22 July 2019

O LECTIE DE SMERENIE...

Psalm 95:6..."...veniti sa ne inchinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului, Facatorului nostru!"

Asta este doar unul din multele versete care ne sfatuieste sa ne smerim inaintea Domnului. L-am citit de multe ori, l-am auzit de la amvon, am agreat cu aceste cuvinte fara sa pun prea mare insemnatate pe ele. Ce este de fapt smerirea? M-am uitat in dictionar...mai corect - am googelit si eu...
Iata ce spune...

("SMERÍsmeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilămodestăsupusăplină de respect. ** (Bis.) A se arăta plin de cucerniciede evlavie față de Dumnezeu. ** Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuivaa umili- Din sl. s?m?ritiSursa : DEX '98")

Acuma sa va si spun de unde mi se trag gindurile astea de ...umilinta. M-am descoperit in diferite feluri in fata voastra si cred ca o mai fac odata cu speranta ca invatati si voi cu mine o lectie de viata pe care am invatat-o eu recent. Umilinta se invata tare greu...dar se pare ca e necesara. Exista un motiv precis pentru care Dumnezeu ne cere prin Cuvintul Lui sa ne umilim. Nu credeam ca o face pentru mine...credeam ca vrea sa ma umileasca pentru El...ca doar El este Dumnezeu si eu sint creatura Lui si face sens suficient, nu? Motiv pentru care nu mi-a trecut prin cap ca imi cere sa ma umilesc tot pentru mine, tot in folosul meu...

Dar sa va spun ce lectie am invatat. Ultimele saptamini le-am petrecut la Fresno in training. Compania noastra schimba programele si trebuie sa invat un program nou, numit GIS. Pina acuma m-am descurcat chiar foarte bine cu Auto Cad, dar se vede treaba ca acest program este depasit. De fapt nu numai programul este depasit dar si eu ma simt depasita. Era o vreme cind noi dictam computerelor ce sa faca dar parca din ce in ce mai mult tehnologia ne spune noua oamenilor ce sa facem. 

Desi stiu ca trebuie sa invat , faptul ca anumite lucruri nu au logica dupa parerea mea, face ca mintea mea sa refuze sa invete. Pur si simplu creierul meu este indignat la cite amanunte repetate chiar trebuie sa raspunda pentru fiecare chitibus care trebuie sa-l fac. Asa ca procesul de invatat a mers tare incet. Mai adaugi la asta faptul ca cei care ne-au predat au fost foarte imprastiati, si iaca reteta pentru esec. 

Pe cit m-am bucurat ca se termina scoala pe atit m-am ingrozit la gindul ca astazi trebuie sa lucrez cu noul program. Culmea este ca din cei din ultima serie am fost 3 leaderi de grupe de tehnicieni si nici unul n-am stralucit prea tare desi eu cred ca m-am prezentat mai bine decit ceilalti doi - DAR...in raport cu tehnicienii mai tineri...noi trei am fost regretabil mult mai inceti si mai in urma.

Unul dintre acesti sefi de grupa colac peste pupaza s-a apucat sa se laude in clasa ca el in pozitia in care este nu trebuie sa stie mare lucru ca doar corecteaza lucrul celorlalti. Pe moment am stiut ca dumnealui a vorbit prea mult si unde nu trebuia. In spatele nostru erau citiva sefi veniti la clasa doar sa observe ce si cum. Asa ca nu mi-a fost de loc de mirare cind seful nostru a venit la terminarea cursurilor si le-a spus si celor doi si la urma si mie ca o vreme trebuie sa lasam pe cei din grupa noastra care se pricep mai bine sa conduca lucrarile...

Mi-a spus cu ceva jena...ne intelegem bine, intotdeauna am dus lucrarile in asa maniera ca el a iesit in fruntea altor supervisori, dar...trebuia in primul rind sa se poarte nepartinitor cu noi trei si...in tot adevarul nu sint asa de pregatita cum ar trebui sa imi conduc grupa- la ora asta. In grupa mea am un tehnician insa care straluceste in privinta tehnologiei- si intotdeauna am apreciat aceasta calitate a lui. In mina lui am lasat haturile cind m-am dus la clase si acuma trebuia sa vin inapoi si sa accept o vreme, pina imi insusesc noile cunostiinte ca el sa conduca grupa mea. Seful meu a devenit tacut dupa ce mi-a spus si eu am ramas citeva secunde pe ginduri, dupa care l-am intrebat daca i-a spus deja acestui individ noutatea. Mi-a spus ca nu...si atunci l-am rugat sa ma lase pe mine sa-i spun. A fost foarte usurat ...cred eu pe de o parte ca nu m-am lamentat, si pe de alta ca nu trebuie sa puna el bisturiul in rana. Stia ca sint orgolioasa...si ca ma va durea - si stia ca si celalalt este un tip mindru care in unele situatii sare calul...Faptul ca eu singura ii spuneam individului ca il las sa imi ia locul o vreme...a facut ca aceasta situatie neplacuta sa fie suportabila pentru mine si nu chiar periculos de riscanta. 

Astazi l-am luat deoparte si i-am oferit eu in continuare sa conduca lucrarile pina sint confortabila cu noul program. A fost un moment mult mai usor pentruca situatia mi-a dat sansa sa-mi pastrez demnitatea...sa ma umilesc in termenii mei, in timpul meu, in conditiile create de mine. A fost mult mai usor. 

Acuma seara am cautat dupa un verset care sa vorbeasca despre umilinta. Sint multe- asta nu este singurul. Indemnul acesta de a ne umilii in fata Domnului mi se pare acuma asa o invatatura minunata, care ne da sansa in timpul ales de noi, in stilul, in imprejurarea care ne este la indemina sa facem acest act absolut necesar de a recunoaste si de a ne prosterne in fata Lui Dumnezeu recunoscindu-I atotputernicia...puterea...aducindu-I multumiri si omagii pentru tot ce a facut pentru noi. De ce sa lasam sa fim umiliti in ziua aceea infricosata cind vom fii gasiti vinovati si nemernici - de ce sa nu acceptam starea noastra decazuta si sa primim mintuirea, salvarea sufletelor noastre din mina Mintuitorului? 

A trebuit sa accept zilele astea ca sint nepregatita pentru pozitia pe care o am la lucru. Am facut-o eu in fata unui om, si mi-a fost mai usor decit sa ma umileasca altcineva. Cu cit mai greu ne va fi sa ne umilim in fata Domnului obligati de situatie, decit de buna voie si de drag, decit intr-o forma sincera de multumire, de adorare, de recunostiinta. Multe lucruri ar fi mai usoare si mai acceptabile daca le-am alege din vreme...Precum merge lumea asta de bine, stim ca sfirsitul nu-i departe. Nu cred ca a fost vreodata un moment mai prielnic ca acuma, cit se zice inca astazi, sa ne umilim in fata Domnului . Poate o clipa mai prielnica ca aceasta sa nu mai vina niciodata...si ce este si mai minunat este faptul ca aceasta stare de umilinta va fi trambulina care ne va ridica mai sus decit orice stare inalta pe care am fi putut sa o visam. Pentruca oricine se smereste in fata Domnului , va fi inaltat...
(09.09.2013)

2 comments:

Marta said...

Am trecut pe aici si nu mi=a fost usor ,Dar nu uita :Toate lucrurile lucreaza spre binele ceor ...... O sa vezi mai tirziu ca aceasta era solutia cea mai buna'O sa ai si bucurii la urma. Experienta acumulata nu o pot lua cei tineri si vor avea nevoie de ea.Fi multumitoare ca ai lucrat cu intelepciune. Te iubesc .

gunea cherie said...

ă
Am fost și eu într-o situație similară când eram la începutul carierei mele de inginer și apelam la tehnicieni care erau mai buni că mine... In comunism însă lucrurile erau mai ușor decat probabil pentru tine acum. Dar tot umilire a fost, spun cu sinceritate și am simțit asta și atunci chiar daca am zis că este ceva normal și trecător....