18 July 2012

LOCUL CARE NE CHEAMA...









































10 comments:

Liliana Corbu said...

Rodica, am o intrebare pentru tine. Si te implor sa ma ierti- inainte de a-mi da raspunsul.
Daca maine America ar ”disparea”...sau... maine ai fi obligata sa pleci din America- Te-ai intoarce sa locuiesti in Romania sau ai alege alta tara?
Stiu ca iubesti Romania!- nu asta intreb.
Te imbratisez cu drag!

Rodica Botan said...

Interesanta intrebare. Stii, eu mai am citiva ani pina la pensie: daca as avea pensia acolo m-as descurca foarte bine. Ce ne leaga mai mult de un loc sint oamenii, relatiile ce le avem. Copiii mei sint aici- sora mea este aici -si asta este cel mai important lucru care ma poate influenta in ce directyie s-o iau. Daca n-as avea pe nimeni ar fi altfel. Apoi Europa este ca un cazan care fierbe . Cred ca m-as gindii la Noua Zeelanda si Australia un pic...Departe de marile puteri si locuri unde n-au foat razboaie- cel putin asa cred...
Dar de iubit Romania - oh...este imposibil sa nu-ti iubesti leaganul copilariei...pina si iarba si pomii mi se par mai frumosi acolo . Nu mai sint cea care am fost si mi-ar fi greu sa ma adaptez din nou. Am o alta mentalitate - alte necesitati- nu mai sint fata visatoare care am plecat din Romania 32 de ni in urma. Sint omul istovit care isi cauta un ultim culcus si vrea liniste si ceva confort pentru zilele batrinetii...
Nu stiu daca ti-am raspuns exact cum ai dorit dar astea imi sint acuma gindurile Liliana ...(Frumos numa mai ai...)

Liliana Corbu said...

Draga Rodica , multam fain. Da ai raspuns onest (cum ma asteptam). Spui ca e imposibil sa nu iubesti locurile copilariei- asa o fi. Mie imi este tot mai greu sa merg in Oltenia si sa vad cum s-au distrus bisericile evanghelice. Si tara e FRUMOASA-adevarat. Pacat ca Nu sunt conditii decente de trai in ea.(multi de la tara traiesc sub pragul decentei).Imi pare bine sa vad imagini din locuri in care eu care desi stau aici in RO nu am ajuns sa le vad(Bucovina).Daca as avea posibilitatea sa plec si eu as alege Australia. :) Aici se pare ca "le gandim" la fel.
Zici ca-ti place numele meu...Mie NU!(fiindca am motive legate de adoptia mea) deaceea de cand ma stiu am fost strigata de prieteni LIA. :) Te pup!

Lori's page said...

Frumoase privelisti, unde sunt Rodica? Mi se face si mie dor, desi la noi la Iasi nu e la fel :-) Pupici, L xx

Lori's page said...

Frumoase privelisti, unde sunt Rodica? Mi se face si mie dor, desi la noi la Iasi nu e la fel. Pupici xxx :-)

viorica abbu said...

Intrebarea d-ne Liliana Corbu nu e fair.Un om dezradacinat odata alege usor o alta destinatie,de regula alta decat ceea de care s-a dezradacinat.
Dar doamnaLilianu Corbu nu e fair nici fata de Rom,ania.Nu numarul bisericilor evanghelice caracterizeaza o tara.(Desi dupa parerea mea sunt cu mult,mult mai multe biserici de toate felurile decat este necesar)Stimata doamna vorbeste poate de vremurile cand familia avea la tara o casa mare mobi;lata aranjata care era tinuta pentru musafiri si pentru lauda in timp ce toata familia dormea in bucatarie oe cateva scoarte.Da,acesta era un trai nu prea decent..
Doamna nu vede probabil sirurile de case noi,cu baie,cu dus,cu televizor,cu calculator,etc.
da,la tara,la coada vacii...

De grija acestora care vad numai raul, si-l mai si povestesc mai departe, te-am rugat sa difuzezi impresiile tale la cati mai multi prieteni,caci sunt sigura ca esti obiectiva,neprefacuta,neconventionala si nerautacioasa.
Nu stiu pe unde calatoreste d-na Liliana Corbu,poate in Grecia sau Italia,caci nu exista roman care sa vrea sa ia trenul si sa stea in Bucovina o saptamana si sa nu poata.
Personal ii urez doamnei sa ajunga cu bine in Australia.

viorica abbu said...

Rodica,in cele scrise in primul articol, ai vazut cateva lucruri mai putin placute.
Reale de asemeni.
Cateodata crezi ca o tara este in poze si alta pe teren.Este aceeas de fapt si depinde de zona si de oameni.Transilvania,Bucovina,Banatul,au fost totdeauna mai curate,curtile ingrijite si oamenii inauntru curtilor,la treaba, in spatele gardului care inchidea complet vederea.
Moldovenii au fost altfel,asa sunt ei,ca si oltenii.

Prima fisura s-a facut prin industrializare.Tineri-ce zic eu tineri-copii- de la sate au ajuns la oras,la scoli de meserii, la scoli profesionale.Daca acasa pe ulita dadeau "buna ziua" automat la tot satul si nu faceau boroboate sa nu ii vorbeasca vecinii,ajunsi in anonimatul orasului s-au schimbat radical.
Fisurile au continuat.
Functii date pe baza de dosar personal si de origine santoasa,copii introdusi in scoala sau liceu tot pe baza de dosar,cei lenesi in fata,cei buni trimisi la colt,toata rasturnarea asta de valori,rasturnarea scarii valorilor a anilor 50-70,a lasat urma adanci in societate. Interesul,pilele,aranjamentele au prioritate - cinstea corectitudinea harnicia sunt devalorizate.
2-3 generatii au crescut asa.
Rezultatul?
Catastrofal.
Doar bunul simt mostenit de generatii si omenia specifica au facut ca distrugerea morala sa nu fie totala.Morala si implicit si materiala.
In anii 75-85,romanii si-au mai revenit putin,au stiut mai mult ce e pe afara,cum se poarta si ce face lumea larga,dar iata ca vine asa zisa revolutie si iar ii prinde nepregatiti sufleteste si fara o educatie a democtratiei.
Daca se spune ca de la democtratie la anarhie este doar un pas,multi romani l-au trecut si nu numai o data.Dornici de imbogatire,de viata mai buna, dornici sa cuprinda cat mai mult in timp cat mai putin. Rusinea,munca,seriozitatea nu mai au valoare.
Cei ce simt ca le au le ascund sa nu fie crezuti prosti sau naivi...

Sigur fenomenul este mai pregnant in centrele mult populate,dar mergand spre periferie ,spre sate,spre localitati mai izolate dispare si iar vedem mugurii acelei Romanii frumoase,calde si primitoare ce apare in pozele tale.
Romania nu este usor de inteles de catre locuitorii ei.
Dar de afara e si mai greu.Trebuie bunacredinta si rabdare,intelegere si suflet deschis sa o vezi asa cum este si nu asa cum pare.
Tu ai reusit.Inmulteasca-se ca tine.

Rodica Botan said...

abbu, da-mi voie sa o apar putin pe Liliana. Cunosc un pic situatia ei- si inteleg perspectiva ei. La fel cum admir felul direct si sincer in care iti spui parerile chiar si atunci cind nu par a fi populare cu publicul. In felul ei asa este si Liliana - doar ca priveste la acelasi lucru dintr-o pozitie diferita. Sa nu uitam ca adevarul exista independent de noi; noi sintem cei care ne raportam la adevar si eventual ne schimbam parerile in functie de cum il intelegem.

Un lucru mi se pare trainic si permanent. Si ca sa-l explic pomenesc din nou ceva din Cartea mea preferata. Oamenii trebuie priviti cu dragoste- si daca se poate cu dragostea Lui Dumnezeu care pe cind eram noi rai si pacatosi s-a indurat de noi si ne-a iubit. Asa este si poporul roman...trebuie iubit asa cum este altfel n-o sa putem sa il iubim niciodata. Trebuie sa mai gasim ceva decent si bun si frumos. Daca pe copii ii critici numai si nu le arati ca au si o parte buna...ii demoralizezi complect si nu mai faci nimic cu ei ca nu mai au vointa la nimic bun. Dar ia gaseste ceva ce poate fi laudat...si sa vezi sclipiri in ochii are nu mai aveau nici o luminita...Noi toti sintem asa- avem nevoie ca cineva sa ne spuna ca putem fi mai buni, mai frumosi , mai destepti...si o sa ne straduim sa fim.
Inapoi la intrebarea daca m-as intoarce in Romania...continui sa cred ca relatiile omenesti m-ar putea duce acolo sau ma vor tine aici. Locul e mai putin important cind ai oameni pe care ii iubesti si de care nu vrei sa te desparti. Cind eu am venit in America , singurul frate al tatei era aici si am venit cu bunica si parintii si fratii...nici nu-mi puteam imagina sa nu fiu cu ei. As renunta la multe lucruri si confort dar sa ramin cu cei dragi. Deci acolo intrebarea nu mai are sens pentruca nu as alege locul unde sa stau in functie de locatie- ciin functie de relatii...

viorica abbu said...

Ok primesc cu plecaciune dojana si-mi cer scuzefata de D-na Liliana.

Dar atat mi-am tocit gura explicand ca nu suntem un popor de handicapati si ca daca sunt greutati,sunt ale noastre nu trebuie sa umblam sa le povestim prin lume,incat imi sare reoe tandara.

Poza din Haeder,cu baiatul care coseste albul camasii pe ecel verde minunat si bogatia de verseata sunt magnifice.

Rodica Botan said...

abbu- esti o doamna!
Si baietelul este nepotul meu. Si mie imi place poza. Abbu, daca reusesc sa rascumpar casa strabunicului meu, am sa ma tirasc pina acolo daca trebuie macar odata pe an...