Carmen Bogdan din Bucuresti...mi-a trimis iarasi citeva ginduri. Citindu-le mi-am adus aminte de o poezie din tinerete care spunea sa invatam de la riuri, de la pasari...de la toate. Posibil sa fie scrisa de Traian Dorz. Asa si eu, citind cele scrise de Carmen am realizat, si nu pentru prima data, ca Dumnezeu ne invata mereu; ca la tot pasul ne pregateste situatii in care sa vedem grija Lui; ca pune pe Lazar la poarta noastra, asa cum imi place mie sa zic...si nu trebuie sa ne deplasam mult - trebuie doar sa deschidem ochii si sa pasim in faptele planuite de El.
Si citind micul episod de mai jos, am realizat ce scoala minunata face Carmen cu copilul ei. Copiii nu asculta ce le spunem...putem turna cuvinte in urechile lor cu duiumul; dar ei invata din ceea ce vad.
Ce bine ar fii ca atunci cind trecem strada sa ne uitam in jur sa vedem daca nu exista cineva care are nevoie de ajutor...E simplu? Se poate mai simplu decit asa? Si iata ca dintr-un gest atit de mic se iveste posibilitatea sa dai slava Lui Dumnezeu, si a da un exemplu viu copilului de linga noi...
Viata este alcatuita din clipe marunte...si faptele mari din gesturi mici...
Sa nu irosim posibilitatile!
.................
Iata mesajul lui Carmen:
“Recunoaste, dar, in inima ta ca Domnul Dumnezeul tau te mustra, cum mustra un om pe copilul lui.” (Deut.8:5)
“Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.” (Prov.3:6)
Duminica dimineata cobornd in statie din masina 139 impreuna cu baiatul meu, un caine maidanez se tinea dupa noi. Baiatul meu cel mic, l-a certat si a incercat sa il alunge de langa noi. I-am spus ca asa cum cainele nu ne-a latrat cand am trecut pe langa el nici noi nu trebuie sa il alungam.
In fata noastra o femeie in varsta cu ciorapi trasi peste cizme de-abea inainta cu teama sa nu alunece. Am luat-o de brat cu putere, am salutat-o si am indemnat-o sa nu-i fie teama... ca o sprijinesc eu. Cand am luat-o de brat tremura toata, dar pe masura ce se sprijinea de mine a devenit increzatoare si a pasit cu siguranta, doar o sprijineam eu.
Cand am ajuns in coltul strazii nu stia cum sa imi multumeasca. Am indemnat-o sa-I multumeasca Domnului Isus, caci indemnurile bune din inima vin de la El. Dansa a mai zis ca asa e si intradevar numai cineva care e a lui Dumnezeu sa poate gandi sa ajute pe cel de langa el.
Reflectand la cele cateva minute in care am dat o mica mana de ajutor, cred ca pe langa faptul ca Domnul a fost laudat si increderea femeii intarita, gandul m-a dus la increderea noastra in sprijinul Sau. Si noi sovaim infricosati de alunecusul lumii acesteia si pasii nostrii nu sunt siguri, dar Domnul ne sprijineste cu bratul Sau si ne incurajeaza sa ne incredem si sa pasim fara teama ca El e alaturi de noi in orice clipa “daca se intampla sa cada, nu este doborat de tot, caci Domnul il apuca de mana. “(Ps.37:24) ,”Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, si El te va sprijini. El nu va lasa niciodata sa se clatine cel neprihanit. (Ps.55:22), Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, si El te va sprijini. El nu va lasa niciodata sa se clatine cel neprihanit. (Ps.55:22), “Mana Ta sa-mi fie intr-ajutor, caci am ales poruncile Tale. (Ps.119:173) .
...Dupa ce ne-am despartit de acest suflet, am constatat ca, cainele era tot pe langa noi in tot acest timp. I-am spus copilului ca probabil isi cauta un stapan, dar nu am terminat bine de rostit aceste cuvinte ca am vazut iesind de pe strazi vreo 5 caini care au inceput sa latre puternic spre noi. Am constatat ca nu noi eram tinta, ci bietul patruped care se aciuase langa noi. Atunci am inteles ca el ne alesese ca paza sa poata traversa acea zona unde sigur ceilalti ar fi tabarat pe el. M-a uimit cat de intelligent a fost, sa caute protectie si cum ne-a ales sa il pazim.
Ne-a insotit pana in curtea bisericii unde era multa lume si se simtea in siguranta. Ma gandeam ca de multe ori si noi suntem incoltiti de semenii nostrii, cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu si noi in loc sa fim intelepti si sa cautam protectia Domnului incercam sa ne luptam cu “haita” si suntem biruiti. In loc sa cautam sfat si ajutor in biserica la frati si surori mergem la prieteni si cunostinte care nu-L cunosc pe Domnul Isus. “Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isa.41:10) Sa alergam la Domnul Isus in orice vreme caci stim ca el e stanca noastra, ajutorul nostru. “El a zis: „Domnul este stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu.” (2Sam.22:2),
“Traiasca Domnul si binecuvantata sa fie Stanca mea! Inaltat sa fie Dumnezeu, Stanca mantuirii mele,” (2Sam.22:47) , “Doamne, Tu esti stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu! Dumnezeule, Tu esti stanca mea in care ma ascund, scutul meu, taria care ma scapa si intaritura mea! “(Ps.18:2), “Caci Tu esti stanca mea, cetatuia mea, si, pentru Numele Tau, ma vei povatui si ma vei calauzi. (Ps.31:3)”
Har si pace de la Domnul nostru Isus Hristos
Cu aleasa prietenie Carmen
