IMPRESII DE PE DRUM...

Abbu mi-a lasat un comment care mi-a picat chiar ca un leac pe rana. Aveam de gind eventual sa-mi pun jos impresiile mele din Romania. Abbu a dat foc numai acelui gind mai devreme. Iata ce spune ea…

………………………………..

viorica abbu has left a new comment on your post "Ce-a patit un mic...la Gura Humorului ( tragedie i...":

Minunate poze...minunate...
Dragoste viata,de frumos,de natura,de Romania.
Putini romani se mai intorc cu dragoste si dispusi sa redescopere frumosul acestei tari.Sa il imortalizeze,dar cel mai important sa transmita si tinerilor din familie.
felicitari tie !!!

……………………….

Si uite …ce-mi mai trece prin cap …

Remarca lui abbu arata atit sensibilitate cit si o dragoste neprefacuta pentru plaiurile noastre. Eu sint cetatean American de multi ani. Am trait in America mai multi ani decit in Romania. Sint obisnuita aici si ma bucur si uneori ma complac in confortul pe care il merit sau nu…depinde de situatie si de cine se uita la situatie. Dar undeva in interior sint si voi ramine romanca. Si mi-e ciuda cind vad ca se intimpla atitea timpenii pe acolo asa cum ma irit cind vad prostia si mindria ridicata la rang. Ma doare durerea celor flaminzi de acolo si ma scot din sarite prostii si lacomii, si zgircitii, si falitii, si cei nedrepti, si cei indiferenti, s.a.m.d…ca lista asta-i tare lunga.

Ce-i de facut? Sa incep cu faptul ca Dumnezeu ne-a dat noua romanilor un petec de pamint nemaipomenit de frumos si divers. Nu va spun o noutate…au vazut-o si altii si poate de-aia au tinjit si s-au zbatut sa ne ia vatra. Am strabatut Bucovina…locuri pe care le-am vazut pentru prima data in viata, pentruca inainte de plecare nu as fi avut bani sa ma preumblu asa prin lume numai sa stau gura casca si sa admir…Au trebuit sa treaca 32 de ani de munca pe alte meleaguri ca sa-mi permit sa vin si sa-mi cunosc tara. Poate o puteam face si ceva mai repede, trebuie sa recunosc – dar acuma am gasit timpul potrivit si motivatia necesara.

Lipita cu nasul de geamul masinii am savurat fiecare particica a drumului ce l-am facut timp de o saptamina. Dar de cite ori ne-am oprit, mi s-a rupt filmul si firul gindurilor frumoase cind am realizat ca romanii nostri n-au lasat nici un petic de pamint - nici un metru patrat fara sa il presare cu gunoaie. Mai, oameni buni…cine vreti sa va mature in fata usii? Noi sintem poate singura natiune care avem bancute la drum, linga poarta…si stam de vorba acolo si mincam seminte…Cine sa ne mature la drum? Strainii? Tentatia a fost sa lasam si noi gunoaie dupa noi - dar m-am bucurat sa vad cum tinereii cu care am fost in calatorie au declarat o punga vrednica de-a pastra ramasitele dupa ce am mincat. Si chiar daca n-am curatat gunoiul altora, cel putin n-am lasat noi urme dupa noi - si n-am aratat ca sintem lipsisti de cele mai elementare bune maniere. Cindva aveam peretare cusute pe pereti in bucatarie. Si imi amintesc ca pe unul scria…ceva in genul…”curat si maturat, fac din coliba un palat”. Eu cred ca mai mult decit orice ne lipseste in Romania curatenia. Si sa ne fie rusine pentru asta. Avem un loc in lumea asta - un spatiu minunat…si nu avem grija de el. Sint popoare care nu au tara- noi cel putin avem una. Asta m-a dezamagit cumplit. Cum treci granite cum te izbeste lipsa de initiativa in privinta asta. Sintem saraci…ok. Dar de ce trebuie sa fim si dezordonati? Patul in care am dormit la Gura Humorului a fost acoperit cu o patura facuta in casa…exact asa cum se fac presurile din zdrente. Stiu pentruca am tesut cu buna mea astfel de presuri si din alea aveam in dormitor la ea. Nu era elegant…dar era curat si frumos. Si nu este ceva imposibil de realizat. Daca fiecare ar face curat in fata portii lui si daca am aduna gunoaiele dupa noi…in curind s-ar vedea si simti schimbarea. Americanii aduna plasticul si il dau inapoi pentru bani. Copiii mai mici care nu pot sa munceasca sint responsabili cu treaba asta si isi fac astfel bani de buzunar. Ai nostri n-ar putea? Oamenii saraci in America- cei fara casa- aduna plasticul si sticlele si aluminiul si il duc la centrele de colectare. Si nu le este rusine deloc. Sau noi sintem prea mindri? Si daca da...atunci de ce? Noi nu putem sa fim mai ordonati?

Ok…mi-a stat in git si a trebuit sava spun. Sint sigura ca sintem la rascruce de…vinturi. Ne bat din toate partile. Dar am stat noi romanii de veacuri stavila multor ocupatii si am luptat si am rezistat - si acuma ne lasam inghititi de gunoaie…???

Cine cauta intelepciunea o gaseste. Poporul evreu a fost invatat in Vechiul Testament sa-si ia lopatica si sa se duca afara din tabara pentru unele treburi. Nici nu vreau sa dau afara cite imi vin in minte sa va spun…Poate fiecare masina ar trebui sa poarte cu ea o astfel de lopatica – ca sa o foloseasca in caz de urgenta. Ok, nu sint puncte sanitare - dar lopeti inca mai avem…Noi romanii am fost buni gospodari dintotdeauna…am gasit o bucata de lemn si am facut din ea o sculptura. Un fir de ata si am cusut ceva. O pagina de maculator si am scris o poezie…Exista inca resurse - doar trebuie sa ne folosim imaginatia. Eu zic sa nu fim nepasatori…sa invatam copiii sa fie responsabili dindu-le un exemplu personal in aceasta privinta. Si...Doamne ajuta!