20 June 2016

ASCUNZATOAREA ("REFUGIUL")...


Am citit deunazi prefata la a treia editie a cartii “The Hiding Place” de Corrie Ten Boom. De obicei nu citesc prefata la nicio carte, sau o citesc la urma, dar mi-a atras atentia faptul ca e semnata de Joni Eareckson Tada.

M-am gindit sa va traduc un pic din prefata. Pe mine… m-a pus pe ginduri.
…………….

Timpurile erau foarte ciudate. Purtam bluze legate si vopsite (cu cercurile alea colorate), ascultam Jimi Hendrix si ne uitam la televizor la Razboiul din Vietnam in timp ce mincam cina de seara. Nu chiar toata lumea facea asta, insa mie nu imi placeau bluzele alea care ma ameteau. Nu-mi placea nici muzica si schimbam canalul de televizor ori de cite ori aratau ceva din razboi. Aveam lucruri mai importante de facut… ca de exemplu… sa supravietuiesc.

Era anul 1971 si numaram 4 ani de viata in caruciorul cu rotile. Desi accidentul pe care-l suferisem facea de-acuma parte din trecut… eu eram inca paralizata. Nu ma acomodasem inca total sa traiesc cu o paralizie permanenta, si in plus ma luptam sa inteleg cum o sa foloseasca Dumnezeu accidentul pentru binele meu. Si nu ma ajuta deloc nici faptul ca lumea in jurul meu parea ca se desface din toate incheieturile.

Undeva in haosul asta cineva mi-a dat o copie a cartii “The Hiding Place” ("Refugiul"). Coperta din spate spunea ca aceasta carte descrie viata lui Corrie Ten Boom, o supravietuitoare a lagarului de concentrare nazist. M-a intrigat. Asa cum v-am zis, ma luptam eu insami sa supravietuiesc. Poate femeia asta curajoasa, cu par alb si imbracata cu o blana ca cea de racoon pe care o avea mama mea in dulap, va avea ceva bun sa-mi spuna.

Primul capitol m-a captivat. Desi Corrie apartinea unei epoci diferite de a mea, ce spunea ea facea sens peste decenii.Cel de-Al Doilea Razboi Mondial era total diferit de ceea ce traiam eu, dar abilitatea ei de a privi direct in gura ingrozitoare a iadului camerei de gaz si puterea ei de a pasi apoi pe trotuarul insorit de pe partea cealalta era… exact povestea pe care aveam nevoie sa o aud.

Si ani de-a rindul dupa aceea, cind mai cadeam din cind in cind in groapa mea de temeri si depresie, Duhul Domnului cu blindete imi aducea aminte de frazele atit de cunoscute ale lui Corrie:”Dragostea lui Dumnezeu este mai adinca decit orice groapa, oricit de adinca ar fi ea” si “Numai cerul ne va dezvalui fata tapiteriei la care lucreaza Dumnezeu”. Si probabil cea mai puternica si la tinta dintre toate frazele ei: ”Isus este Victorios”.

Asa ca poti sa intelegi de ce atunci cind am intilnit-o pe Corrie Ten Boom pentru prima data am fost fascinata. M-a prins trainic de umar cu si a rostit cu accentul ei puternic: “O, Joni, o sa fie o zi grandioasa ziua cind noi doua vom dansa impreuna in cer”. Imaginea pe care mi-a pictat-o in minte…noi doua topaind pe strazile de aur, mi-a taiat respiratia. Am putut apoi cu usurinta sa-mi imaginez scenele de glorie si de bucurie. M-a facut sa realizez ca am supravietuit tragediei.

De atunci incolo, anii au inceput sa zboare. Corrie a continuat sa scrie carti, sa calatoreasca prin multe tari si chiar sa participle la filmarea peliculei… ”The Hiding Place”. Dar anii au ajuns-o din urma si dupa citeva crize de inima, trupul ei obosit a cedat in sfirsit. La inmormintarea ei, unde au fost multe marturii, si chiar si mai multe lalele, nu m-am putut opri sa nu ma gindesc la ce a reprezentat pentru mine prima noastra intilnire. Am zimbit la gindul ca cerul aplauda si ca probabil Isus ii explica ciudatele alegeri care s-au facut pentru ea, fire de culoare intunecata amestecate cu fire de aur in tapiteria vietii ei – lucru despre care ea vorbea atit de des.

Asta a fost in 1983. Si anii au continuat sa marsaluiasca fara oprire, desi cu tristete trebuie sa spun ca nebunia lumii in care traim nu s-a micsorat. Putinele fire care mai tin planeta noastra sa nu se imprastie sint din ce in ce mai slabe si gata sa se rupa… si multi oameni se intreaba cum sa supravietuiasca intr-o lume pe care nici Corrie n-ar mai recunoaste-o.

Imi retrag cuvintele. Ea ar recunoaste-o. Si ea ar sti exact ce trebuie sa faca in fata zvonurilor noi, intunecate, care ameninta viata intregii rase umane. Ea ar indruma cu blindete oamenii catre Salvatorul nostru, amintindu-le ca El este inca Victorios. Ne-ar aduce aminte tuturora de stravechea poveste ca Isus a cucerit si invins chiar si pacatele noastre, oricit de hidoase au fost. Si apoi ne-ar mai spune ca… in curind, chiar foarte curind, Isus va trage in sfirsit Cortina si o sa ramina in urma pacatul si suferinta, ura si tirania, si ca Isus o sa-i primeasca la El pe toti supravietuitorii Lui.

Inca un lucru. In toamna anului 2004, pe cind eram intr-un zbor de 24 ore spre India, anii m-au ajuns din urma si pe mine… si aveam dureri mari stind pe oasele mele subtiri, si fragile, si obosite... de om paralizat. Ca sa treaca timpul si sa uit de disconfortul meu, am inceput sa citesc o alta carte scrisa de Corrie Ten Boom, “Life Lessons from the Hididng Place” ("Lectii de viata din Ascunzatoare"). Am avut un nod in git citind despre pasiunea ei incredibila de a calatori in toata lumea si a imprastia Cuvintul Evangheliei lui Christos. La virsta de 85 de ani, Corrie Ten Boom indura calatorii lungi, ca aceea pe care o faceam eu… si daca ea a putut sa faca acest lucru, cu ajutorul Domnului, am sa pot si eu. A fost suficienta incurajare si inspiratie ca sa-mi ajunga de-a lungul intregii acelei calatorii grele. Astfel Corrie Ten Boom mi-a mai vorbit inca o data.

Povestea lui Corrie este de actualitate si benefica intotdeauna. De aceea comentez aceasta carte cu placere pentru voi, o noua generatie de cititori. Am scris pentru orice suflet a carui tesatura este rara si subtire, si pentru orice individ care trebuie sa paseasca in falca amenintatoare a propriei suferinte. Si daca ai citit ce am scris pina aici… este si pentru tine. Citeste ce scrie Corrie si ai sa descoperi ceea ce am descoperit si eu cu putin timp in urma…

Daca mila Domnului a putut sa o sustina pe Corrie in lagarul de concentrare din Germania, atunci mila Lui si harul Lui iti sunt suficiente si tie. Cu ajutorul Lui ai sa supravietuiesti.

4 comments:

Cella said...

In romaneste este tradusa "Refugiul" si este cartea pe care am citit-o de vreo 20 de ori si ... tot ma mai trezesc cautand-o:d.

Rodica Botan said...

Hiding inseamna a te ascunde. Am tradus dupa urecehe...in pauza de lucru. Sper insa sa fi pastrat ideea esentiala... Ai dreptate...merita rasfoita des.

Cristina said...

Am cartea ei si multe altele despre ea. O adevarata inspiratie!

elena marin-alexe said...

Frumoasa cartea.Ar trebui citita de cat mai multi crestini, si plangerile...ar disparea.
O zi buna draga Rodica!