RAMINETI AICI SI VEGHEATI...

“S-au dus apoi intr-un loc ingradit, numit Ghetsimani. Si Isus a zis ucenicilor Sai: ”Sedeti aici pina ma voi ruga.” A luat cu El pe Petru, pe Iacov si pe Ioan, si a inceput sa Se spaiminte si sa Se mihneasca foarte tare. El le-a zis: ”Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramineti aici si vegheati.”

………………

Citeva cuvinte doar… si cita durere, si cita agonie contin!… Dumnezeu luind chip de om cu tot cu slabiciunile noastre omenesti – si coborind in lumea noastra ca sa moara si sa invinga in locul nostru moartea. Sa te silesti singur sa porti durerea lumii intregi cind poti sa cazi strivit doar sub durerea propriilor pacate si necazuri... Dar era nevoie ca cineva sa poarte pacatele mele pina la cruce. Si eu n-am putut… si altii ca mine n-au putut. Doar El a fost gasit vrednic…Si daca Dumnezeu in trup de om a avut nevoie de prieteni in cele mai grele momente ale vietii Lui, prieteni care sa-L sustina in rugaciune - care sa vegheze impreuna cu El – atunci cu atit mai mult avem nevoie noi de sustinerea si de vegherea celor care sint pe-o cale cu noi… in momentele cind lumea noastra mica se clatina si e gata sa cada peste noi si sa ne striveasca. Ati fost pe-acolo vreodata? Ati avut pe cineva care sa vegheze cu voi? Ati vegheat vreodata alaturi de cineva?

Cind se vorbeste de prietenii lui Iov, adesea numai unul capata credit pentru ca a vorbit intelept. Dar creditul este de la Domnul care vede mai mult si mai bine ca noi. Adesea m-am gindit la cei trei prieteni care n-au vorbit prea drept in dreptul lui Iov, dar care au venit cind au auzit de necazul lui, au stat trei zile linga el fara sa rosteasca un cuvint – coplesiti si ei de situatia prietenului lor, si abia apoi au inceput sa vorbeasca . Vreau sa cred ca am citiva asemenea prieteni. Si mai vreau sa cred ca si eu pot fi – sau sint un astfel de prieten. Domnul Isus n-a avut insa pe nimeni in acel moment crucial ca sa vegheze cu El.

In afara de gindurile pline de respect pe care le am fata de Salvatorul sufletului meu, ramin cu convingerea ca trebuie sa veghem unul pentru altul in zilele grele, in momentele de mihnire… Daca un Fiu de Dumnezeu a avut nevoie ca prietenii Lui sa vegheze impreuna cu El - cu atit mai mult noi!…

BUCURATI-VA, SI IARASI ZIC...

Imi place sa scriu din experienta, povesti adevarate …ceva ce stiu sigur ca s-a intimplat. Ieri calatoream cu doi colegi - veneam de la un meeting. Cumva discutia a alunecat pe teren religios. Unul dintre colegii mei este un catolic foarte constiincios, celalalt protestant - nu stiu exact ce nuanta. Cel catolic povestea cum ca el crede ca tot ce e bun in viata lui vine de la Dumnezeu si ne spunea cum a impartasit acest gind cu un alt coleg Mormon, si acesta din urma a ris de el. Noi astialalti doi l-am asigurat ca intr-adevar tot ce e bun vine de la Dumnezeu. El poarta de grija la tot ce are suflare pe fata pamintului in asa detalii, ca si firul de par nu cade din capul nostru fara stirea Lui.

     Seara am vorbit cu altcineva la telefon. Persoana despre care vorbesc acuma este la o virsta inaintata, si cu toata lipsa care este in Romania, Dumnezeu a gasit pentru ea o sursa de venit care ii asigura un confort. Persoana asta era cumva stinjenita de faptul ca o duce destul de bine financiar. Se bucura si se rasfata in binecuvintarile Domnului, dar era putin stinjenita ca ii merge asa de bine. O cunosc foarte bine, asa ca i-am amintit de piinea pe care a aruncat-o pe ape toata viata; felul cum a ajutat pe oricine i-a calcat pragul, si i-am mai amintit si cum  a impartit felia ei pe din doua cu toti nevoiasii.

     Fratii mei, eu sint convinsa ca avem libertatea sa ne bucuram de tot ce primim de la Domnul. In loc sa fim stinjeniti, trebuie sa ne bucuram si sa Ii multumim. Imaginati-va ca voi le-ati da ceva copiilor vostri, si nu i-ati vedea ca se bucura. E bine si necesar sa dam si altora, dar nu este nimic gresit in a fi si primitori ai daruirii altora si a ne bucura de ceea ce primim.  In Biblie se repeta mereu acest cuvint…”Bucurati-va, si iarasi zic, bucurati-va!”… Avem un Domn mare si puternic, milostiv si bun. Avem un Tata care poarta de grija pasarii din vazduh si gateste imparateste si de mare gala crinul cimpului… Simtiti-va rasfatati de Tatal vostru… bucurati-va de fiecare binecuvintare…multumiti pentru toate lucrurile!…

     Doamne, Iti multumesc de tot ce am, de tot ce am primit de la Tine si stiu ca imi vei purta de grija si mai departe! Comorile Tale nu se sfirsesc… si Tu nu vei saraci niciodata… Invata-ma sa daruiesc, dar si sa primesc. Si lasa-ma sa ma bucur si sa-Ti fiu multumitoare!

O ...AFACERE!!!

Un baiat de16 ani a venit acasa intr-o zi cu un Chevrolet Avalanche. Parintii lui au inceput sa zbiere la el...
- De unde ai truckul ala, l-ai furat? Cine ti l-a dat si de ce?
Fara sa clipeasca, baiatul le-a raspuns...
- Este al meu... L-am cumparat astazi!
- Si cu ce bani l-ai cumparat, domnule milionar? Ei stiau cit costa o asemenea masina...
- Pai... n-o sa va vina sa credeti, le-a spus el tintindu-i pe rind cu privirea ...dar m-a costat numai... 15 dolari!
Dar parintii lui au luat parca foc si au inceput sa zbiere si mai tare ca inainte...
- Pe cine crezi tu ca prostesti? Cine vinde asa o masina cu numai 15 dolari? Sau ne crezi prosti...?
- Nu va alarmati, ca n-am facut nimic rau... Stiti doamna aia care s-a mutat saptaminile trecute mai in sus pe strada...? le-a raspuns copilul linistit... Nu stiu cum ii cheama, ca inca nu am apucat sa intreb. Dar m-a vazut azi trecind cu bicicleta prin fata casei ei si m-a intrebat daca nu vreau sa cumpar masina asta cu 15 dolari.
- Oh... imi bate inima si am sa fac atac de cord, zise mama lui... mai mult ca sigur ca este o pedofila si abuzeaza copiii. Cine stie ce o sa se mai intimple? John... zise ea catre tatal copilului... du-te draga repede pina acolo si vezi despre ce este vorba...
Asa ca John iesi pe usa afara si se duse drept la doamna cu pricina, care, din intimplare, era chiar in fata casei si planta niste panselute. S-a introdus ca fiind tatal baiatului care cumparase masina de la ea si ii ceru sa-i explice de ce a vindut o masina asa scumpa cu numai 15 dolari.
- Sigur ca da... Nici o problema ...spuse doamna binevoitoare. Afacerea pare a fi proasta pentru mine la prima vedere... dar de fapt daca am sa va explic, o sa intelegeti. Am primit un telefon de la sotul meu azi-dimineata. Stiam ca a plecat intr-o delegatie, trimis de companie. Am aflat insa de la o prietena ca era in Hawaii cu secretara si ca intentionau sa nu se mai reintoarca. Mi-a spus ca a dat de o incurcatura si ca are nevoie de ceva bani gheata si sa-i vind masina urgent si sa-i trimit banii. Si... m-am grabit, si i-am si trimis deja!!!

COMENTATI...

..."Caci mila voiesc, si nu jertfe..." Osea 6:6

     Bineinteles ca vom fi tentati sa ne gindim la jertfele de ispasire din Vechiul Testament. M-am gindit insa ca fraza asta reprezinta de fapt perspectiva de viata pe care ne-o recomanda Dumnezeu. Si cum cuvintul Lui este vesnic, perspectiva asta este valabila si pentru noi in secolul XXI.

     Oare ce ar insemna perspectiva asta pentru mine? Hai sa zicem ca sint un om cu frica lui Dumnezeu si traiesc in lumea asta intoarsa pe dos asa cum este, printre oamenii astia lipsiti de valori, necunoscatori de Dumnezeu, nepasatori si usuratici...
     Oare perspectiva de mai sus este inca valabila? Domnul Isus Se ruga pentru cei care L-au dus la moarte. Moise se ruga pentru poporul lui Dumnezeu si mai degraba si-ar fi pierdut sufletul decit sa renunte la ei.
      Inchisi si izolati in bisericile noastre, ne bucuram de pacea din inima, multumiti ca sintem poporul ales, salvati si curatiti prin singele scump al Mielului... si ...atit. Ne uitam cu jena la oamenii de afara, hartuiti de pacatele lor, de slabiciuni si vicii. Ne simtim indreptatiti la ceea ce avem - ca doar ei si-au ales calea pe care sa mearga, nu-i asa? Ce vina avem noi?
       Astazi ma culcasem de amiaza. E Duminica, ziua mea de odihna, si ma apucase un somn - ce sa mai vorbesc - si eram tocmai in momentele alea cind nu eram nici treaza, dar nici nu dormeam inca. Imi aud numele strigat de cineva... sau parca... mai stau putin si aud din nou - de data asta sint mai treaza si ma conving ca cineva ma striga intr-adevar. Ma duc la fereastra de catre drum si o deschid si vad o persoana miscindu-se in sus si in jos pe linga poarta. Intreb cine este si recunosc vocea unei femei mexicane pe care am mai gazduit-o in casa mea cu citiva ani in urma.

        Deschid poarta, intra in casa... si ne loveste mirosul de mujdei. Avusesem de prinz peste cu mamaliga si mujdei de usturoi. O intreb daca este flaminda si raspunde "da" inainte de a-mi termina vorba. In timp ce maninca, imi povesteste din viata ei din ultimii ani... cum a facut ceva grelesli... cum ca e confuza... si... ca urmare, a ajuns sa doarma in masina.
       Din ce vorbea, din ce realizam mai mult care a fost intentia cu care m-a vizitat. Si amintirile ultimelor zile petrecute cu ea in casa m-au lovit in moalele capului. Imediat m-am inspaimintat la gindul ca prezenta ei o sa imi tulbure linistea cum o facuse si altadata. Norocul meu a fost ca, realizind ca nu am intentii sa o mai primesc in casa, mi-a spus ca intentia cu care ma vizita era sa "imprumute" ceva bani sa isi plateasca celularul. M-am bucurat nespus in sinea mea... am intrebat cit, si am venit repede cu banisorii, ca "jertfa" asta imi apara confortul care imi era atacat de femeia asta.
       Cu regret spun... nu am dat ce aveam mai bun, si gestul meu chiar merita sa-l anunt aici, ca oricum nu valoreaza doi bani in valuta cerului. Dumnezeu vrea mila... si eu, chipurile, m-am "jertfit". Puteti si comenta, ca oricum stiu ca si voi va mingiiati citeodata ciucurii de farisei de pomana, zicind ca ati facut o fapta buna, dar de fapt, ca si mine... faceti ceva ca sa nu ziceti ca nu ati facut, dar de fapt nu ne-a apucat mila de altii, ci ne-a fost mai degraba mila de noi... Ziceti voi daca nu e asa!...

PE CALEA INGUSTA...

Doamne… greu e drumul catre cer! E ingust si mi-e greu sa ma tin pe mijloc. Ma clatin citeodata obosita si dau in toate partile; de pe margini, mai arunca unii cu gunoaie. Altii rid si imi spun ca ma cunosc ei cine sint si ca nu sint demna de drumul pe care merg… si sint si din cei ce merg cu fruntea sus, mingiindu-si ciucurii cu mindrie… si se uita batjocoritor; parca drumul e al lor… parca le apartine. Dar eu stiu ca drumul e al Tau… este drumul crucii, si pe el ai purtat crucea cu pacatele mele pina in virful Capatinii. Pacatele mele au fost duse pe drumul asta inainte de a porni eu pe el. E drumul pe care trebuie sa merg indiferent ce opinie au drumetii sau privitorii. Drumul Iti apartine Tie si Tu mi-ai spus sa Te urmez.

Merg pe drumul Tau, Doamne...  dar ma misc tare incet; si de cite ori ma loveste ceva sau cineva de pe margini, ma revolt. Nu vreau sa ma revolt… as vrea sa port in mine pacea Ta… dar undeva inauntrul meu... tot se tulbura eul. Am incercat sa-l omor …dar parca are sapte vieti. E tare greu pe drumul asta, Doamne, si e atita nedreptate pe El! Doar ca, daca ma gindesc bine, si Tu ai fost nedreptatit, chiar daca Tu n-ai avut nici o vina.

Amindoua drumurile sint in panta… Drumul cel larg insa are panta in jos. Numai putina energie sa ai si te tot duci. Mai ai vreun prieten care te impinge putin? Parcurgi distante, nu gluma. Drumul ingust insa are panta in sus… e o rampa, e obositoare; fiecare pas iti consuma energia… fiecare miscare e facuta cu truda. Sudori reci in unele momente si popasuri marunte cind nu mai ai energie sa avansezi.

Cineva drag mie mi-a dat astazi un text sa citesc. Sa il recit in timp ce merg pe drum …ca m-am poticnit. Astazi am nevoie de sfatul, si mingiierea, si promisiunile Tale mai mult ca ieri. Multumesc pentru scrisorile Tale de dragoste pe care le gasesc in Biblie! De la Tine vine speranta noastra.
………………………...

Romani 12:9-21…
"Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau si lipiti-va tare de bine. Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intiietate altuia. In sirguinta, fiti fara preget. Fiti plini de rivna cu duhul. Slujiti Domnului.
Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune. Ajutati pe sfinti, cind sint in nevoie. Fiti primitori de oaspeti.
Binecuvintati pe cei ce va prigonesc; binecuvintati, si nu blestemati.
Bucurati-va cu cei ce se bucura; plingeti cu cei ce pling. Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii. Nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramineti in cele smerite.Sa nu va socotiti singuri intelepti.
Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Urmariti ce este bine inaintea tuturor oamenilor. Daca este cu putinta, intrucit atirna de voi, traiti in pace cu toti oamenii.
Preaiubitilor, nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune minia lui Dumnezeu; caci este scris: "Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati, zice Domnul."
Dimpotriva: daca ii este foame vrajmasului tau, da-i sa manince; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei gramadi carbuni aprinsi pe capul lui.
Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine."

DE GINDIT...

   

      Pe vremea cind eram in liceu, cred ca Margareta Pislaru cinta un cintec de muzica usoara cu versurile pe care mi le amintesc... "As da orice sa-ntorc timpul inapoi; sa regasesc tot ce-am pierdut sa indrept raul ce-am facut." Sigur ca era vorba de o poveste de dragoste. Dar uitindu-ma inapoi de la distanta celor aproape 60 de ani, ma gindesc daca intr-adevar as vrea sa dau timpul inapoi.
     Simt ca sint rezultatul tuturor experientelor, suferintelor, dezamagirilor si bucuriilor pe care le-am avut pina acum. Din fiecare lucru am invatat ceva, si fiecare intimplare, si fiecare situatie m-au schimbat, m-au cioplit, astfel ca astazi sunt persoana asta care sunt. Recunosc ca nu am fost intotdeauna persoana care as fi dorit sa fiu, ca nu m-am ridicat la nivelul valorilor pe care le-am ales sau admirat - dar am luptat sa ajung acolo chiar si atunci cind nu mi-am atins tinta.
     Important este sa ne continuam cursa... alergarea... viata. Mi-am amintit de Stapinul care a chemat oameni la lucru in via Sa. Pe unii i-a gasit asteptind in piata sa gaseasca de lucru in zorii zilei. Altii au fost chemati pe la amiaza, si altii catre seara. Cu toata supararea unora dintre lucratori, Stapinul le-a platit cu generozitate si celor din urma cit le-a dat celor care au muncit de dimineata pina seara.
     Ii indemn dar pe cei care si-au risipit viata bijbiind si cautind sens si directie sa prinda inima si sa se uite inainte ...sa caute sa aleaga Lumina, nu intunericul, dreptatea, nu minciuna si sa-I slujeasca lui Dumnezeu, si nu dusmanului sufletului nostru!
 
   

STRESUL - O CAUZA SAU UN ...EFECT?

    

Din nu stiu ce motiv (ma cam prefac ca nu stiu…) diminetile mele sint obositoare. As gasi si alte atribute sa descriu asemenea dimineti, dar cred eu ca atunci cind te scoli parca mai obosit decit la culcare… asta spune mai mult decit orice. Ma tirasc asa cu ochii intredeschisi de cind ma dau jos din pat si pina imi gasesc cheile de la masina sa plec.

     Imi amintesc de diminetile copilariei, cind mama mea deschidea geamul si punea un cearceaf in geam sa faca umbra si totodata sa nu lase mustele in casa si ma lasa sa dorm in draga voie. Ce dulci erau acele clipe!… Cred ca amintirea asta este cea mai “gentila” amintire cu mami – dat fiind ca mingaiatul si rasfatatul nu erau in programul ei.  

      Astazi am venit asa morocanoasa la lucru si am simtit cum motorul interior incetineste tot mai mult… Am luat un ibuprofen si nu mult dupa am simtit ca parca am intrat in alt trup cu o alta dispozitie, cu energie si capacitate, cu chef si initiativa… Sa nu imi vina sa cred ca sint tot eu si ca traiesc aceeasi zi de vineri – 20 martie 2015.

      Daca un trup bolnav sau vlaguit poate sa influenteze viata omului atit de mult, de ce oare un suflet vlaguit nu ar fi in aceeasi situatie? Un trup bolnav poate sa creeze depresie - si un suflet bolnav poate sa imbolnaveasca trupul.

     Alaltaieri am avut un leadership meeting cu organizatia din care fac parte. Printre altele, ni s-a amintit ca stresul este partener cu aproape orice rezultate negative, accidente, lipsa de productivitate, etc. De unde vine stresul?

     Dumnezeu a creat omul si l-a invatat cum sa traiasca …din nefericire noi credem ca stim mai bine. Si adeseori ne gindim doar la trup si mai rar la suflet, fara sa intelegem ca trupul fara suflet …nu mai e bun decit de ingropat. De unde ne vine stresul? Din grija ca nu avem ce minca si imbraca – desi Biblia ne spune sa ne uitam la pasari si la florile de pe cimp. De unde vine deci? Din neincrederea pe care o avem in Cel care nu lasa sa ni se clatine piciorul, ci ne insoteste ca umbra de pe mina noastra dreapta. De unde stres? Ca daca am avea credinta cit un bob de mustar, am putea sa mutam muntii si am rezolva multe din problemele ce le avem.

     Concluzia mea este ca stresul nu este o cauza… ci un rezultat al unei cauze - stresul este ca  o... boala. Cauza este starea noastra spirituala care ne provoaca teama, neliniste, neincredere, disperare. Un pic de credinta ar rezolva toate astea. Si daca am citi numai cuvintele spuse de Domnul Isus in cei trei ani petrecuti cu ucenicii, am aduna raspunsuri la mai toate problemele vietii si am elimina stresul. Din nou... DACA...

PINA SI GISTELE STIU SA ...INCURAJEZE...

     Zilele se scurg una dupa alta, si de luni pina vineri devenim din ce in ce masi obositi, mai nerabdatori, mai agitati... Sa vina weekendul, zicem noi, incepind inca de luni seara. Cu cit mai mult ne ajuta tehnologia si inovatiile - in principiu vrind sa ne usureze viata, cu atit adaugam noi lucruri la program pina cind nu mai intra nimic in cele 24 de ore si alergam doar dintr-un loc intr-altul, de la o problema la alta.
     Doar pentru ca stim si ne pricepem sa facem o mie de lucruri nu inseamna ca si putem sa le facem pe toate. Am uitat sa spunem "nu" si altora, si noua insine si ne scoatem sufletul incercind sa prindem toate mingile pe care le aruncam in aer...
     In toata zbaterea asta nu mai avem timp sa ne uitam in jur. Sintem ca bogatul la poarta caruia a stat Lazar o viata intreaga fara sa fie bagat in seama. Imi imaginez ca e posibil chiar ca bogatul sa nu fi fost rau la suflet, ci doar foaret grabit, foarte ocupat.
     Sintem oameni precisi. Avem ceas, celular, computer, radio, TV si alte instrumente care sa ne tie pe coordonatele de timp si spatiu pe care vrem sa circulam. Nu avem timp sa ne abatem de la program. Toti avem fiecare minut din viata planificat. Cum poti atunci sa-ti faci timp sa te uiti in jur si sa mai si incurajezi pe cineva?... Ce mai este si aia incurajare acuma? Cine are nevoie de ea? Noi sintem oamenii secolului XXI - oameni de actiune. Nu avem timp de meditatii si de discutii inutile, de privit in jur, de admirat, de plimbari fara destinatii sigure.
     Incheiati la ultimul nastur, cu fiecare fir de par samponat, si conditionat, si fixat la locul lui... trecem prin viata cu piciorul pe acceleratie... aproape de podea...
     .......

     Ati auzit vreodata ceva despre gistele canadiene? Ele migreaza ...si zboara in formatie de V. Isi schimba mereu pozitia, pentru ca gisca din pozitia principala oboseste repede, consumind multa energie cind taie aerul pentru stolul care vine dupa ea. Cercetatorii spun ca urmatoarele 2 giste care incep formatia de V consuma cu 71% mai putina energie ca prima gisca. Cind trec stolurile astea de giste este o galagie nemaipomenita. Nu fac galagie gistele din capul stolului... ci cele din coada. Motivul? Pentru ca sa le incurajeze pe gisca din frunte si pe celelalte care duc greul.
      Noi oamenii insa am uitat de asa ceva... Era o vreme cind si noi traiam intr-un fel de formatii largite. Tinerii de obicei erau pe undeva pe linga parintii care puteau sa-i ajute cu odraslele, asa incit nu trebuiau cei doi sa alerge ca niste besmetici tot timpul de la o scoala la alta, de la o activitate la alata. Ba bunica mai si gatea si mai spala o rufa, bunicul mai facea o cumparatura. Inainte vreme, pe la tara, imi amintesc cum era casa noua in fata si casa batrineasca mai undeva in spatele ograzii... si oamenii se ajutau unii pe altii, isi mai duceau poverile, mai schimbau locurile ca si gistele de mai sus... si se sfatuiau si se incurajau.
     Se spune ca noi, oamenii, vorbim o cincime din viata noastra... 20% din viata. Daca s-ar aduna conversatiile noastre dintr-o zi s-ar putea scrie o carte cu 50 de pagini. Cit la suta din ceea ce spunem are ..."har" ...sau este "lumina" sau este "sarat"? Numai Domnul stie. Poate unii dintre noi avem in noi dorinta sa facem bine aproapelui nostru - dar ne-am injugat la atitea treburi, ca nu mai avem cind?!
     Acuma faceti un exercitiu si amintiti-va daca vreodata in viata cineva s-a oprit din ce facea ca sa va incurajeze. Ati avut momente din astea? Eu scriu astazi pentru ca cineva m-a incurajat sa scriu... Imi mai tin capul sus pentru ca cineva mi-a amintit ca sint o valoare in ochii lui Dumnezeu. Au fost momente-cheie cind un simplu cuvint spus la timpul potrivit a facut diferenta dintre viata si moarte.
Dar ca sa spunem acel cuvint la momentul potrivit trebuie sa ne uitam in jur - si asta cere timp.
    Nu ni se cere sa facem lucruri mari... nu toti sintem evanghelisti, misionari, dirijori, diaconi... Dar la poarta noastra, la usa noastra, pe strada noastra, in biroul unde lucram... sta un om pe care l-am putea incuraja... care are nevoie urgenta de incurajarea noastra. Sa ne amintim de stolul de giste... poate ne inspira putin!...
   
   

REPORT CARD

     Ieri seful meu a aparut la birou cu un zimbet larg pe fata si cu atitudinea unui om care isi sufleca minecile si se pregateste de lucru in mod serios. De obicei trec doua, trei saptamini, si abia daca isi face aparitia o data sau de doua ori. Nu prea ne are treaba ca sintem cel mai efficient office din 27 cite sint in compania mea in toata California.

    M-a chemat in birou sa-mi arate asa numitele “report cards”. Raportat la ce aveam noi in scoala pe vremea mea - ar fi carnetul de note. Cum tot ce facem noi, toata munca noastra se face in ultimii ani folosindu-ne de o tehnologie tot mai avansata, au gasit cei de la conducere o modalitate sa calculeze cita munca, cit efort, cita energie cheltuim fiecare din noi in fiecare zi, lunar si anual. Si ne-au numarat fiecare apasare de clapa ce o facem pe computer.

    Unii dintre angajati au iesit zimbind din biroul lui, altii au iesit ginditori… Duse sint zilele cind se puteau ascunde dupa monitor si sa dea impresia ca lucreaza. Nici o explicatie nu le mai poate fi de folos cind, pe o bucatica de hirtie, un grafic colorat le arata clar cit efort au pus in munca lor zilnica.

 ………………………

    Cind eram copil, am aflat ca in cer se scrie o carte. Mi-am imaginat intotdeauna un ceaslov urias…unde fiecare om are o rubrica a lui unde sint scrise toate faptele noastre. Si ca si tehnicienii de mai sus care au tras chiulul si s-au prefacut de multe ori ca fac treaba, dar au simulat doar ca lucreaza, asa si noi – vom afla valoarea fiecarei trebusoare facute. Da… mintuirea este de gratis, dar rasplata vine dupa viata traita, efortul depus in scurta noastra existenta. Cum reuseste Dumnezeu sa tina o astfel de evidenta? Mi-e tot mai clar ca daca oamenii au descoperit metode si tehnologie pentru atitea lucruri crezute imposibile cu ceva ani in urma, la Dumnezeu exista resurse si intelepciune pentru orice.

   Si inca un amanunt ce mi-a venit scriind aici – exista o perioada in viata cind sintem mai energici, mai vrednici, mai intreprinzatori… si apoi catre sfirsit ne cam scad energia, si puterile, si elanul. Sa ne folosim resursele cit timp le avem si pina nu incep stilpii casei sa tremure!…

    Solomon avea dreptate - exista un timp pentru orice.

CUM STATI CU REZERVELE?

     I-am reamintit aseara unei persoane tinere pilda celor zece fecioare. Discutam despre starea de amorteala a credinciosilor de pretutindeni. Sau ... poate asta era parerea noastra, pentru ca ne simteam noi insine propria amorteala. O raceala, o stare de somnolenta... intr-o lunga asteptare.
     Mi-am amintit tot ce stiam eu despre aceasta parabola - si anume, ca Domnul Isus ilustreaza starea bisericii in ultima perioada a istoriei omenirii, inainte de venirea Mirelui. Si povestind asa, ce inseamna uleiul din candela si faptul ca toate fecioarele au adormit, atit cele neintelepte, cit si cele intelepte - ceea ce ilustreaza atit de exact starea bisericilor din ziua de astazi -, am realizat ca Domnul Isus ne-a spus o parabola sau ne-a dat un exemplu pe intelesul tuturor, ca orice om sa inteleaga problemele majore pe care le putem avea in viata. Si toate acestea cu scopul de a intelege ce avem de facut, care ne sint prioritatile, cum trebuie sa ne comportam, ce trebuie sa lucram... si cum sa iesim din orice impas.
     M-am gindit ca din tot ce scrie in Biblie, cuvintele Mintuitorului trebuie ca sint cele mai importante Cuvinte care s-au rostit vreodata pe aceasta planeta. Si ca tot ce a spus El are menirea sa lucreze la Salvarea sufletelor noastre - acesta fiind scopul pentru care S-a coborit la noi.
     Asadar, daca sintem fiul risipitor, daca sintem cel cazut intre tilhari, daca sintem cel care ingropam talantii primiti... bogatul nepasator sau fecioara neinteleapta... ar trebui sa realizam astazi ca Mirele este la usa si inca mai este timp sa ne trezim si sa ne pregatim candela. Sa ne amintim ca Samariteanul ne-a scos din pericol si a platit pentru ingrijirea si restaurarea noastra. Sa nu uitam ca viata asta este trecatoare si exista un loc pentru cei buni si cei rai - si putem sa alegem unde mergem. Sa ne amintim ca istoria omenirii se apropie de sfirsit si Mirele vine asa cum ne-a promis.
     Cu ce scop am scris? Din sincera dorinta sa fac un pic de galagie, sa ma trezesc si eu si sa-i trezesc si pe cei pe care ii iubesc... sau macar daca sintem adormiti sa avem ceva rezerve de ulei in candele...
     Voi cum stati cu rezervele?