MI-AM INCARCAT BATERIILE...

     Ieri m-a durut mina ingrozitor; ma tem ca am facut ceva infectie din cauza hematomului. Asta este conluzia mea intr-un domeniu in care nu ma pricep de loc - dar cum mina ma doare pe mine imi asum dreptul sa vorbesc. Azi noapte insa am tinut mina la caldura, intr-o pozitie confortabila si dimineata desi ma gindeam insistent la o cafea, am intirziat in pat de frica sa nu ma apuce iar durerea.
     Fetele mele toate s-au trezit si mi-au trimis mesaje sa ma intrebe cum o duc: Deb era in drum spre cabinetul unui specialist pentru fierea ei, Claudia deja in clasa cu copiii ei pe care ii invata istorie si Laura in Oregon cu ceata lui Pitigoi...probabil pregatind micul dejun si trimitindu-i care pe unde aveau de mers. Eu sub plapuma...Si suna telefonul...
     La celalalt capat de telefon Tusa Marta din Aiud. Acuma daca stiu pe cineva care se roaga pentru mine si ai mei, matusa asta a mea este in capul listei. Si nu numai ca se roaga pentru mine dar mai stiu eu citiva "apartinatori" de lista asta. Mare lucru sa ai pe cineva care sa te poarte in rugaciuni. Eu am avut-o pe Buna mea ani buni si sa va spun ce cred eu...eu cred ca rugaciunile nu sint limitate de timp. Domnul Isus s-a rugat pentru noi toti in Gradina Ghetsimane. Rugaciunile stau ca un nor si ne acopere si tin pe cel rau la distanta. Rugaciunile facute pentru noi sint in jurul nostru si atita vreme cit traim , chiar daca cel care a spus rugaciunea nu mai este, rugaciunea spusa pentru noi ramine valabila, ramine ca protectie , ca sursa de energie, sursa de putere; un monument vesnic ridicat pentru noi de dragostea celui care s-a rugat.
     Ei...si dupa ce m-a chestionat Tusa Marta ca la FBI sa stie exact cum stam fiecare si ce ne mai lipseste si sa stie cum sa se roage pentru noi, mi-a zis o chestie atita de simpatica cit si atit de adevarata si de importanta ca m-am decis s-o scriu pe blog.
    Zicea dumneaei ca unchiu Muresan Ioan, sotul ei (fost pastor baptist in Aiud pe vremuri) avea o vorba cind Tusa Marta ii tot spunea cite ceva de unul dintre copii...
-Auzi tu Marta...zicea el...Eu i-am incredintat Domnului pe copiii astia. Tu de ce ma tot bati la cap atita?
..................
Pai chiar asa, mi-am zis eu care sint specialista sa bat pe Domnul la cap cu problemele mele...de ce il bat la cap? Asa ca m-am gindit sa va imprumut  si voua palaria mea. Cui i se potriveste...sa o poarte...

CE PUTEM INVATA DE LA SORA NOASTRA , SODOMA...

"Iata care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era ingimfata, traia in belsug si intr-o liniste nepasatoare, ca si fiicele ei, si nu sprijinea mina celui nenorocit si celui lipsit. Ele s-au semetit, si au facut uriciuni blestemate inaintea Mea; de aceea le-am si nimicit, cind am vazut lucrul acesta." Ezechiel, 16:49-50
.................................................
     Exista un mesaj personal in tot ceea ce citim. Acela care stie numarul perilor din capul nostru are cunostinta de tot ce ni se intimpla. Mai auzisem aceste versete si altadata, dar astazi m-a mirat ca Dumnezeu nu se leaga de pacatele mari si evidente ale celor din Sodoma, ci de niste pacate de care ...cu putina sinceritate am putea sa ne simtim noi toti vinovati. Ba mai mult chiar ...sint lucruri dupa care jinduim si ne muncim si ne luptam sa le avem: belsugul, ingimfarea (toti vrem sa fim mindri de ceva , de noi, de nevasta, de sot, si de copiii nostri mai ales)... si toti vrem o liniste adinca (dusa pina la nepasare?!)... si ocupati cu "mai mult, mai mare, mai bine"...uitam sa sprijinim mina celui nenorocit...
    Dumnezeu asa ii prezinta pe cei din Sodoma. Nu le prezinta pacatele de la urma, fructele, rodul lor... ci prezinta atributele celor care au ajuns in asa hal ca au trebuit sa fie rasi de pe fata pamintului.
No...gindul asta ma oboseste si ma deranjeaza cumplit... mai ales ala cu linistea, ca tot liniste imi doresc. Si da... imi place si belsugul si ...nu pot sa ma dau in laturi sa nu recunosc ca imi place sa ma afisez cu copiii mei ori de cite ori imi dau ocazia (in secret fie spus  ...citeodata as vrea sa-mi dea chiar ocazii mai multe...)
     Cum nu ne putem noi multumi cu ce avem? Si nu avem mai mult se pare pentru ca Domnul a considerat ca e suficient ce ne-a dat - si ne-a dat cu gindul ca sa dezvoltam, sa avem si sa pastram un caracter solid, bun, care sa ne conduca fara probleme pe calea catre El. Cum credem noi ca stim mai bine si putem mai mult si am face mai mult DACA... unele lucruri din viata noastra ar fi altfel?
     Cum ar fi sa pun capul pe perina deseara si sa fiu multumita de cit am, de cum imi sint copiii, de sanatatea cita o am sau cita o au, de casa unde locuiesc si cheltuielile ce le am, de serviciul ce il am sau nu... de tot ce nu tine de mine, ci este hotarire de sus? Oare cum ar fi? Si la toate astea sa adaug multumirea... "Multumiti Domnului pentru toate lucrurile" - asa zice Biblia. Ce nebunie... dar as fi curioasa sa vad cum arata viata traind nebunia asta. S-ar putea sa traim mai bine, mai plin, mai satisfacator ca niciodata... Numa' daca am incerca acuma... Numa daca...

CINTIND IN TEMNITA...

Pavel si Sila erau in inchisoare in Filipi.
     

"Pe la mijlocul noptii, Pavel si Sila se rugau, si cintau cintari de lauda lui Dumnezeu; iar cei inchisi ii ascultau. Deodata, s-a facut un mare cutremur de pamint, asa ca s-au clatinat temeliile temnitei. Indata, s-au deschis toate usile, si s-au dezlegat legaturile fiecaruia."
( Faptele Apostolilor 16: 25-26)
     Intr-una din zilele ce au trecut inca rumegam la intrebarea de ce Dumnezeu face una sau alta sau ingaduie ceva sau altceva in viata mea si in viata celor pe care-i iubesc si pe care ii vad cum isi duc adesea cu greu durerile zilnice. Sint o multime de situatii in Biblie unde Dumnezeu a intervenit intr-un fel sau altul. Domnul Isus face tot felul de miracole, unele greu de explicat... cum ar fi inmultirea piinilor. Pai din citeva piini si citiva pestisori hraneste mii de oameni si ridica o multime de cosuri cu firimituri. Cum sa explici cu creierul asta mic si limitat asemenea miracole? Si totusi, cind sintem la strimtoare, vrem sa ni se intimple un miracol si noua. Bineinteles daca ar fi posibil sa nu scuipe Domnul in tarina sa faca noroi si sa ne dea pe ochi. Yack... asta e prea de tot. Un miracol mai elegant pentru omul emancipat al secolului XXI... nu?
    Dar sa revin la gindurile mele ...nu odata I-am cerut Domnului sa faca o minune in viata mea sau in viata copiilor mei, sau verilor mei, sau parintilor mei, sau fratilor mei. Si pot sa spun ca am trecut prin citeva circumstante pe care stiinta de pilda nu le poate explica. Cum ar fi electrocutarea mea la 12.000 de Volti. Bineinteles ca asta nu m-a facut sa fiu mai cuminte - ci am staruit in necredinta mea, ca poporul evreu, care s-a apucat sa strige de sete dupa ce au trecut pe uscat Marea Rosie...
    Dar zilele astea am citit ceva de pasajul de mai sus, unde Pavel si Sila erau in inchisoare si se rugau, si cintau cintari de lauda. Si Dumnezeu intervine. Cum Dumnezeu nu este limitat in nimic ce face, intotdeauna ne surprinde in felul cum lucreaza; numai ginditi-va ca nici pe orbi nu i-a vindecat in acelasi mod, ci a folosit modalitati diferite. Tot asa si in viata noastra va folosi timpul potrivit si metoda potrivita ca sa Isi faca lucrarea in noi si prin noi. Dar ce am citit despre Pavel si Sila m-a pus... pe ginduri. Acestia inainte de a li se fi rupt legaturile se rugau si cintau cintari de lauda.
     Unul dintre ginduri m-a cuprins asa pe loc. Eu cer mereu lucruri si astept, dar adesea imi lipseste cintarea de lauda; sau cint DUPA ce Dumnezeu Si-a facut lucrarea, m-a scos din te miri ce situatie, mi-a schimbat imprejurarile, m-a adus la mal. De ce nu pot eu sa-L laud ca si astia doi in temnita... sa-I cint cintari de lauda cu picioarele in butuci, si atunci Dumnezeu poate ca grabeste dezlegarea legaturilor mele...
    Am scris ca stiu ca multi sintem legati; avem copii care sint legati, frati si rude, si prieteni legati. Multi sintem asa de strinsi de cite o situatie, ca desi sintem liberi, ne simtim ca intr-o temnita. Cintarile ne sint la indemina, nici nu trebuie sa le compunem noi, ca au compus altii suficiente. Multi sintem treji la miezul noptii... gindurile nu vor sa ne lase sa dormim... Hai sa cintam, fratii mei!... Hai sa-L laudam pe Domnul! Cintarea aduce eliberare, usurare, bucurie... si cine stie? Poate Domnul aude cintarea noastra de lauda si o sa ne dezlege legaturile...

JAPANESE GARDENS (Fresno-15 march 2014) partea 3

Si dupa atita umblare...ne-am gindit sa mincam ceva mincare japoneza...Asta e preferata mea, salmon teriaki

Si ca sa punem cireasa pe ziua de astazi, am vizitat ceva magazine...

Si a fost odata o simbata frumoasa, in care am admirat creatia Lui Dumnezeu ...Peste tot pe unde m-am uitat, am vazut mina Lui la lucru. Ce maiestrie, ce intelepciune, ce arta... ce culori, ce mirosuri!..."Minunate sint lucrarile Tale, Doamne, si ce bine vede sufletul meu lucrurl acesta!" Iti multumesc pentru o zi in care am uitat de probleme, de operatii, de datorii si de dureri... Te laud ca Tu dai odihna si bucurie sufletului meu...

JAPANESE GARDENS (Fresno-15 march 2014) partea 2

 

JAPANESE GARDENS (Fresno-15 march 2014) partea 1

CE FACE DIFERENTA?

"Viata nu este asa cum ar trebui sa fie. Este asa cum…este. Felul in care o traiesti insa …face diferenta".

……………………………………………….
"Life is not the way it's supposed to be. It's the way it is. The way you cope with it is what makes the difference."
– Virginia Satir


It is well with my soul!!!

ALEGERI

O vreme cred ca am sa-mi desert sacul cu amintiri si cu povesti adunate din weekendul trecut.
Ce m-a incintat la Carol Hopson a fost multimea de povesti despre nepoteii ei, sau intimplari din care cu grija a extras o invatatura, un miez de intelepciune…

Una dintre povestirile ei dragute a fost despre nepotica ei Monica. Monica avea citiva anisori, dupa felul peltic cum imita bunica ei discutiile cu ea. Primul nepot, si primul copil al fiului ei. Parintii de la inceput si-au pus toata energia in a o invata pe micuta Monica bunele maniere, si disciplina lor era atit de stricta, ca bunica a ridicat din sprincene cu o privire pe jumatate comica, pe jumatate serioasa… Fiul si nora ei erau insa foarte seriosi, asa ca discutau cu micuta lor aproape ca si cu un adult; si discutia era cam asa…

-Monica, nu-i voie sa atingi televizorul. Daca il atingi si te joci acolo, o sa te pedepsim, dar este alegerea ta… daca vrei sa fi pedepsita, continua!… Bunica doar incerca sa-si ascunda cu mina zimbetul. Dupa parerea ei, Monica era mult prea mica pentru asa cuvinte sofisticate, cum ar fi…"este alegerea ta…", dar ca orice bunica cumsecade, si-a tinut parerile pentru ea.

Monica si parintii ei au venit de Craciun in vizita la bunici. Si chiar de la inceput, dupa imbratisarile de rigoare, taticul lui Monica a luat-o de mina si a facut turul casei, explicindu-i fetitei lui ce este voie si ce nu este voie in casa bunicilor. Din nou fraza "este alegerea ta"... daca sa asculte sau nu, si din nou au fost amintite consecintele neascultarii.

Dupa putina vreme, bunica realizeaza ca micuta Monica nu-i pe nicaieri… asa ca o cauta prin casa, si cind ajunge la dormitorul ei, prin usa intredeschisa o vede pe Monica in fata unui raft cu figurine de portelan… din cele mai dragute si atragatoare… din seria "Precious moments". Bunica nu intra… ci sta la crapatura usii sa vada ce se petrece inauntru, curioasa sa vada ce o sa faca Monica! Si o vede pe Monica intinzind usurel o mina spre figurine …nu le-a atins, ci asa, cumva la distanta… si apoi dintr-odata ca arsa isi retrage minuta si o pune la spate. Inca o data ridica incet, incet mina si merge un pic mai aproape de figurinele de portelan… si la fel iute, iute, isi trage mina si o pune iar la spate. Se uita in dreapta, se uita in stinga, ridica mina cu degetul aratator intins si merge iarasi pina aproape sa atinga figurinele… si iar si-o retrage cu viteza luminii de acolo… apoi se intoarce roata pe calcii…se uita la figurine si ofteaza ...si bunica o aude spunind cu voce tare… "Good girl" (Fetita cuminte)…si apoi pleaca de acolo…

Audienta la Serile de Conferinte unde am fost era formata din femei la virsta maturitatii si poate mai bine de jumatate din noi eram deja bunicute. Nu va spun cum stateam toate cu colturile gurii ridicate, ochii plini de duiosie… si inima gata sa imbratiseze acest copil nostim. Carol insa a gasit o invatatura minunata in povestioara ei…

Sfinta Scriptura, Biblia, ne invata ce este bine si ce este rau. Ni s-a dat posibilitatea sa alegem. Unele lucruri pe linga care trecem sint frumoase la privit, dar periculoase. Pe moment par a satisface gustul nostru… dar mai tirziu aduc multa amaraciune. Micuta Monica stia ce are voie sa atinga, si ce nu. Si apoi a ramas totul la decizia ei. Pentru o comportare buna stia ca este laudata, pentru neascultare stia ca va fi pedepsita… si Monica, desi de numai citiva anisori, a luptat cu ispita si a invins-o.

In Biblie nu exista sugestii… numai porunci!!!

Nu sintem straini de Cuvintul Lui care ne pune in fata unor alegeri serioase in viata. De alegerile facute aici va depinde unde ne petrecem vesnicia sau cum?! …"Alege astazi cui vrei sa-i slujesti?" ni se spune in Biblie. Dumnezeu nu este un dictator. El ne da sansa sa alegem… si bine ar fi ca alegerea noastra sa sune cam asa… "Cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului!". Astept ca intr-o zi sa-L aud si eu pe Tatal Ceresc spunindu-mi… "good girl!!!"

Ba Aline, nu minca litere!...

Evaluarea a fost relizată avînd în vedere următoarele criterii:

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/bloguri-evanghelice-10-grupe-valorice/

..................
Uite asa ne mai dam si noi blogarii romani (si evanghelici pe deasupra) o mina de ajutor... sau dam cu... piciorul. Depinde! Si n-am fost sa curat cu peria de dinti, ci mi-au cazut ochii pe-acolo asa... din intimplare. Dar sa stiti ca Alin stie sa scrie. Mai trebuie doar sa fie atent la "ce" scrie. No... amu cred ca ma duc sa ma culc. Ma durea mina, si m-am trezit, si am luat o pastila, am deschis computerul, am vinat o  gresala tocmai la Alin... am ris nitel... ca de... n-o sa pling acuma ca a mincat el litera... sa fie dumnealui sanatos si sa nu-i faca indigestie ca...

Dar sa ne oprim aici, sa nu cobim!...
..................
ora 4:58 deja gresala este corectata, dar acuma de ce sa stric o reclama perfecta facuta blogului lui Alin, nu? Ca la urma urmei, cam asta este cauza motivului. Multa zarva pentru nimic. Dar stiti ce am observat? Ca toate articolele unde scriu prostii din astea sint mai cautate si mai citite decit restul. Asta spune mult! Nu numai despre mine fratii mei... nu! Spune mult despre noi toti. Spune despre interesele noastre, despre preocuparile noastre si, in cele din urma, despre noi... caracter, persoana etc. Putem sa punem mina la gura sau sa aratam cu degetul... ca toti sintem inclusi in povestioara asta, si daca vrem sa tragem o concluzie, bine facem! 

LECTII DIN GRADINA...

    A venit primavara. De fapt este in toate drepturile ei deja. Saptamina trecuta, am luat o planta ce o dusesem la Deb si era pe duca sarmana... si am adus-o acasa, si am plantat-o in spatele casei, unde am un deck si unde incerc sa aranjez o mica gradinita, unde cateii sa nu mai poata ajunge - ca restul de gradina o sapa ei anul asta. Tot si peste tot sapa... peste tot strica...
   

Oricum, am inceput sa imi mut in spate acolo unele plante. Am dus lacrimioarele si citeva plante usor de transferat. Numai ca pe gardul din spate am avut zorele  morning glory)... si cine a avut planta asta stie ca face atita saminta, si se intinde atita ...oh... imi va fi greu sa scap de ea sau sa o limitez. Stiu din experienta cit de greu este sa scapi de unele plante sau buruieni daca le lasi sa se maturizeze. Asa ca astazi m-am apucat sa pigulesc cu mina stinga si sa adun plantutele astea micute care abia si-au scos capetele din pamint. E asa usor sa le culegi cat sint micute... numai ca ia timp, si trebuie sa te apleci, si sa fii atent ce rupi, ce plivesti...
     Si adunind asa la zorelele astea pitice, m-am gindit ca asa sint si naravurile noastre sau ale copiilor nostri. Daca nu te ocupi de ele cind sint in stare incipienta si le lasi sa se dezvolte, sa se extinda, sa ia suprafata... dai de bai. Nu te-ai ocupat de copil la vreme ...ca lasa ca acuma sint obosit si ma ocup de el altadata? Problema marunta pe care ai neglijat-o ajunge o treaba urita, cu radacini adinci in caracterul copilului tau si s-ar putea sa nu o mai scoti de acolo. Asisderea cu viciile personale... Ca nu sintem nici noi mai buni. Nu ne corectam la timp de o treaba nu tocmai potrivita? Devine in timp o meteahna urita de tot, care ne suceste si ne chirceste caracterul, si ne va produce durere si neplaceri...
    Lectia mea pe ziua de azi? Curma raul cit mai repede cit e mic! Corecteaza situatia cit mai curind! Cu lucrurile urite nu e de gluma. Mi-o spun mie si am sa mi-o repet pina ragusesc sau pina aplic ceea ce stiu. Urmarile sint prea costisitoare ca sa nu actionez la timp. Si miine am sa continui plivitul, daca nu vreau ca zorelele sa-mi acopere si sa-mi omoare toate plantutele ce le-am sadit... Si daca vi se potriveste, atunci pliviti si voi cu mine, dragii mei, atit in viata personala, cit si a copiilor vostri daca mai puteti si... pliviti si gradina, ca daca nu, o sa culegeti doar buruieni...