Se apropie ziua mamei. Pina o mai aveti...sarbatoriti-o.
Daca n-o mai aveti, pastrati amintirea...
Daca sinteti o mamica acuma...incercati sa creati amintiri.
Daca v-au crescut copii...inca sinteti mama lor; rugati-va pentru ei zilnic.
Iata ce mesaj a lasat una din cititoarele mele:
.....................................
vio said...
Iar daca mama ti-a murit
Si n-ai in lume mingaiere
Atunci sa pui Pe-al ei mormint
Buchet de flori spre amintire .
Spune-ti mamei mele
Ca-n cer si eu voi fi
Spune-ti mamei mele
Acolo-i fi...
...am scris pentru aducerea aminte a mamei la care nu am putut sa merg la imormintare .
Parca ii aud vocea la telefon :"A plecat mila noastra"
04 March 2009
CUM SE NASC VERSURILE...
Sorin Micutiu has left a new comment on your post "ARTA DE A TRAII!!!":
Iata istoria si framantarile care au dat nastere acestor versuri povestica chiar de autorul ei, Traian Dorz in cartea “Hristos - marturia mea”,Capitolul 23, "Şi ultimul II", Pag. 315 -317:
"În primăvara anului 1956, din cauza bolii mele de inimă şi reumatism, nemaiputând lucra la şantier, m-am mutat ca paznic de câmp la Gostatul Ciulniţa.
Cele trei luni din primăvara acestui an au fost unele dintre cele mai frumoase şi mai rodnice din viaţa mea. Aveam de păzit un hotar larg cu cele mai frumoase recolte de grâu, de porumb, de trifoi şi de bumbac din câte văzusem. Mă plimbam toată ziua prin aceste miresme şi frumuseţi, în raze şi în cântări cereşti, slăvind pe Dumnezeu cu ochii mereu înlăcrimaţi de dragoste şi de lumină. Când oboseam de atâta slavă, mă urcam pe jireada uriaşă de paie de la mijlocul acestui paradis fericit. Şi de acolo cuprindeam cu ochii roată toată moşia aceasta peste care eram singurul stăpân, binecuvântat cu toate aceste frumuseţi ale ochilor şi ale inimii.
Şi acolo sus, mai aproape de cer ca de pământ, am scris, ceasuri întregi şi zile întregi din aceste trei luni întregi ale primăverii 1956, unele dintre cele mai nemuritoare din cântările mele… Ori de câte ori le recitesc îmi aduc aminte că „acolo s au născut“, când mă desfătam acolo ca într-un rai negrăit de dulce, singur-singurel în toată nemărginirea asta plină de miresme, de soare, de ciocârlii şi de îngeri…
În tot timpul acestor doi ani de la venirea mea în Bărăgan m-au cercetat mult foarte mulţi fraţi şi surori din toate părţile ţării. Hotarul meu de pază se întindea până la gara Ciulniţa pe unde treceau toate trenurile care veneau dinspre Bucureşti. Îmi potriveam timpul să fiu acolo pe la sosirea multora şi astfel aveam prilejul să-i întâlnesc pe toţi fraţii şi surorile care mă căutau.
Ce multe bucurii am avut atunci cu cei mai aleşi fraţi din ţară! În stările de vorbă cu ei am aflat la timp despre tot mersul Lucrării Domnului. Am rezolvat împreună cu ei multe probleme grele şi am luat multe hotărâri însemnate pentru bunul mers al lucrului sfânt în care eram prinşi cu toţii.Dar cea mai mare parte a zilelor frumoase ale acelei primăveri mi-o petreceam acolo sus, pe şira înaltă de paie, cu tot hotarul acesta larg şi frumos la picioarele mele. Acolo, Domnul Dumnezeul meu mi-a dat cel mai mult şi cel mai potrivit timp să citesc şi să scriu.
Cred că un mare şi ales loc în lucrarea de inspiraţie a sufletelor noastre îl are adesea şi mediul în care ne găsim. Când priveliştea în care îţi înoată sufletul este largă şi frumoasă, când lumina prin care îţi pluteşte gândul este dulce şi limpede, atunci totul îţi este divin şi posibil. Duhul şi inspiraţia nu ţi se târăsc, ci zboară. Şi nu faci doar paşi mărunţi pe jos, ci umbli pe înălţimi, păşind din munţi în munţi. De acolo poţi atât de uşor să comunici cu toate înălţimile şi adâncimile de dincolo şi de dincoace de tine. Cu lumea îngerilor sau cu a lucrurilor. Cu cei din pământ sau cu cei din cer. Cu tainele trecutului sau ale viitorului.
Într-o zi, acolo, după citirea unei scrieri batjocoritoare de Dumnezeu, a lui Voltaire, acel nefericit filosof necredincios din Franţa, de acum aproape 200 de ani, mi s-a luminat şi mai bine marele adevăr şi rost al Judecăţii de Apoi. Cartea pe care o citeam se tipărise în zeci de mii de exemplare, mai ales pentru tineret. Şi era plină de tot felul de batjocuri contra Numelui Sfânt al lui Dumnezeu, contra Sfintelor Scripturi, contra Bisericii lui Hristos, contra Maicii Domnului, contra oricărui lucru sfânt.
Scriitorul acestei cărţi murise, putrezise în pământ şi arde în iad de aproape 200 de ani… Dar cartea aceasta şi alte cărţi ale lui continuă să otrăvească şi să piardă mereu şi mereu, de atunci şi până astăzi, milioane de suflete din toate ţările pământului pe unde se răspândesc şi se citesc aceste scrieri ale lui.
El a murit, dar lucrarea lui n-a murit odată cu el, ea continuă şi după moartea lui răspândirea batjocurilor împotriva lui Dumnezeu şi otrăvirea altor şi altor suflete tinere şi nevinovate, cu tot ce este mai satanic, mai pierzător şi mai murdar.
O, cât de drept şi de înţelept a rânduit Domnul Dumnezeu aşezarea Judecăţii din Urmă la sfârşitul tuturor vremurilor şi oamenilor. Căci faptele noastre nu mor odată cu noi. Faptele şi lucrările noastre rămân nemuritoare şi harnice, continuând mereu până la sfârşit, prin timp şi prin suflete, binele sau răul pe care l-am început noi în vremea scurtă câtă am trăit-o aici.
La moartea personală fiecare dintre noi merge, precum este şi normal şi drept, în locul pe care şi l-a pregătit pe când trăia pe pământ, prin faptele şi cuvintele sale, ori la slava şi lumina veşnică, ori la ruşinea şi osânda veşnică – după cum este scris şi după cum este şi drept.
Dar numai judecata personală şi particulară din clipa morţii încă nu-i de-ajuns, pentru că fapta, cuvântul şi exemplul omului sunt nemuritoare, ca şi sufletul lui, iar aceste roade ale sale, rămase după el, duc ori la slavă, ori la ruşine, ori la bine, ori la rău, pe mulţi şi mulţi care vin pe urmele lui, până la sfârşit.
Şi numai la Marea Judecată a tuturor, de la sfârşitul vremii, se va putea vedea cu adevărat cât bine sau cât rău am făcut în lumea aceasta fiecare dintre noi, prin ceea ce am lăsat în urma noastră. Abia atunci se va vedea pe câţi semeni ai noştri i-am ajutat să ajungă la mântuire – şi pe câţi i am împins la pierzarea veşnică (Dan. 12, 2).Voltaire – şi toţi cei ca el – sunt acum, sigur, în osânda veşnică, aşteptându-şi ultima judecată.
Desigur că acum, dacă ar mai putea spune ori scrie vreun cuvânt cititorilor lor, le-ar zice ca bogatul nemilostiv din evanghelie: să se întoarcă la Dumnezeu, ca să nu mai ajungă nimeni acolo unde sunt ei. Dar acum Voltaire nu mai poate. Acum suferă pe veci de veci, chinuindu-se acolo sub urmările necredinţei lui. Şi cred că pe măsură ce opera lui adânceşte din ce în ce mai mult răul în lume, i se adânceşte şi sufletul lui în aceeaşi măsură în focul şi în osânda de care s-a făcut vrednic prin tot ce a făcut el şi a spus când a trăit pe pământ.
Iar în Ziua Marii şi Ultimei Judecăţi, atât omul cât şi opera sa, cu toate urmările ei, vor merge în faţa Marelui şi Dreptului Judecător. Şi atunci se va descoperi cu adevărat, în toată întinderea şi adâncimea lor, urmările faptelor şi cuvintelor fiecăruia dintre noi.Atunci vor vedea Sfinţii Apostoli şi mărturisitori ai Domnului cât bine au făcut ei prin cuvântul şi prin scrisul lor tuturor oamenilor şi popoarelor care i-au urmat până la Sfârşit. Şi se vor bucura cu o bucurie negrăită şi strălucită, împreună cu cei care s-au mântuit, ascultându-i şi urmând cuvântul lor.Dar atunci vor vedea şi scriitorii necredincioşi şi toţi educatorii nelegiuiţi cât rău au făcut lumii care i-a urmat şi câte suflete au dus ei la nefericirea veşnică prin opera şi exemplul lor blestemat.
Iată de ce trebuie să fie o Judecată Finală! Numai atunci, la Sfârşit, când se va face suma totală a tuturor urmărilor binelui sau răului fiecărui om – se va putea vedea cât şi-a strâns fiecare. Şi i se va putea răsplăti apoi pe veşnicie cu adevărat după merit.
Din aceste frământări au ieşit atunci şi versurile poeziei „O, om, ce mari rãspunderi ai!…“
Iata istoria si framantarile care au dat nastere acestor versuri povestica chiar de autorul ei, Traian Dorz in cartea “Hristos - marturia mea”,Capitolul 23, "Şi ultimul II", Pag. 315 -317:
"În primăvara anului 1956, din cauza bolii mele de inimă şi reumatism, nemaiputând lucra la şantier, m-am mutat ca paznic de câmp la Gostatul Ciulniţa.
Cele trei luni din primăvara acestui an au fost unele dintre cele mai frumoase şi mai rodnice din viaţa mea. Aveam de păzit un hotar larg cu cele mai frumoase recolte de grâu, de porumb, de trifoi şi de bumbac din câte văzusem. Mă plimbam toată ziua prin aceste miresme şi frumuseţi, în raze şi în cântări cereşti, slăvind pe Dumnezeu cu ochii mereu înlăcrimaţi de dragoste şi de lumină. Când oboseam de atâta slavă, mă urcam pe jireada uriaşă de paie de la mijlocul acestui paradis fericit. Şi de acolo cuprindeam cu ochii roată toată moşia aceasta peste care eram singurul stăpân, binecuvântat cu toate aceste frumuseţi ale ochilor şi ale inimii.
Şi acolo sus, mai aproape de cer ca de pământ, am scris, ceasuri întregi şi zile întregi din aceste trei luni întregi ale primăverii 1956, unele dintre cele mai nemuritoare din cântările mele… Ori de câte ori le recitesc îmi aduc aminte că „acolo s au născut“, când mă desfătam acolo ca într-un rai negrăit de dulce, singur-singurel în toată nemărginirea asta plină de miresme, de soare, de ciocârlii şi de îngeri…
În tot timpul acestor doi ani de la venirea mea în Bărăgan m-au cercetat mult foarte mulţi fraţi şi surori din toate părţile ţării. Hotarul meu de pază se întindea până la gara Ciulniţa pe unde treceau toate trenurile care veneau dinspre Bucureşti. Îmi potriveam timpul să fiu acolo pe la sosirea multora şi astfel aveam prilejul să-i întâlnesc pe toţi fraţii şi surorile care mă căutau.
Ce multe bucurii am avut atunci cu cei mai aleşi fraţi din ţară! În stările de vorbă cu ei am aflat la timp despre tot mersul Lucrării Domnului. Am rezolvat împreună cu ei multe probleme grele şi am luat multe hotărâri însemnate pentru bunul mers al lucrului sfânt în care eram prinşi cu toţii.Dar cea mai mare parte a zilelor frumoase ale acelei primăveri mi-o petreceam acolo sus, pe şira înaltă de paie, cu tot hotarul acesta larg şi frumos la picioarele mele. Acolo, Domnul Dumnezeul meu mi-a dat cel mai mult şi cel mai potrivit timp să citesc şi să scriu.
Cred că un mare şi ales loc în lucrarea de inspiraţie a sufletelor noastre îl are adesea şi mediul în care ne găsim. Când priveliştea în care îţi înoată sufletul este largă şi frumoasă, când lumina prin care îţi pluteşte gândul este dulce şi limpede, atunci totul îţi este divin şi posibil. Duhul şi inspiraţia nu ţi se târăsc, ci zboară. Şi nu faci doar paşi mărunţi pe jos, ci umbli pe înălţimi, păşind din munţi în munţi. De acolo poţi atât de uşor să comunici cu toate înălţimile şi adâncimile de dincolo şi de dincoace de tine. Cu lumea îngerilor sau cu a lucrurilor. Cu cei din pământ sau cu cei din cer. Cu tainele trecutului sau ale viitorului.
Într-o zi, acolo, după citirea unei scrieri batjocoritoare de Dumnezeu, a lui Voltaire, acel nefericit filosof necredincios din Franţa, de acum aproape 200 de ani, mi s-a luminat şi mai bine marele adevăr şi rost al Judecăţii de Apoi. Cartea pe care o citeam se tipărise în zeci de mii de exemplare, mai ales pentru tineret. Şi era plină de tot felul de batjocuri contra Numelui Sfânt al lui Dumnezeu, contra Sfintelor Scripturi, contra Bisericii lui Hristos, contra Maicii Domnului, contra oricărui lucru sfânt.
Scriitorul acestei cărţi murise, putrezise în pământ şi arde în iad de aproape 200 de ani… Dar cartea aceasta şi alte cărţi ale lui continuă să otrăvească şi să piardă mereu şi mereu, de atunci şi până astăzi, milioane de suflete din toate ţările pământului pe unde se răspândesc şi se citesc aceste scrieri ale lui.
El a murit, dar lucrarea lui n-a murit odată cu el, ea continuă şi după moartea lui răspândirea batjocurilor împotriva lui Dumnezeu şi otrăvirea altor şi altor suflete tinere şi nevinovate, cu tot ce este mai satanic, mai pierzător şi mai murdar.
O, cât de drept şi de înţelept a rânduit Domnul Dumnezeu aşezarea Judecăţii din Urmă la sfârşitul tuturor vremurilor şi oamenilor. Căci faptele noastre nu mor odată cu noi. Faptele şi lucrările noastre rămân nemuritoare şi harnice, continuând mereu până la sfârşit, prin timp şi prin suflete, binele sau răul pe care l-am început noi în vremea scurtă câtă am trăit-o aici.
La moartea personală fiecare dintre noi merge, precum este şi normal şi drept, în locul pe care şi l-a pregătit pe când trăia pe pământ, prin faptele şi cuvintele sale, ori la slava şi lumina veşnică, ori la ruşinea şi osânda veşnică – după cum este scris şi după cum este şi drept.
Dar numai judecata personală şi particulară din clipa morţii încă nu-i de-ajuns, pentru că fapta, cuvântul şi exemplul omului sunt nemuritoare, ca şi sufletul lui, iar aceste roade ale sale, rămase după el, duc ori la slavă, ori la ruşine, ori la bine, ori la rău, pe mulţi şi mulţi care vin pe urmele lui, până la sfârşit.
Şi numai la Marea Judecată a tuturor, de la sfârşitul vremii, se va putea vedea cu adevărat cât bine sau cât rău am făcut în lumea aceasta fiecare dintre noi, prin ceea ce am lăsat în urma noastră. Abia atunci se va vedea pe câţi semeni ai noştri i-am ajutat să ajungă la mântuire – şi pe câţi i am împins la pierzarea veşnică (Dan. 12, 2).Voltaire – şi toţi cei ca el – sunt acum, sigur, în osânda veşnică, aşteptându-şi ultima judecată.
Desigur că acum, dacă ar mai putea spune ori scrie vreun cuvânt cititorilor lor, le-ar zice ca bogatul nemilostiv din evanghelie: să se întoarcă la Dumnezeu, ca să nu mai ajungă nimeni acolo unde sunt ei. Dar acum Voltaire nu mai poate. Acum suferă pe veci de veci, chinuindu-se acolo sub urmările necredinţei lui. Şi cred că pe măsură ce opera lui adânceşte din ce în ce mai mult răul în lume, i se adânceşte şi sufletul lui în aceeaşi măsură în focul şi în osânda de care s-a făcut vrednic prin tot ce a făcut el şi a spus când a trăit pe pământ.
Iar în Ziua Marii şi Ultimei Judecăţi, atât omul cât şi opera sa, cu toate urmările ei, vor merge în faţa Marelui şi Dreptului Judecător. Şi atunci se va descoperi cu adevărat, în toată întinderea şi adâncimea lor, urmările faptelor şi cuvintelor fiecăruia dintre noi.Atunci vor vedea Sfinţii Apostoli şi mărturisitori ai Domnului cât bine au făcut ei prin cuvântul şi prin scrisul lor tuturor oamenilor şi popoarelor care i-au urmat până la Sfârşit. Şi se vor bucura cu o bucurie negrăită şi strălucită, împreună cu cei care s-au mântuit, ascultându-i şi urmând cuvântul lor.Dar atunci vor vedea şi scriitorii necredincioşi şi toţi educatorii nelegiuiţi cât rău au făcut lumii care i-a urmat şi câte suflete au dus ei la nefericirea veşnică prin opera şi exemplul lor blestemat.
Iată de ce trebuie să fie o Judecată Finală! Numai atunci, la Sfârşit, când se va face suma totală a tuturor urmărilor binelui sau răului fiecărui om – se va putea vedea cât şi-a strâns fiecare. Şi i se va putea răsplăti apoi pe veşnicie cu adevărat după merit.
Din aceste frământări au ieşit atunci şi versurile poeziei „O, om, ce mari rãspunderi ai!…“
ARTA DE A TRAII!!!
Pentru alienare...Domnul Isus ne cunoaste si ne iubeste...si te iubeste si pe tine...Iti doresc sa primesti de la El multa mingaiere...
O, OM!...CE MARI RĂSPUNDERI AI - Traian Dorz
O, om!… ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume!-
De tot ce pui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii-o dai,
căci ea mereu spre iad sau rai
pe mulţi o să-i îndrume!
Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta, în toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus… şi-n veci nu-l mai aduni,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odată.
Ai spus o vorbă! - vorba ta,
mergând din gură-n gură
va veseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va-ntina,
rodind samânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt! - cuvântul scris
e-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis
spre-ocară sau spre slavă.
Arăţi o cale! - calea ta
în urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea
va prăbuşi sau va nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.
Trăieşti o viaţă - viaţa ta
e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericirea-n veci prin ea
ori chin pe totdeauna!
…O, om! - ce mari răspunderi ai
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui prin grai,
ce laşi prin pilda care-o dai,
pe mulţi, pe mulţi mereu spre rai
sau iad o să-i îndrume.
O, nu uita!… fii credincios
cu grijă şi cu teamă!-
să laşi în urmă luminos
un grai, un gând, un drum frumos!
-Căci pentru toate ne-ndoios,
odată, vei da seamă!…
Traian DORZ
O, OM!...CE MARI RĂSPUNDERI AI - Traian Dorz
O, om!… ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume!-
De tot ce pui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii-o dai,
căci ea mereu spre iad sau rai
pe mulţi o să-i îndrume!
Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta, în toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus… şi-n veci nu-l mai aduni,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odată.
Ai spus o vorbă! - vorba ta,
mergând din gură-n gură
va veseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va-ntina,
rodind samânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt! - cuvântul scris
e-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis
spre-ocară sau spre slavă.
Arăţi o cale! - calea ta
în urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea
va prăbuşi sau va nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.
Trăieşti o viaţă - viaţa ta
e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericirea-n veci prin ea
ori chin pe totdeauna!
…O, om! - ce mari răspunderi ai
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui prin grai,
ce laşi prin pilda care-o dai,
pe mulţi, pe mulţi mereu spre rai
sau iad o să-i îndrume.
O, nu uita!… fii credincios
cu grijă şi cu teamă!-
să laşi în urmă luminos
un grai, un gând, un drum frumos!
-Căci pentru toate ne-ndoios,
odată, vei da seamă!…
Traian DORZ
PENTRU O MAMA BINECUVINTATA!!!
Pentru mama lui Marius...
..............................
Marius said...
mi-au dat putin lacrimile... ma regasesc 100% in aceste versuri...
- Nicolae Moldoveanu -
Mama mea m-a iubit si cu drag m-a-ngrijit,
Ca sa nu mi se-ntample vreun rau.
Imi dadea tot ce-avea, iar in suflet purta
Dor adanc pentru sufletul meu.
/: Voi iubi mama mea neincetat
Caci, prin ea, Domnul viata mi-a dat!
Si-mpreuna, Te rog, o, Doamne,
Fa sa fim, pe veci, sus la Tine! :/
Ne'ncetat langa pat nopti intregi a vegheat,
Cand eu in suferinti ma zbateam;
Nu manca, nu dormea, bucuroasa se jertfea,
Caci asa m-a iubit mama mea.
De Isus mi-a vorbit cum pe cruce-a murit,
Caci dorea sa ma vada salvat
Si, cu lacrimi fierbinti, se topea-n rugaminti,
Pan' ce eu, Domnului, m-am predat.
- Amin -
..............................
Marius said...
mi-au dat putin lacrimile... ma regasesc 100% in aceste versuri...
- Nicolae Moldoveanu -
Mama mea m-a iubit si cu drag m-a-ngrijit,
Ca sa nu mi se-ntample vreun rau.
Imi dadea tot ce-avea, iar in suflet purta
Dor adanc pentru sufletul meu.
/: Voi iubi mama mea neincetat
Caci, prin ea, Domnul viata mi-a dat!
Si-mpreuna, Te rog, o, Doamne,
Fa sa fim, pe veci, sus la Tine! :/
Ne'ncetat langa pat nopti intregi a vegheat,
Cand eu in suferinti ma zbateam;
Nu manca, nu dormea, bucuroasa se jertfea,
Caci asa m-a iubit mama mea.
De Isus mi-a vorbit cum pe cruce-a murit,
Caci dorea sa ma vada salvat
Si, cu lacrimi fierbinti, se topea-n rugaminti,
Pan' ce eu, Domnului, m-am predat.
- Amin -
DAR ZIUA CEA MARE...
Dar ziua cea mare groaznica va fi
Cind toate popoarele vor sta la judecata
Sot de sotie s-or desparti
Sot de sotie s-or desparti
Pe vecii vecilor
Dar ziua cea mare groaznica va fi
Cind toate popoarele vor sta la judecata
Copii de parinti s-or desparti ,
Copii de parinti s-or desparti
Pe vecii vecilor
Dar ziua cea mare groaznica va fi
Cind toate popoarele vor sta la judecata
Neamuri de neamuri s-or desparti
Neamuri de neamuri s-or desparti
Pe vecii vecilor
Dar ziua cea mare groaznica va fi
Cind toate poporele vor sta la judecata
Pastorul de oi s-or desparti
Pastorul de oi s-or desparti
Pe vecii vecilor .
primita de la Viorica Obeada
Cind toate popoarele vor sta la judecata
Sot de sotie s-or desparti
Sot de sotie s-or desparti
Pe vecii vecilor
Dar ziua cea mare groaznica va fi
Cind toate popoarele vor sta la judecata
Copii de parinti s-or desparti ,
Copii de parinti s-or desparti
Pe vecii vecilor
Dar ziua cea mare groaznica va fi
Cind toate popoarele vor sta la judecata
Neamuri de neamuri s-or desparti
Neamuri de neamuri s-or desparti
Pe vecii vecilor
Dar ziua cea mare groaznica va fi
Cind toate poporele vor sta la judecata
Pastorul de oi s-or desparti
Pastorul de oi s-or desparti
Pe vecii vecilor .
primita de la Viorica Obeada
03 March 2009
SARACA EVA...
CE-AR FI ADAM FĂRĂ DE EVA
De Rely Tarniceri
La-nceput, atunci cînd Eva a-ntins mîna şi a luat
Fructul interzis de Domnul, tu Adame, unde-ai stat?
N-ai primit-o-atunci în grijă, ca să-ţi fie de-ajutor,
Ca să nu mai simţi în pieptu-ţi, cum te mistuie un dor?
Domnul te-a făcut, Adame, doar pe tine, la-nceput,
Iar pe Eva dintr-o coastă, un vas slab El l-a făcut.
Tu ai fost creat puternic, să conduci, să schimbi destine,
Nu ştiai că soarta lumii, depindea atunci de tine?
Dar, cînd prin neascultare, Eva deslegă păcatul,
Tu strigai cu măru-n mînă:”Doamne, nu-s eu vinovatul!
Doamne, Eva e de vină, ea m-a-mpins, ea m-a-ndemnat,
Eu n-am vrut, dar ea cu sila, fructu-n gură mi-a băgat!”
Toţi arată către Eva, ea e sigur, vinovată,
Tu ai fost doar slab de înger şi-ai muşcat numai odată.
Pe nedrept îţi porţi povara, azi, prin lumea de păcate,
De tot răul ce se-ntîmplă, Evele sunt vinovate!
De există vre-o problemă, toţi îţi spun: “Cherchez la famme!”
Parcă tot ce-i rău pe lume, e la Eva în program!
Tu ai vrut să scapi, spunîndu-ţi, că eşti chip de Dumnezeu.
“Doamne, de-i păcat în lume, vinovatul nu sunt eu! “
Însă Domnnul, cu durere, a ştiut de la-nceput
Că păcatul, tu şi Eva, pe din două l-aţi făcut,
Fiindcă-aţi fost creaţi dintr-una, jumătăţi dintr-un întreg,
Nu doar două părţi, alături, care nu se înţeleg.
Şi m-am întrebat adesea:”Dacă Eva e pricina,
Cum de a fost ea aleasă, ca să poarte-n ea, Lumina?
A fost fără de prihană, mamă Fiului Cel Sfînt,
Celui ce venind din ceruri, se-ntrupase prin Cuvînt.
Magdalenă-mpovărată, lacrimi I-a adus în dar,
Căci iubise mult pe lume, iar iubirea e un har.
Petru, pînă dimineaţa, de trei ori L-a lepădat,
Însă Marta şi Maria şi-ale Eve L-au urmat.
Şi-au fost primele să-L vadă, cînd minunea s-a-mplinit,
Şi să ducă-n lume vestea c-a-nviat Cel răstignit.
Doamne-ai pus în sînul Evei, cîtă dragoste cuprinde,
IarAdam, fără de Eva, nici nu cumpără, nici vinde!
http://plansul-unui-ciob-de-lut.blogspot.com/search?updated-max=2007-10-08T13%3A25%3A00-07%3A00&max-results=7
De Rely Tarniceri
La-nceput, atunci cînd Eva a-ntins mîna şi a luat
Fructul interzis de Domnul, tu Adame, unde-ai stat?
N-ai primit-o-atunci în grijă, ca să-ţi fie de-ajutor,
Ca să nu mai simţi în pieptu-ţi, cum te mistuie un dor?
Domnul te-a făcut, Adame, doar pe tine, la-nceput,
Iar pe Eva dintr-o coastă, un vas slab El l-a făcut.
Tu ai fost creat puternic, să conduci, să schimbi destine,
Nu ştiai că soarta lumii, depindea atunci de tine?
Dar, cînd prin neascultare, Eva deslegă păcatul,
Tu strigai cu măru-n mînă:”Doamne, nu-s eu vinovatul!
Doamne, Eva e de vină, ea m-a-mpins, ea m-a-ndemnat,
Eu n-am vrut, dar ea cu sila, fructu-n gură mi-a băgat!”
Toţi arată către Eva, ea e sigur, vinovată,
Tu ai fost doar slab de înger şi-ai muşcat numai odată.
Pe nedrept îţi porţi povara, azi, prin lumea de păcate,
De tot răul ce se-ntîmplă, Evele sunt vinovate!
De există vre-o problemă, toţi îţi spun: “Cherchez la famme!”
Parcă tot ce-i rău pe lume, e la Eva în program!
Tu ai vrut să scapi, spunîndu-ţi, că eşti chip de Dumnezeu.
“Doamne, de-i păcat în lume, vinovatul nu sunt eu! “
Însă Domnnul, cu durere, a ştiut de la-nceput
Că păcatul, tu şi Eva, pe din două l-aţi făcut,
Fiindcă-aţi fost creaţi dintr-una, jumătăţi dintr-un întreg,
Nu doar două părţi, alături, care nu se înţeleg.
Şi m-am întrebat adesea:”Dacă Eva e pricina,
Cum de a fost ea aleasă, ca să poarte-n ea, Lumina?
A fost fără de prihană, mamă Fiului Cel Sfînt,
Celui ce venind din ceruri, se-ntrupase prin Cuvînt.
Magdalenă-mpovărată, lacrimi I-a adus în dar,
Căci iubise mult pe lume, iar iubirea e un har.
Petru, pînă dimineaţa, de trei ori L-a lepădat,
Însă Marta şi Maria şi-ale Eve L-au urmat.
Şi-au fost primele să-L vadă, cînd minunea s-a-mplinit,
Şi să ducă-n lume vestea c-a-nviat Cel răstignit.
Doamne-ai pus în sînul Evei, cîtă dragoste cuprinde,
IarAdam, fără de Eva, nici nu cumpără, nici vinde!
http://plansul-unui-ciob-de-lut.blogspot.com/search?updated-max=2007-10-08T13%3A25%3A00-07%3A00&max-results=7
GRIPA!!!
Ma chinuie o gripa urita…cu tot meniul de chelalaiala, curs de nas, dureri de cap, febra…si o stare generala de mizerie cumplita. Un virus mic acolo, intrat in sistemul meu…pe care l-am crezut ca e puternic si uite…duminica nu m-am putut duce la biserica si de doua zile nu m-am putut duce la lucru…
Mi-a trecut prin cap …oare de cite ori am avut si pe tarim spiritual gripa ...si cum s-a manifestat?
Primul lucru ce mi-a trecut prin cap este chelalaiala asta , tusa, gemut…nu stiu cum sa-i mai zic…si am incercat sa-i gasesc corespondentul in viata spirituala. Oare cu ce comportamente as putea-o compara? Trebuie sa fie neaparat ceva zgomotos, iritant, ceva ce sa iasa in evidenta…suparator…articulat…Yeap…ceva ce iasa din gura. No…asta-i acuma…tusa spirituala…cine n-a avut-o oare? Ca zice Biblia ca daca cineva n-a gresit cu limba…e un om perfect… Si n-am vazut inca asa ceva…
Temperatura fizica, da o stare de ameteala…uneori de inconstienta…oboseala, halucinatii chiar…ca singele se lupta cu virusul, bag sama.
Pe tarim spiritual, sintem turmentati cu hotariri interne, Cuvintul Domnului de o parte ne spune una, soapta celui rau alta; si uita ca avem febra spirituala si sintem obositi, extenuati…si confuji…si unii chiar au halucinatii. Si cind apar halucinatiile spunem binelui rau si raului bine…ca “virusul” pare a fi mai puternic si ne-a atacat gindirea…
Ce-a mai ramas? Oh…neputinta fizica si neputinta spirituala. Din cauza neputintei fizice n-am putut sa merg la biserica sau la lucru…si nici sa-mi vad de trebile casei. Neputinta spirituala trebuie sa fie ceva asemanator si sa ne faca niste oameni nefolositori in lucrarea Domnului. Nu mai putem cara nici durerile noastre , nici grijile noastre, nici ale altora. Nu ne sintem noua de folos si nu sintem nimanui de folos. Zacem fizic si putem sa zacem si spiritual…
Ma intreb cite paturi sint la biserici si citi zacem pe paturi. Domnul Isus a venit si a zis aceluia ce zacea pe pat…baiatule…”ia-ti patul si umbla”. Ne-o fi spus si noua de multe ori dar probabil ca n-am auzit ca tocmai tuseam sau aveam febra si halucinam…Dar ia sa fim mai atenti…data viitoare cind ii auzim glasul sa sarim in picioare !!!
Cum gripa fizica vine dar mai si pleaca…fratii mei…e timpul sa ne treaca si gripa cealalta.
O noua zi…o noua chemare…”Ia-ti patul si umbla!!!” Ar fi si timpul…pentru unii din noi...
Mi-a trecut prin cap …oare de cite ori am avut si pe tarim spiritual gripa ...si cum s-a manifestat?
Primul lucru ce mi-a trecut prin cap este chelalaiala asta , tusa, gemut…nu stiu cum sa-i mai zic…si am incercat sa-i gasesc corespondentul in viata spirituala. Oare cu ce comportamente as putea-o compara? Trebuie sa fie neaparat ceva zgomotos, iritant, ceva ce sa iasa in evidenta…suparator…articulat…Yeap…ceva ce iasa din gura. No…asta-i acuma…tusa spirituala…cine n-a avut-o oare? Ca zice Biblia ca daca cineva n-a gresit cu limba…e un om perfect… Si n-am vazut inca asa ceva…
Temperatura fizica, da o stare de ameteala…uneori de inconstienta…oboseala, halucinatii chiar…ca singele se lupta cu virusul, bag sama.
Pe tarim spiritual, sintem turmentati cu hotariri interne, Cuvintul Domnului de o parte ne spune una, soapta celui rau alta; si uita ca avem febra spirituala si sintem obositi, extenuati…si confuji…si unii chiar au halucinatii. Si cind apar halucinatiile spunem binelui rau si raului bine…ca “virusul” pare a fi mai puternic si ne-a atacat gindirea…
Ce-a mai ramas? Oh…neputinta fizica si neputinta spirituala. Din cauza neputintei fizice n-am putut sa merg la biserica sau la lucru…si nici sa-mi vad de trebile casei. Neputinta spirituala trebuie sa fie ceva asemanator si sa ne faca niste oameni nefolositori in lucrarea Domnului. Nu mai putem cara nici durerile noastre , nici grijile noastre, nici ale altora. Nu ne sintem noua de folos si nu sintem nimanui de folos. Zacem fizic si putem sa zacem si spiritual…
Ma intreb cite paturi sint la biserici si citi zacem pe paturi. Domnul Isus a venit si a zis aceluia ce zacea pe pat…baiatule…”ia-ti patul si umbla”. Ne-o fi spus si noua de multe ori dar probabil ca n-am auzit ca tocmai tuseam sau aveam febra si halucinam…Dar ia sa fim mai atenti…data viitoare cind ii auzim glasul sa sarim in picioare !!!
Cum gripa fizica vine dar mai si pleaca…fratii mei…e timpul sa ne treaca si gripa cealalta.
O noua zi…o noua chemare…”Ia-ti patul si umbla!!!” Ar fi si timpul…pentru unii din noi...
GEANINA - UPDATE!
V-am rugat ieri sa va rugati pentru Geanina; care are mare nevoie de rugaciunile noastre. Mama a doi copilasi acuma, si bolnava de cancer. Pe baby l-au scos afara la 6 luni ca sa poata sa trateze si pe mamica lui. Iata ce ne spune Alina despre ea. Va rog continuati sa va rugati pentru aceasta familie...Mare putere are rugaciunea...
..........................
Stiu ca bebelasul ei este bine...pe ea au operat-o si i-au scos tumora de la ovare, i-au taiat aproape jumatate din stomac (pentru ca tumora era pe stomac). Vestea buna este ca nici un organ vital nu i-a fost afectat - asta este o minune de la Domnul. Doctorii nu s-au asteptat ca ea sa traiasca dupa cezariana, credeau ca o vor pierde, mai ales dupa ce au vazut ca rinichii i-au fost blocati si toata apa i s-a acumulat in picioare.
Acum cateva minute am vorbit cu mama ei si imi spunea ca vrea sa-l cheme pe socrul meu sa se mai roage o data pentru ea, pentru ca avea dureri mari...sa ne rugam ca Dumnezeu sa continue sirul minunilor pentru Geanina. Maine o sa merg sa stau cu ea la spital.
..........................
Stiu ca bebelasul ei este bine...pe ea au operat-o si i-au scos tumora de la ovare, i-au taiat aproape jumatate din stomac (pentru ca tumora era pe stomac). Vestea buna este ca nici un organ vital nu i-a fost afectat - asta este o minune de la Domnul. Doctorii nu s-au asteptat ca ea sa traiasca dupa cezariana, credeau ca o vor pierde, mai ales dupa ce au vazut ca rinichii i-au fost blocati si toata apa i s-a acumulat in picioare.
Acum cateva minute am vorbit cu mama ei si imi spunea ca vrea sa-l cheme pe socrul meu sa se mai roage o data pentru ea, pentru ca avea dureri mari...sa ne rugam ca Dumnezeu sa continue sirul minunilor pentru Geanina. Maine o sa merg sa stau cu ea la spital.
02 March 2009
ECONOMIA AMERICII : BINECUVINTARE SAU...BLESTEM?
Am fost azi bolnava si am ramas acasa tusind si tragindu-mi picioarele de la pat la computer, la televizor , la baie si inapoi…
Am urmarit un pic “The News” la televizor…si se pare ca nimic nu-i diferit…in afara faptului ca popularitatea lui Obama a ajuns pe la 62% de la cifrele fantastice cu care pornise nu cu mult in urma. Toata lumea e speriata…vorbesc de lumea care are un creier care inca functioneaza si o inima care inca simte ceva…toti absolut sint speriati de abisul in care schimbarile promise de Obama o sa ne arunce pe toti in viitor…atit pe CNN cit si pe Fox News…tot aceeasi zama lunga…
O…am uitat…se pare ca politia in California a facut prioritate din a da tichete: de parcare, de viteza…orice numai sa aduca ceva venit bugetului Californiei… care …Care buget?. Asa ca aveti grija motoristi…ca Arnold si-a adus aminte ca este guvernator…poate a imprumutat de la Obama ceva idei si incearca si el sa implementeze ceva schimbari ca sa repare bugetul Californiei. Ce va ramine de la taxe o sa dati pe amenzi…circulati cu grija si parcati unde trebuie, ca altfel n-o sa va mai vedeti cistigul din paguba. Daca stai sa faci o socoteala cit costa un ticket de viteza sau de trecut pe rosu , ajungi la concluzia ca erai mai cistigat in ziua respectiva sa nu te fii sculat de loc din pat…te-ai fi odihnit cel putin si nu trebuia sa dai toti banii ce i-ai fi facut pe ziua respectiva pe ticket.
Bun…luminata asupra acestor lucruri am schimbat canalul si am dat de Dr Phill…care adusese in show pe cineva care stia sa faca cumparaturi folosind cupoane, si care a facut cumparaturi de 75 de dolari, a economisit cu cupoanele 54 de dolari si a platit doar diferenta…Am fost foarte atenta…si tot n-am inteles schema respectiva! Dr Phill crede ca ne poate scoate din criza economica daca ne da de lucru sa taiem si sa sortam cupoane…Ma asteptam la mai mult de la el…
Ca si sa vreau nu inteleg mare lucru de cupoanele astea… eu cred ca m-ar costa revistele si ziarele plus timpul sa le caut si sa le organizez mai mult decit daca platesc pretul intreg. Cred ca trebuie sa ai talent. Sa nu mai spun ca trebuie sa fugi de la un magazin la altul ca sa folosesti cupoanele de la magazinul respectiv…cine-mi plateste mie benzina si din nou…timpul meu petrecut aiurea? Cred ca nu-s suficient de desteapta pentru cupoane…ii las pe altii mai mintosi sa economiseasca asa…Si personal cred ca Dr Phill n-a folosit un cupon in toata viata lui…ce stie el?
Mai misc eu niste canale…si dau de Oprah…Tipa asta are talent…si te acapareaza usor…Am auzit ca atitea stie si atitea poate ca mai nou si-a facut religia ei…periculoasa…
Oricum azi vorbeau…despre economie. Adevarul este ca europenii desi isi dau cu parerea despre americani mult si bine…n-au idee cum traiesc americanii cu adevarat si ce a facut bunastarea din ei…
Familia asta de pilda care o adusese Oprah in show, era alcatuita din mama si doi baieti de virsa de liceu. Mama era atit de ingropata in datorii ca nu mai stia de unde ia si unde pune. Luase loan pe casa ca sa plateasca masina afara, ca sa mai cumpere inca o masina.(Incercati sa intelegeti logica…???). In dulap … un dulap din ala de puteai face un dormitor bun din el, avea sute de perechi de pantofi…o pereche era de 495 de dolari …si nici macar nu-i incaltase vreodata…
In tara asta oamenii au facut din mersul la cumparaturi distractia de baza…Daca esti suparat…mergi la cumparaturi. Daca esti depresionat…cumparaturi. Am auzit niste fraze destul de dragute care explicau acest fenomen…ca dumnealor se tin ocupati acumulind lucruri ca sa se simta ocrotiti…ca vazind, simtind, avind aceste lucruri materiale le da sentimentul de implinire, securitate, bunastare…si mai stiu eu ce alte sentimente bune si catifelate…un fels de fals comfort.
Pericolul sa cazi in aceste “sporturi” costisitoare, spuneau aceste cucoane este usor de dibuit. Si ziceau ele ca daca te uiti la viata ta si vezi ca mai toate activitatile tale sociale se invirtesc in jurul magazinelor sau in magazine la cumparaturi…sa stii ca esti…in mare pericol. Cred ca asta o stiam si fara sa ma uit pe programul lor.
A mai adus pe cineva care mergea toata ziua afara la restaurant, si au anuntat citi bani au economisit daca maninca acasa…Si ca informatie suplimentara, familia respectiva nu mai luase cina impreuna acasa de doi ani…Cum ar putea cineva din Romania sa-si inchipuie asa un trai. Asta nu e viata traita de milionari…asta e viata de zi cu zi a unor oameni care se imprumuta, care tot ce au este cumparat pe card…care uneori platesc interes si la cutia de ceai si la cafeaua ce o beau dimineata…
……………………..
Astea fiind zise si concluzia trasa, m-am gindit la tarile care au beneficiat de prostia asta a americanilor. Cind americanii se duceau nepasatori la cumparaturi si cumparau in prostie si cu treaba si fara treaba, cine avea de cistigat? China este una dintre tari…ca de la ei veneau produsele alea ieftine cu care americanii isi incarcau cosurile. Si acuma cind americanii o sa invete de nevoie sa economiseasca cine o sa traga ponoasele? Tot China…sau tarile care au dezvoltata industria tarii lor pe seama consumatorului american.
Deocamdata economia asta va face ceva bun pentru americani…ii va face sa manince acasa cu familia; lucru atit de rar intilnit in anii dinainte; ii va face sa caute distractie vorbind unii cu altii…Cine stie, poate familiile vor avea de cistigat de pe urma asta; poate relatiile dintre soti va fi mai buna daca amindoi au sa lupte impreuna sa-si intretina familia, sa faca posibila existenta...
Sa va fac o marturisire. Mie mi-au luat orele de overtime; daca nu mi le-ar fi luat as fi lucrat pina cind as fi intepenit acolo in fata computerului…Stiu ca financiar e ca si cind in loc de doua salarii am numai unul; trag nadejde ca am sa ma acomodez…Poate am sa invat sa gust viata, nu s-o chinuiesc. Deocamdata atit, ca doar nu vreau sa stau toata ziua in fata televizorului . Si atita a fost prea mult…
“Iubitule” conducator Obama…schimbarile tale nu-s nici bune si nici intelepte; dar Dumnezeu poate folosi orice situatii sa-si invete si sa-si transforme copii…cine stie…din toate schimbarile tale va putea iesi si ceva bun…pina la urma…”ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” si e valabil si pentru America si chiar si pentru situatia asta financiara…
Am urmarit un pic “The News” la televizor…si se pare ca nimic nu-i diferit…in afara faptului ca popularitatea lui Obama a ajuns pe la 62% de la cifrele fantastice cu care pornise nu cu mult in urma. Toata lumea e speriata…vorbesc de lumea care are un creier care inca functioneaza si o inima care inca simte ceva…toti absolut sint speriati de abisul in care schimbarile promise de Obama o sa ne arunce pe toti in viitor…atit pe CNN cit si pe Fox News…tot aceeasi zama lunga…
O…am uitat…se pare ca politia in California a facut prioritate din a da tichete: de parcare, de viteza…orice numai sa aduca ceva venit bugetului Californiei… care …Care buget?. Asa ca aveti grija motoristi…ca Arnold si-a adus aminte ca este guvernator…poate a imprumutat de la Obama ceva idei si incearca si el sa implementeze ceva schimbari ca sa repare bugetul Californiei. Ce va ramine de la taxe o sa dati pe amenzi…circulati cu grija si parcati unde trebuie, ca altfel n-o sa va mai vedeti cistigul din paguba. Daca stai sa faci o socoteala cit costa un ticket de viteza sau de trecut pe rosu , ajungi la concluzia ca erai mai cistigat in ziua respectiva sa nu te fii sculat de loc din pat…te-ai fi odihnit cel putin si nu trebuia sa dai toti banii ce i-ai fi facut pe ziua respectiva pe ticket.
Bun…luminata asupra acestor lucruri am schimbat canalul si am dat de Dr Phill…care adusese in show pe cineva care stia sa faca cumparaturi folosind cupoane, si care a facut cumparaturi de 75 de dolari, a economisit cu cupoanele 54 de dolari si a platit doar diferenta…Am fost foarte atenta…si tot n-am inteles schema respectiva! Dr Phill crede ca ne poate scoate din criza economica daca ne da de lucru sa taiem si sa sortam cupoane…Ma asteptam la mai mult de la el…
Ca si sa vreau nu inteleg mare lucru de cupoanele astea… eu cred ca m-ar costa revistele si ziarele plus timpul sa le caut si sa le organizez mai mult decit daca platesc pretul intreg. Cred ca trebuie sa ai talent. Sa nu mai spun ca trebuie sa fugi de la un magazin la altul ca sa folosesti cupoanele de la magazinul respectiv…cine-mi plateste mie benzina si din nou…timpul meu petrecut aiurea? Cred ca nu-s suficient de desteapta pentru cupoane…ii las pe altii mai mintosi sa economiseasca asa…Si personal cred ca Dr Phill n-a folosit un cupon in toata viata lui…ce stie el?
Mai misc eu niste canale…si dau de Oprah…Tipa asta are talent…si te acapareaza usor…Am auzit ca atitea stie si atitea poate ca mai nou si-a facut religia ei…periculoasa…
Oricum azi vorbeau…despre economie. Adevarul este ca europenii desi isi dau cu parerea despre americani mult si bine…n-au idee cum traiesc americanii cu adevarat si ce a facut bunastarea din ei…
Familia asta de pilda care o adusese Oprah in show, era alcatuita din mama si doi baieti de virsa de liceu. Mama era atit de ingropata in datorii ca nu mai stia de unde ia si unde pune. Luase loan pe casa ca sa plateasca masina afara, ca sa mai cumpere inca o masina.(Incercati sa intelegeti logica…???). In dulap … un dulap din ala de puteai face un dormitor bun din el, avea sute de perechi de pantofi…o pereche era de 495 de dolari …si nici macar nu-i incaltase vreodata…
In tara asta oamenii au facut din mersul la cumparaturi distractia de baza…Daca esti suparat…mergi la cumparaturi. Daca esti depresionat…cumparaturi. Am auzit niste fraze destul de dragute care explicau acest fenomen…ca dumnealor se tin ocupati acumulind lucruri ca sa se simta ocrotiti…ca vazind, simtind, avind aceste lucruri materiale le da sentimentul de implinire, securitate, bunastare…si mai stiu eu ce alte sentimente bune si catifelate…un fels de fals comfort.
Pericolul sa cazi in aceste “sporturi” costisitoare, spuneau aceste cucoane este usor de dibuit. Si ziceau ele ca daca te uiti la viata ta si vezi ca mai toate activitatile tale sociale se invirtesc in jurul magazinelor sau in magazine la cumparaturi…sa stii ca esti…in mare pericol. Cred ca asta o stiam si fara sa ma uit pe programul lor.
A mai adus pe cineva care mergea toata ziua afara la restaurant, si au anuntat citi bani au economisit daca maninca acasa…Si ca informatie suplimentara, familia respectiva nu mai luase cina impreuna acasa de doi ani…Cum ar putea cineva din Romania sa-si inchipuie asa un trai. Asta nu e viata traita de milionari…asta e viata de zi cu zi a unor oameni care se imprumuta, care tot ce au este cumparat pe card…care uneori platesc interes si la cutia de ceai si la cafeaua ce o beau dimineata…
……………………..
Astea fiind zise si concluzia trasa, m-am gindit la tarile care au beneficiat de prostia asta a americanilor. Cind americanii se duceau nepasatori la cumparaturi si cumparau in prostie si cu treaba si fara treaba, cine avea de cistigat? China este una dintre tari…ca de la ei veneau produsele alea ieftine cu care americanii isi incarcau cosurile. Si acuma cind americanii o sa invete de nevoie sa economiseasca cine o sa traga ponoasele? Tot China…sau tarile care au dezvoltata industria tarii lor pe seama consumatorului american.
Deocamdata economia asta va face ceva bun pentru americani…ii va face sa manince acasa cu familia; lucru atit de rar intilnit in anii dinainte; ii va face sa caute distractie vorbind unii cu altii…Cine stie, poate familiile vor avea de cistigat de pe urma asta; poate relatiile dintre soti va fi mai buna daca amindoi au sa lupte impreuna sa-si intretina familia, sa faca posibila existenta...
Sa va fac o marturisire. Mie mi-au luat orele de overtime; daca nu mi le-ar fi luat as fi lucrat pina cind as fi intepenit acolo in fata computerului…Stiu ca financiar e ca si cind in loc de doua salarii am numai unul; trag nadejde ca am sa ma acomodez…Poate am sa invat sa gust viata, nu s-o chinuiesc. Deocamdata atit, ca doar nu vreau sa stau toata ziua in fata televizorului . Si atita a fost prea mult…
“Iubitule” conducator Obama…schimbarile tale nu-s nici bune si nici intelepte; dar Dumnezeu poate folosi orice situatii sa-si invete si sa-si transforme copii…cine stie…din toate schimbarile tale va putea iesi si ceva bun…pina la urma…”ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” si e valabil si pentru America si chiar si pentru situatia asta financiara…
GEANINA ARE NEVOIE DE RUGACIUNEA TA ...ACUMA...
Am citit pe blogul fratelui Cruceru despre o mamica a unui copilas si insarcinata in luna a sasea care are cancer...si care nu poate din pricina sarcinii sa faca tratamentul necesar. Am crezut de cuviinta sa pun aici acest anunt, dat fiind faptul ca astazi la ora 1 are operatia.
Asa ca fratii mei, uniti-va si voi in rugaciune cu alti frati de pretutindeni. Domnul Isus n-a trecut din cite stiu eu pe linga niciun bolnav fara sa-l vindece. Noi n-avem puterea sa vindecam dar avem aparatul asta ce functioneaza ca un telefon...
Chemati de URGENTA cerul. Numele acestei mamici este Geanina! Mare putere are rugaciunea...si asta este ceva ce aveti...daruiti cu bunatate si intr-o zi cind veti avea nevoie de rugaciune si altii o vor inalta pentru voi. Multumesc in numele ei...
Iata ce spune Alina Lascau, in mesajul care mi-i l-a trimis...
"Deocamdata, starea ei este foarte grava - se hraneste doar prin perfuzii. Astazi la ora 1:00 - va avea prima operatie si il vor scaote afara si pe baby. Daca citesti e-mail-ul, te rog uneste-te in rugaciune impreuna cu alti sute de frati pentru Geanina - ca Dumnezeu sa faca o minune cu ea - pentru ca numai chiar o minune o mai poate salva. O sa te tin la curent cu situatia ei."
Asa ca fratii mei, uniti-va si voi in rugaciune cu alti frati de pretutindeni. Domnul Isus n-a trecut din cite stiu eu pe linga niciun bolnav fara sa-l vindece. Noi n-avem puterea sa vindecam dar avem aparatul asta ce functioneaza ca un telefon...
Chemati de URGENTA cerul. Numele acestei mamici este Geanina! Mare putere are rugaciunea...si asta este ceva ce aveti...daruiti cu bunatate si intr-o zi cind veti avea nevoie de rugaciune si altii o vor inalta pentru voi. Multumesc in numele ei...
Iata ce spune Alina Lascau, in mesajul care mi-i l-a trimis...
"Deocamdata, starea ei este foarte grava - se hraneste doar prin perfuzii. Astazi la ora 1:00 - va avea prima operatie si il vor scaote afara si pe baby. Daca citesti e-mail-ul, te rog uneste-te in rugaciune impreuna cu alti sute de frati pentru Geanina - ca Dumnezeu sa faca o minune cu ea - pentru ca numai chiar o minune o mai poate salva. O sa te tin la curent cu situatia ei."
Subscribe to:
Posts (Atom)