiunile lui Dumnezeu facute in vis pe cind era inca un copil?
    
     Hai sa ne imaginam viata lui Iosif impreuna. Copilul preferat al lui Iacov. Taica-sau merge atit de departe incit ii face daruri extravagante numai lui… desi mai avea 11 copii pe linga Iosif. Un copil alintat si rasfatat - in limitele si conditiile acelor vremuri. Nimeni nu mai avea asa un tol festiv ca el… Pe vremea aceea culorile erau greu de procurat si doar clasele superioare isi permiteau asemenea lux. Iosif – micul print al lui Iacov avea o haina deosebita, din mai multe culori.
     Dar nu s-a bucurat mult de hainuta lui. Si nici de pozitia lui deosebita in casa lui Iacov. Gelozia se poate schimba in revolta si ura. (Hopaaaa…trecem la analiza personala – ati fost vreodata gelosi? V-a muscat rau gelozia? I-ati dat curs sa se desfasoare in viata voastra? Daca am raspuns “da” la cele de mai sus, este timpul sa tragem o concluzie si apoi sa actionam pina nu ajungem la ura…)
     Si de aici incolo incep abia necazurile. Vindut ca sclav de propriii lui fratiori, legat in urma unei camile, mers pe jos prin desert, vindut din nou… ajunge in casa unui egiptean bogat. Si rasfatatul lui Iacov se pune pe treaba. Nu pe smiorcait… nu pe oftat, nu pe vaicarit… Nu-si plinge de mila, nu “acting up”, cum zic americanii, ca sa explice tot felul de crime pe care le fac unii tineri care au avut vreun necaz in viata lor si acuma se razbuna pe toti si toate… nu! Iosif devine omul de incredere al acestui om important pentru care lucreaza. Iosif cistiga aceasta incredere prin munca lui cinstita, prin loialitatea si corectitudinea lui. Ai zice ca nimic si nimeni nu-l poate deruta pe tinerelul asta. El stie una si buna… nu conteaza cine ce face, cum se comporta cu el… linga el… el merge inainte condus de valorile lui personale. Confruntat cu sotia stapinului lui, risca tot ce are, isi risca pozitia, slujba, situatia pe care si-a cistigat-o, si chiar libertatea - dar isi pastreaza constiinta curata.
     Oare se mai afla tineri de genul lui pe planeta asta? Ma tot uit la ce se petrece in Romania si cum toata lumea invinuieste pe toata lumea. Se pare ca toti stiu ce trebuie facut, dar nu se gasesc doi de aceeasi opinie. Ma intreb cit de cinstiti sint oare cei care ridica banere pe care scrie “jos coruptia”? Doar pentru ca n-au furat atit de mult cit cei care au avut sansa sa fure mult mai mult… Toata lumea vrea schimbare - dar la restul lumii nu la ei insisi. Cum ar fi lumea asta daca am avea un pic de Iosif in noi, in fiecare? Ne-am vedea cinstit de treaba, am sta departe de rau si ne-am lipi de bine… ce viata minunata am avea cu totii?
     Din nou il ajunge necazul din urma - in inchisoare pe nedrept - si din nou se comporta atit de diferit de cum am face noi. Nu se revolta, ci isi foloseste inteligenta, energia, si timpul in stilul lui - cum zice presedintele Romaniei despre “lucrul bine facut”… astfel incit ajunge sa fie respectat si de cei din inchisoare, si de cei care supravegheau inchisoarea. De unde trag concluzia ca daca vrem sa traim frumos – se poate chiar si in cele mai grele conditii.
     Pina si reintilnirea cu fratii lui are o nota de noblete greu de gasit. In loc sa-i faca sa se traga pe jos la picioarele lui – ca ar fi putut, gaseste explicatii rezonabile pentru fapta lor, si intelegere, si o forma nobila de a aplana lucrurile. Concluzia pe care o trage este ca Dumnezeu l-a trimis in Egipt ca sa pregateasca terenul pe cind vor veni ei. Ati putea gasi ceva mai delicat sa le spuneti acestor oameni rai, mincinosi, gelosi, razbunatori?
     Concluzia mea: indiferent de circumstante, trebuie sa stiu cine sint si sa ma comport ca atare. Sintem fii si fiice ale Celui Preainalt si n-ar trebui sa ne permitem multe din lucrurile ce ni le permitem: gesturi, vorbe, fapte… comportament. Vrem sa schimbam lumea? Sa ne schimbam pe noi insine mai intii…

No comments: