"S-A ISPRAVIT"...

     Iertarea...Ce subiect urias...Si nu vorbesc despre iertarea pe care o primim de la Dumnezeu...ca El - numai El stie sa ierte cu adevarat. Vorbesc de felul in care ne raportam noi oamenii la iertare. Zicea astazi un fost drogat si alcoolic care a devenit crestin si acum se ocupa cu reabilitarea altor oameni dependenti de alcool si droguri - ca dintre a ierta pe altii, a te ierta pe tine si a primi iertarea Lui Dumnezeu, cel mai mult oamenii au probleme cu a se ierta pe ei insisi.
     Si nu trebuie sa fi un alcoolic sau un drogat ca sa te studiezi personal vizavi de aceste trei lucruri...ca orice pacatos (si toti sintem pacatosi) se poate analiza vizavi de aceste trei conditii, aceste trei stari de lucruri. Si daca nu te poti ierta pe tine... nu prea este posibil sa-i ierti pe altii. Si daca nu te-ai iertat pe tine... cum ai sa intelegi oare iertarea lui Dumnezeu?
      Stati numai si ginditi-va la greselile facute in viata...cele care v-au schimbat destinul, v-au alterat viata, v-au marcat pentru totdeauna. Acele greseli de care nu ne mai putem descotorosi pentru ca fiecare gresala are si o consecinta... Si in conjunctura asta... unde sta iertarea?
      Si cu toate astea, zicea omul asta care lucreaza cu oameni a caror viata a fost uneori consumata in intregime de pacat..."raspundeti in dreptul vostru... ce inseamna pentru voi acele ultime cuvinte spuse de Domnul Isus pe cruce... "S-a ispravit!"...
      ............................
      Am ramas cu gindul la aceste doua cuvinte. Ce inseamna pentru mine aceasta fraza scurta? Inseamna oare ca toate pacatele mele vechi, prezente sau viitoare ...au fost platite? Inseamna ca m-a iertat, m-am iertat si am iertat si eu pe altii la rindul meu? Ca s-a facut acel schimb...iertarea in schimb pentru plata pacatului meu. Viata Lui pentru viata mea...Tranzactia s-a incheiat, pretul a fost platit si El este proprietarul acestui suflet cumparat atit de scump...sufletul meu?
      Si atunci ...cu ce tupeu mai tin minie impotriva cuiva, eu care am fost iertata? Sau si mai si...am neobrazarea sa spun ca "nu-mi pot ierta " ceva... Se poate o forma de mindrie mai oribila? Dar sa nu fiu sigura ca am fost iertata de El? E ca si cum Dumnezeu mi-a intins un cadou si eu sint asa de plina de sinele meu ca nu-s sigura ca am nevoie de el, de iertarea ce mi-o da...
............................
     Doamne...iti multumesc ca ai dus pina la sfirsit crucea si ai platit pretul intreg pentru mine. Primesc darul Tau fara de care viata mea ar fi un cosmar etern. Nici nu indraznesc sa mai zic nimic nici de mine si nici de altii... Singele Tau ma spala si ma innobileaza... Multumesc...

MAI STAI CU MINE DOAMNE

de Solomica Buzangia

Mai stai cu mine Doamne,In zile cu mult soare,
Sa meditez in tihna_sa pot privi in zare ,
Sa vad cu cata grija inconjuri tot pamantul,
Lumina si splendoare , cu slava TA umplandul…

SA vad natura toata scaldata in lumina,
Caci tot ce ai creat in taina Ti se inchina.
Padurile prin fosnet ,campiile-nverzite
Si tot ce ne-nconjoara de mana TA urzite .

Iar eu…in contemplare, sa pot sa TE slavesc,
Si pentru tot ce esti ,Doamne sa-Ti multumesc.
Caci din a TA iubire si necuprinsul HAR,
Mi-ai dat si mie Doamne;”CREDINTA” ceresc dar .

Mai stai cu mine Doamne si-n zile innourate,
Cand razele de soare prin nori nu pot strabate,
Cand nori de ingrijorare m-apasa tot mereu ,
Ajuta-ma sa alerg la Tine Domnul meu …

Sa pot privi spre ceruri_si sa ma minunez ,
Caci si in furtuna mare cu grija ma veghezi .
O... slava Iti dau Tie si ma inchin smerit ,
Aici si in vesnicie de noi sa fi Marit. Amin.

11-Nov-2010 

AFARA DIN JUNGLA...

     In grupa de tehnicieni cu care lucrez, sintem mai multi credinciosi, dar de diferite denominatii. Ieri unul dintre ei, Larry, a avut o programare cu doctorul lui pentru un MRI pe care l-a avut la git. Cu doi ani in urma, a avut cancer ,si acuma i-a crescut iara o gilma la git si era ingrijorat. In timp de necaz si de nevoie ne-am strins toti in jurul lui si i-am promis ca ne rugam. Larry este catolic… iar noi ceilalti de diferite nuante: baptisti, penticostali, luterani… La vremuri de nevoie cu totii ne-am aratat dragostea si compasiunea si am promis sa ne rugam pentru el. Dar in discutii mai amicale, ne aparam fiecare religia in care ne-am trezit si in care au fost poate parintii nostri…cu care sintem obisnuiti.

     Nu toti citesc Biblia sa se documenteze sa vada daca ceea ce au invatat de la parinti sau ceea ce au crezut, sau au auzit este adevarat. De cind scriu pe blog – si scriu de citiva ani – ma rog de cititorii mei sa ia o Biblie si sa citeasca – sa nu manince mestecat de altii. Este bine sa fim loiali… dar dupa ce ne-am dumirit si sintem siguri de credinta care o avem. Biblia ne indeamna sa cercetam. Dumnezeu spune ca daca cineva Il cauta, El Se lasa gasit.

     Exista un caz in istorie a unui soldat japonez care a continuat sa lupte vreo 29 de ani dupa terminarea celui de al doilea razboi mondial. Hiroo Onoda era prin jungla filipineza si misiunea lui a fost sa distruga pista aeriana pe care trebuiau sa aterizeze avioanele militare ale americanilor. A omorit vreo 30 de politisti si soldati filipinezi in timpul asta cit a patrulat in jungla. Degeaba au incercat autoritatile sa-l informeze aruncind din avion tot felul de informatii scrise cum ca razboiul s-a sfirsit. Loial ordinului primit de la comandantul lui el a continuat sa stea la post. Au trebuit pina la urma sa-l caute pe fostul lui comandant care sa vina si sa-i dea ordin sa puna arma jos.

     Pe cit de interesanta povestea, pe atit de trista. Au murit 30 de oameni si el a pierdut aproape 30 de ani de viata pentru simplul fapt ca nu a vrut sa foloseasca nici o sursa de informatie ca sa afle adevarul. Ai crede ca in 30 de ani ar fi avut destul timp sa “gindeasca”… ca, poate, poate razboiul s-a sfirsit…

     De aia zic si eu… faceti rost de o Biblie si cititi. Dar daca ati fost informati gresit? Dar daca icoanele si luminarile nu va pot ajuta? Dar daca Maica Domnului este doar o femeie cinstita si respectata dar n-are putere sa va ajute din moment ce si pentru ea a trebuit sa moara Fiul ei iubit – Isus Christos? Nu stati in jungla vietii nepasatori… ca trece timpul degeaba.

     Razboiul s-a sfirsit si Domnul Isus a invins. El este singurul mijloc de a intra in viata vesnica- asa spune Biblia…sa o citim!!! Sa ne informam… sa iesim din jungla…

     

GINDURI DE SEARA...

   

Dupa zece ore de lucru ma intorceam astazi acasa. Pe cind am deschis radio la postul meu favorit era deja programul unui predicator de la Big Valley din Modesto de care nu-mi prea place. Ma si mir ca pot spune asa ceva- omul doar predica din Cuvint...si se tine aproape de Adevar, nu bate cimpii. Dar vezi...in ziua de astazi cu posibilitatile ce le avem de a asculta tot felul de predicatori, ascultarea Cuvintului nu mai prezinta atita importanta cit prezinta talentul celui ce vorbeste. E strigator la cer, nu altceva...dar asta este adevarul. Si ce spun stiu ca nu ma pune intr-o lumina prea buna...
     Dar sa-mi continui povestea...In jurul orei 5 asta este programul care se difuza si ascultam ca n-am avut incotro - altul mai pe placul meu nu este la ora aia. Dar...cu toate astea nu este prima data cind Cuvintul Domnului m-a cercetat - chiar daca a fost spus de cineva pentru care nu am asa placere sa ascult.
     Ce spunea pastorul Rick Countryman nu era nici ceva ce nu mai auzisem, nici ceva extraordinar...nu era decit un subiect vechi si intors pe toate partile...auzit de zeci de ori. Spalarea pe picioare...cum Domnul Isus si-a pus stergarul si a spalat picioarele ucenicilor. Spunea el ca treaba asta s-a intimplat cu nici 12 ore pina la rastignire; si acest amanunt desi stiut nu l-am bagat asa in seama pina astazi. Adica... Fiul Dumnezeului Celui Preainalt a tinut neaparat sa se prostearna in cea mai joasa pozitie in fata tuturor inainte de a-Si implini misiunea de Mintuitor. Ca pentru a spala picioarele cuiva trebuie sa stai in genunchi in fata lor - nu ai cum altcumva. Dar parca si scena asta si amanuntele le mai stiam. Ce mi s-a parut absolut deplasat a fost faptul ca a spalat si picioarele lui Iuda stiind bine ca este un tradator, si un lacom, si un om de nimic...
     Asta este absolut culmea. Nu cred ca unul dintre noi ne-am fi apropiat de el ...pai nu m-as fi putut abtine sa nu-i spun vreo citeva...asa...de la obraz...ca de la sora la frate daca nu altcumva. Ca doar asa procedez in viata mea de fiecare zi, nu? Sau voi nu asa procedati? Pai avem si noi personalitatea noastra , si nu lasam pe oricine sa chiar isi bata joc de noi sau sa ne creada fraieri...Noi sintem oameni destepti...nu ne prosteste oricine. Si apoi sa ne mai si umilim in fata lor? Mai zic sa faci servicii celor de aceeasi credinta, celor cu care impartasesti aceleasi idei si aceleasi teluri...dar sa speli picioarele unui Iuda? Sa te apleci in fata unuia ca Iuda...stiind ce intentii are si ce caracter are...si ca nu este un crestin adevarat ci doar unul prefacut si plin de interese?
     Si paradoxul este ca Fiul Lui Dumnezeu a venit sa se umileasca pina si in fata unuia lipsit totalmente de caracter si bun simt...doar ca sa-i cistige sufletul...doar ca sa-i ofere si lui posibilitati de revendicare...doar ca sa iubeasca ce era pierdut si sa scape de sub osinda orice vinovatie...
      Si cind vrei sa pasesti pe urmele Lui Isus...zicea predicatorul asta de care nu-mi prea place...trebuie sa te comporti ca si Isus...
      Si nu ca as avea ceva impotriva la ce spune...ca doar spune din Biblie...dar vezi...eu... am  si eu ...personalitate...si "self esteem"...si ma aplec eu cit ma aplec...dar ...nu pot in fata oricui...


https://www.youtube.com/watch?v=wA332bNUOCw

CUM?

     “Iubiti dar pe Domnul, toti cei iubiti de El”…Psalm 31:23-a

Lucrez de zor…astept rapoartele de luni dimineata si incerc sa organizez cit mai bine tot ce avem de facut in saptamina asta…si din cind in cind mai deschid Biblia si citesc cite un verset…sau jumate de verset, cum este in cazul de fata. Si incerc sa ma uit la ce citesc cu ochii proaspeti ai cuiva care n-a citit niciodata Biblia si citeste ceva pentru prima data. Oare ce imi spun cuvintele citite?

      Zicea pastoral meu ieri ca Biblia nu este ca si celelalte carti care au tot felul de cuvinte de umplutura- balast…numai asa ca sa dea forma, volum, greutate cartii. Zicea El ca in Biblie fiecare cuvint a fost cintarit…si ca fiecare cuvint isi are rostul lui pentru ca explica cu precizie exact ce Dumnezeu dorea ca noi sa auzim si sa intelegem.

     Si din perspectiva asta ma uitam eu la jumatatea asta de verset si incercam sa-I pricep rostul. Iubiti dar pe Domnul, toti cei iubiti de El”…Este o treaba grozava sa fi iubit de catre cineva, nu? Dar iubit…iubit! Nu doar asa din virful buzelor. Si Domnul iubeste …si cind Domnul iubeste…pai El iubeste pina la moarte…si nu orice moarte dar a ales-o pe aia de cruce . Urita moarte!

     Ce m-a pus pe mine pe ginduri este urmatorul lucru? Cum poti oare sa nu iubesti pe cineva care te iubeste asa cum ne-a iubit Domnul? Cum? Voi cari nu vreti sa aveti nimic de-a face cu El…spuneti-mi mie cum puteti sta nepasatori? Cum?

LUNI...

   

Luni dimineata. O noua saptamina de...cine stie cite probleme, cita lupta, cita alergare. Cineva spunea nu demult ca Adam a lucrat si inainte de a intra pacatul in lume. Si muncea Adam cu placere si harnicie. Munca nu a fost creeata de Dumnezeu cu parametrii pe care ii avem astazi. Munca aducea satisfactie si bucurie in Gradina Edenului.
     Uneori trebuie sa ne amintim acest lucru. Munca poate sa dea si satisfactie, sa ne bucure...si nu este neaparat aparatul cu care sa ne dezmembram ca sa ne imbogatim si nici pedeapsa ca sa ne chinuim zilele...Munca nu este un scop final...ci un mijoc de a ne cistiga bucata de piine de fiecare zi. Daca am sta in parametrii Bibliei si nu ne-am intinde mai mult decit avem nevoie sa ne asiguram piinea si imbracamintea si cele necesare...poate am fi mai sanatosi, mai bucurosi, mai putin stresati...si am avea timp si pentru suflet. Am zis "cele necesare", nu?
     Cine citeste ce scriu in dimineata asta aici...si ma cunoaste - poate linistit sa spuna ..."cine spune, lui isi spune". Si este exact asa...
     Asa ca... e dimineata si pornesc la munca cu gindul sa muncesc asa cum ne invata Biblia...dar sa nu fac din munca altceva decit ceea ce Dumnezeu a intentionat sa fie munca pentru mine. Doamne tine-mi mintea ocupata cu lucruri corecte, inima cu lucruri curate, gura cu vorbe alese, miinile cu treburi potrivite... ce mai? Astazi inca n-am avut ocazia sa fac nimic rau...dar m-am trezit deja si cind sint treaza totul e posibil...
     Eu vin dintr-un oras minier. Salutul minerilor inainte de a intra in mina era "Noroc bun". Eu nu cred in noroc...eu cred in planul divin al unui Dumnezeu viu si creator. Asa ca inainte de a porni la drum zic..."Domnul cu noi"... Cu El sintem victoriosi nu conteaza ce situatii apar...
 

CUM MI-A RUINAT FIUL MEU VIATA...

Confesiunea unei mame evreice de 91 de ani... si jumate...
http://www.israelvideonetwork.com/confessions-of-a-jewish-mother-how-my-son-ruined-my-life

RECULEGERE...

 

 Prima duminica din luna...cina Domnului. Moment de reculegere, de analiza, de multumire, de recunoastere, de judecata personala, moment de eliberare, moment de bucurie...de dragoste. In sfirsit eliberati. Pretul libertatii noastre a fost scump - dincolo de ceea ce am fi putut noi sa platim. Imposibil de realizat de o fiinta obisnuita- imposibil de cistigat sub orice forma si straduinta.
    Pastorul a spus..."cercetati-va si asa sa luati...". Pina si aceste cuvinte spun de intentia Lui Dumnezeu de a oferi absolut tot ce avem nevoie ca sa traim o viata cit mai lipsita de stres. Sa aducem inaintea Lui toate scadintele, sa ne rezolvam toate problemele de constiinta... Cuvintul Lui este asa un balsam mingaietor, linistitor pentru sufletele noastre zbuciumate.
     Si cu toate acestea este absolut nebunie curata cum oamenii recurg la orice alta forma de relaxare...
     Astazi am intins mina si am luat... stiind ca n-am nici un merit, stiind ca tot ce sint - sint datorita acelui singe varsat la cruce si acelui trup torturat pina la moarte. In unul din ultimele acte teroriste din anul trecut de aici din SUA, cind un nebun a intrat intr-un cinema si a inceput sa traga la nimereala cu pusca, trei baieti curajosi au pasit in fata fetelor cu care erau la film si au luat gloantele in locul lor. Au murit toti trei. Imaginati-va recunostinta pe care aceste fete tinere o vor purta toata viata lor pentru cei trei tineri care au murit in locul lor.
     Pentru noi... pentru fiecare din noi a murit Christos. Si nu orice moarte, dar o moarte inceata... Cineva explica odata cum este moartea de cruce... cum singele se scurge incet... cum respiratia devine dureros de grea... Si El a murit in locul meu. Doamne... primeste recunostinta mea si dragostea mea pentru suferinta pe care a trebuit s-o rabzi in locul meu. Vesnica recunostinta... Vesnica multumire... Vesnica dragoste...

ODIHNA PLACUTA...

   

Weekend linistit...si fara nici o drama. Cel putin deocamdata. Nu pot sa nu reflectez asupra vietii...si sa nu apreciez orice moment de pace. Departe sint dorintele de tot felul de fericiri...pe care numai o minte tinara si fara experienta le poate visa. Am ajuns la momentul in care sa realzez ca pacea si bucuria sint lucruri rare dar realistice. Si Doamne ce bune sint momentele de pace si de bucurie...ce sanatoase, cit de necesare scurtei noastre existente pe acest pamint.
     Si contrar multor conceptii gresite dar foarte raspindite, starea asta de pace si de bucurie poate veni in cele mai complicate si chiar dificile momente ale vietii. Asa cum faima si bogatia si sanatatea nu ne da fericire asa nici durerea si problemele de tot felul nu pot sa ne fure pacea si bucuria pe care le avem...daca le avem inauntrul nostru si nu doar forme exterioare de purtat in public.
      Ma rog de multe ori ca Dumnezeu sa schimbe circumstantele vietii mele cind El le creeaza tocmai ca sa ma schimbe pe mine...Ce cap patrat mai am...
      Asa ca...precum spuneam la inceput, astazi este pace pe pamint si mi se odihneste sufletul in mine. Ingerul care ma pazeste nu mai este agitat, ci se odihneste si el zimbind multumit ca nu-i mai dau de lucru. Este weekend... Domnul a creat odihna pentru noi. Sa ne odihnim nu numai trupurile, dar si sufletele - si sufletul nu se poate odihni decit in El... sub aripile Lui ocrotitoare. Va doresc odihna placuta...

PLANURI PENTRU 2014...

     Deja este 3 Ianuarie 2014. Inca nu mi-am facut nici un plan pe anul asta. Din ce imbatrinesc dintr-aia vad cu ochii mei cit de adevarat este tot ce este scris in Scriptura. Asa cum arheologii gasesc intr-una dovezi care sa ateste ca toate evenimentele istorice descrise in Biblie sint corecte, asa si eu ma trezesc la realitatile Bibliei,  la intelepciunea lasata pentru noi intre paginile ei. Intr-o vreme istoricii astia moderni si tare priceputi  au spus ca Imparatul David nu a existat si ca ce scrie in Biblie este doar o legenda inventata, ca nu exista dovezi in afara Bibliei - iar Biblia dupa parerea lor nu era o autoritate in subiect. Pina anii trecuti insa… cind sapind au dat de un bloc de piatra pe care scrie ca sa vada toti numele lui David si anii domniei lui. Asa am descoperit si eu intr-un tirziu...ca n-are rost sa ma obosesc sa fac planuri ca numai cele care sint dupa voia Lui Dumnezeu se duc pina la indeplinire - pentru toate celelalte planuri sacrific si ma obosesc degeaba ( asa scrie la Carte). Un fel de …”goana dupa vint” cum scria si Solomon.

     Dar cu miinile in sin si cu mintea fara ocupatie nu pot sa stau. Asadar ce-i de facut? Poate doar sa-mi umplu mintea cu lucruri bune, si sa-mi tin miinile ocupate cu stergarul…Biblia ne invata sa cercetam toate lucrurile si sa luam numai ce este bun. Ce-ar fi sa fac tocmai asta in anul care vine? Biblia mai zice sa cautam Imparatia Cerurilor ca toate celelalte lucruri le vom primi pe deasupra - si oricum n-au nici o valoare ca le maninca moliile si rugina. Hmm…nu vi s-a intimplat ca ati cautat toate lucrurile respective mai intii, dar ati sperat ca Imparatia Cerurilor va veni oricum undeva la sfirsitul cautarilor? Oare numa' mie mi se intimpla sa fiu ocupata cu…alte ocupatii?

     Deci!!! Asta e un cuvint pe care il aud folosit de unii prea mult, prea des, prea in toate instantele. De-a dreptul comic… Deci…hai sa-l folosesc si eu anul asta…Deci…ce planuri am pentru anul care vine? Si sa-mi aleg planurile bine si in conformitate cu valorile Biblice pe care musai sa mi le insusesc daca vreau sa stau fara frica in Sion.

    Si sa incep cu un lucru simplu pe care l-am descoperit sau mai bine zis limpezit in mintea mea ieri. Am auzit un comedian crestin la radio si m-am distrat de minune pe drum catre casa si am hotarit sa imprumut atitudinea lui fata de viata. Asta trebuie sa fac in primul rind…schimb de atitudine.

    Toti avem zilnic situatii neplacute pe care le putem trata in doua feluri. Ori ne enervam pina sa facem un atac de cord si spume la gura, ori le acceptam ca parte din zi, parte din viata si astfel le suportam mai usor. Tipul de care vorbesc a facut un pic mai mult decit atit. S-a amuzat - a creeat pur si simplu un moment de veselie pentru el si povestind intimplarea mai tirziu, a creeat un moment fantastic pentru alti oameni – distractie dar si invatatura pentru cine vrea sa invete ceva. Numai sa vedeti despre ce vorbesc.

     Omul era in Aeroport sa mearga undeva si era la inspectia aceea care o ai la fiecare aeroport - mai ales cele internationale. In ultimii ani din cauza terorismului atit de raspindit acest exercitiu lung si neplacut a devenit tot mai necesar. Cei ce inspecteaza pe calatori urmaresc anumite profile de oameni si pe cei alesi ca suspecti ii controleaza mai mult si mai in amanuntime ca pe restul calatorilor. Am calatorit destul de intens in ultimii ani si stiu din experienta acest lucru. Pentru nu stiu ce motiv, mereu, mereu am fost scoasa si eu din rind si puricata si inspectata in amanuntime. O treaba foarte neplacuta. Cred ca am mutra de terorista sau ceva din atitudinea mea calca pe nervii inspectorilor de la aeroport (nu ma mir). Inca nu m-am dumirit motivul pentru care ma ataca de fiecare data. Asa ca am fost tare receptiva cind tipul asta explica cum a fost scos din rind si cum i-au deschis bagajele la inspectie.

     Numai ca in loc sa se supere si sa tune si sa fulgere…omul s-a pus pe glume. Am sa incerc sa reproduc discutia…

“-Puteti sa deschideti geamantanul la control?

 -Cum sa nu zise omul…numai ca mi-e frica de ce o sa gasiti inauntru?

 Inspectorul intoarse o privire acra si cam speriata…

Omul continua…

 -Pai sint plecat de acasa de vreo 47 de zile…ma intelegeti?!

 -Ce sa inteleg? Deschideti va rog geamantanul mai repede…

Omul trase fermoarul pina la capat cu oarecare incetineala si jena…Si imediat omul cu manusi incepu sa-i scoata din geamantan toate hainele lui murdare…si veni si rindul maieurilor si ciorapilor…si cind individul a ajuns la chiloti, omul nostru zise pe jumatate serios pe jumatate rizind…

 -De aia mi-a fost tare frica…am tinut geamantanul inchis tot timpul cit am fost la hotel…

Inspectorul insa se purta foarte profesional si nu schita nici un zimbet…scotoci adinc in toate colturile geamantanului si gasi o unghiera…si ridicind obiectul ca pe un trofeu intreba indignat…

 - Si cu asta ce aveai de gind sa faci?

Tipul nostru zice ca la momentul asta chiar ca nu si-a mai putut tine gura inchisa, a pierdut controlul la gura si i-a zis…

 -Pai…in timpul calatoriei speram sa ma tirasc pina la fuselaj si…"

N-a mai apucat sa zica restul ca l-a apucat un ris nestapinit. Si zicea el, ca dupa fraza asta s-a uitat in jur si a cautat singur acea camaruta mica unde trebuia sa se dezbrace ca sa fie controlat asa…ca la carte…

………………..

     Ei…treaba asta m-a amuzat si mi-am amintit de cite ori am fost scoasa si eu din linie. Ultima data am uitat in bagajul de mina o sticla cu apa si ca sa nu ma tina la infinit acolo pina controleaza ce lichid am in sticla am baut toata apa din sticla…m-am umflat de apa. Asta este doar o intimplare…dar cite situatii nu apar zilnic de genul risul-plinsul. Adica…putem alege sa ne stresam si sa ne stricam si noi dispozitia si sa stricam si dispozitia celor din jur... sau…putem sa le lasam toate in mina Celui ce controleaza universul si care numara si firele din capul nostru; si sa ne relaxam…sau…daca avem un pic de gust pentru umor sa avem si o gura de ris pe seama situatiei…

     De aia zic eu ca…anul asta as vrea din tot sufletul sa invat sa aleg atitudinea cea mai buna vizavi de situatiile vietii. Poate imi spuneti si voi ce planuri aveti pe 2014. Dar numai lucruri simple…posibile…ok?