14 June 2016

LA CE TI-AI OBISNUIT URECHEA...

   Un domn oarecare... (ca i-am uitat numele) avea un prieten indian - indigen american. L-a invitat pe prietenul asta sa il viziteze in New York unde locuia dumnealui. Ca sa-i faca sederea cit mai interesanta, i-a inchiriat o camera la unul dintre marile hoteluri din centrul Manhattanului... intre colosii aceia de ciment si fier...
     New Yorkul este unul dintre orasele care nu dorm niciodata. La orice ora din zi sau din noapte, pe strazile orasului o sa auzi cum zumzaie un roi de oameni galagiosi. Deasupra zboara avioanele, pe strazi circula taxiurile cum n-ai vazut. Cu doi ani in urma, i-am vizitat pe prietenii mei din New York, si Rely a tinut neaparat sa ma "educe" cu privire la viata lor de acolo. N-am gasit parcare nicicum... asa ca m-a facut sa ma dau jos din masina si sa intru in citeva magazine de unde sa cumpar ceva amintiri pentru cei de acasa, in timp ce ea a condus masina roata, roata pe strazi pina mi-am terminat cumparaturile.
     Galagia este enorma... oamenii vorbesc toti deodata in toate limbile pamintului. Un fel de Turn Babel modern. Ei... o astfel de atmosfera a vrut acest domn sa i-o prezinte prietenului lui obisnuit cu linistea preriilor.
     Dupa ce l-a lasat sa se aranjeze putin in camera hotelului, domnul acesta l-a sunat pe prietenul lui si l-a invitat sa coboare din camera si sa-l insoteasca pentru o cina la restaurant. Indianul a coborit si... a facut citiva pasi pe trotuarul din fata hotelului, dupa care s-a oprit si i-a zis prietenului lui...
-Auzi?
-Ce sa aud? Aud galagie... masini, avioane pe sus... ba si citeva injuraturi de la unii cu mai putin bun simt...
-Nu aia... auzi? Este un greier...
-Mai, omule... cum sa fie greier aici in mijlocul Manhattanului?...
     Dar indianul nu l-a bagat in seama. A facut inca citiva pasi pina la radacina unui pom inconjurat de citeva pilcuri de iarba de pe margine si s-a aplecat spulberind citeva frunze uscate. Si... bineinteles lasind sa se vada sub ele gingania aia mica, mica cu gura asa de mare...
-Uite... il vezi?
-Nu-mi vine sa cred zise domnul nostru. In harmalaia asta de zgomote de tot felul, tu ai auzit greierul... cum asa?
-Oamenii aud ce s-au obisnuit sa auda cu urechea, a spus simplu indigenul nostru. Uite... sa-ti arat ceva. Nimeni n-a auzit greierul, dar am sa-ti fac o demonstratie... Si baga mina in buzunar de unde scoase un pumn de monede si le arunca pe trotuar.
Zgomotul monedelor a fost dintr-odata auzit de toti cei care erau in jurul lor, si imediat oamenii s-au oprit si s-au aplecat si au fost interesati sa gaseasca sursa acelui zgomot...
.................
Povestea este de o intelepciune nemaipomenita. Fiecare dintre noi stim la ce ne-am obisnuit urechea sa asculte. Mai mult chiar... la ce ne-am obisnuit ochii sa vada, si inima sa iubeasca, si miinile... si... si...Sint multe zgomote in jurul nostru. Cum ne educam auzul?
     Domnul Isus ne cheama si astazi... veniti... veniti... mintuirea este gratuita... fara bani si fara plata... vom primi viata vesnica. E putin lucru sa ti se asigure viitorul? Nu! Dar cine aude chemarea?
     Dar ne cheama lumea... si pe ea o auzim...
     Ma rog pentru discernamint; pentru mine si pentru ai mei. In tinerete am studiat putin muzica... atita cit sa stiu ca pina si o ureche muzicala trebuie educata... Si cum se educa urechea ca sa priceapa muzica, sa distinga mai bine sunetele, sa fie mai rafinata? Prin ascultare. La scoala de muzica aveam ore intregi cind trebuia sa ascultam muzica, sa ne dezvoltam gustul pentru un anume soi de muzica etc.
     Sa ne "ascutim" urechile!... Pastorul cel bun Isi cheama oile... le striga pe nume... vezi daca nu cumva a strigat si numele tau si nu L-ai auzit...

4 comments:

behaituloilorsiglasulpastorului said...

Citind, mi-au revenit din memorie imagini si sunete din copilaria credintei, de la biserica Baptista din Iris, Cluj-Napoca , unde corul canta mereu ( pe atunci si pentru mine ) :
" o, vino azi, o, vino azi, alearga, sa scapi de la pierzare !O, vino azi, o, vino azi e poate ultima chemare " Astazi apreciez mult acele vremi si-as vrea sa pot da timpul inapoi, sau sa pot cumva transmite si generatiei tinere maretia Creatorului Lui . Tu te dovedesti a fi o mamica buna , in sensul acesta

Rodica Botan said...

:)

behaituloilorsiglasulpastorului said...

Inainte de a fi invitat sa ascult pe Ton, imi placea sa merg " in misiune" impreuna cu tinerii ortodocsi de la Oastea Domnului, si acolo se canta https://youtu.be/XhMWKCCI9II. Am aflat apoi ca sunt multe "glasuri " care cheama la Isus si multe din acelea chiar nu stiu ce inseamna a fi indreptatit la fapte de credinta fiindca, asa cum ai punctat tu la finalul articolului, nu au fost atenti la Cuvant atunci cand a fost strigata prezenta prin chemarea pe nume

Rodica Botan said...

ginduri bune...cuvinte bune...sunt asa de putine pe lumea asta. Multumesc pentru ele...