10 April 2012

CINE MA PAZESTE...

     Mi-am luat un catel. Am intentionat sa-mi iau un ciine mare, sa latre la straini si sa ma apere. Am venit insa acasa de la animal shelter cu un catelus dragut si iubaret, care se cere in brate si isi ascunde capul sub brat cind ii este frica...
     Am fost cu Deb la shelter. Am gasit acolo un singur ciine mare de culoarea ciocolatei care mi-ar fi placut...L-au adus intr-o camera ca sa vedem cum ne acomodam- dar desi am avut cele mai bune intentii sa ma fac placuta...am chiar intins mina sa-l mingai si sa vorbesc cu el, dumnealui nu m-a bagat in seama de loc. Cind au adus-o pe Bella insa...ce sa spun- numai zbenguiala si veselie. Coada i-a devenit un fel de elice ca la helicopter...si isi misca capul in toate partile ca la fotograf...ciulea urechile la fiecare vorba ce-o spuneam...ce mai...dragoste la prima vedere.
     Daca m-ar vedea Buna mea. Ea care in copilarie , in Romania ma invatase sa nu ating animalele ca au virusuri si ma imbolnavesc...oh...ce s-ar mai minuna sa vada ca mi-am luat ciine in casa...
     Dar sa va povestesc. Simbata trecuta am luat catelul si duminica dupa slujba ne-am oprit la Pet Shop sa cumpar ceea ce zicea Deb ca am nevoie pentru catel. Am lasat-o pe ea sa decida , ca ea este cunoscatoare la subiectul asta -  dat fiind faptul ca ea si Danny sint mindrii stapini a doua patrupede si deci educati in domeniu. Mi-a umplut Deb cosul cu tot felul de chestii. Un spray este ca sa marchez locul unde sa se duca afara...unul este ca sa nu se duca in locul ala...jucarii, treats( oase si biscuiti pentru ocazii speciale ) o chestie pentru dinti, mincare de cea mai buna( si scumpa) calitate, parfum, servetele dezinfectante, paduri absorbante. Patutul il aveam deja de la catelul lui Deb- ca nu stiu de ce la catelul ei nu-i mai trebuia. M-am bucurat ca m-am gindit ca socoteala o fi mai mica...La iesire i-a facut si un tag cu numele ei de pus la git si cu telefonul meu- daca se pierde cica. Ok. Plata...nu mai putin de 150 de dolari. Mi-i s-au facut ochii mari si am dat sa lacrimez...I-am explicat lui Deb ca in Romania, Buna mea avea un cotet, un blid si un lant pentru ciine...Ce s-a intimplat???... cum de s-au schimbat asa lucrurile?
    M-am dus luni la lucru...si am lasa-o pe Bella in bucatarie cu restul usilor inchise si bucataria am spreyat-o pe jos cu toate sprayurile cumparate. Am pus citeva paduri si le-am spreyat cu sprayul ala care zice sa marchez ca "acolo DA"...si restul podelei am spreyat-o cu alalalt spray care este pentru "AICI NU". Pe la 5 si ceva dam coltul strazii mele- cu gindul la Bella si ce-am sa gasesc in bucatarie...Am deschis poarta, am bagat masina si m-am grabit...
    Ce sa va spun dragii mei...abia apuc sa vina Deb data viitoare sa duc sprayurile inapoi la Pet Shop si sa le spun la aia ce sa faca cu ele...Bella n-a citit instructiunile si a facut totul pe dos. I-am citit eu seara si instructiunile dupa ce am tras un smotru numarul unu...si am spalat la podele cum n-am mai facut-o de cind le-am instalat acolo...
    Dimineata ma scol sa merg la lucru si ma duc catre poarta sa o deschid. Ce sa vezi...poarta deschisa in laturi. De grija lui Bella cu o seara inainte am uitat sa inchid poarta si am lasat-o larg deschisa toata noaptea. O luasem pe Bella tocmai pentruca mi-era frica si pentruca cu citeva saptamini in urma pe la ora 2 noaptea cineva incerca sa deschida lacatul- si ciinii vecinului au latrat pina l-au scos pe om afara. Si uite acuma...eu las poarta larg deschisa si nimic nu s-a intimplat...Era inca intuneric si stelele straluceau pe cer...Mi-am ridicat ochii in sus si i-am multumit Domnului pentru grija Lui. Nu de ciine am nevoia sa ma apere- ci de El.
     Dar acuma ce sa fac? M-am legat la cap...mi-am luat ciine la casa- de-acuma trebuie sa ma obisnuiesc cu situatia. Mi-a venit ideea sa o mut pe Bella in baie...a doua zi asa am si facut. Si i-am aranjat lucrurile ei in asa fel incit singurul loc disponibil pentru "acolo DA" sa fie sub dus. Marturisesc ca ideea a fost geniala.
     Dar sa-mi continui povestea. Deb mi-a facut rezervare la doctor pentru simbata. Am luat-o pe Bella si m-am dus- ca ce era sa fac, catelusa are nevoie de vaccin. Mi-au dat aia niste foi sa complectez...si am luat pixul sa scriu...si pe masura ce urmaream intrebarile, mi se urca tensiunea. Le trebuia numarul de social security, de carnet de conducere...numele de familie la ciine ...bineinteles ca numele meu...M-am uitat la tipa de dupa tejghea si i-am spus...
-Tu glumesti, nu?
-Nu glumesc - zice ea...avem nevoie de toate informatiile astea...
A venit o nursa si m-a invitat in camera de control...i-au luat temperatura ( via- codita- or mai degraba sub...)...mie iara imi crestea tensiunea uitindu-ma la scena aia. A venit doctorita si m-a convins sa cumpar niste pastile scumpe pentru pureci...Le-am luat ca m-am gindit la mine nu la Bella drept sa spun...mi-a mai spus de o apa de gura, ca a zis ca-i miroase gura la Bella. Am crezut-o pe cuvint ca n-am vrut sa ma conving...si tot in avantajul meu am luat si apa de gura. Eu am luat punga cu cele doua lucruri, ei mi-au luat checul de 150 de dolari. Am iesit de acolo furioasa foc...si cu un alt appoinment pentru simbata viitoare pentru vaccin. Ciine mi-a trebuit.
     Are povestea asta vre-un miez? Are...dar e cam uscat. Cine face ca mine, ca mine o sa pateasca. Deocamdata ma gasesc ca stau de vorba cu Bella: ba o cert, ba o mingai...imi tine de urit, asta-i sigur. Ca de aparat...Domnul in grija Lui ne apara pe amindoua: si pe mine si pe Bella.
     "Imi ridic ochii spre munti. De unde imi va veni ajutorul? Ajutorul imi vine de la Domnul care a facut cerurile si pamintul". Buna m-a invatat Psalmul asta pe de rost pe vremea cind nu stiam inca sa citesc. Si cuvintele lui sint valabile si astazi...Caci El trimite ingerii Lui ca sa ne ocroteasca si sa ne scape din primejdii si pe noi si pe cateii nostrii de paza...

8 comments:

cherie said...

M-a inveselit povestea Bellei !
Povestesti foarte frumos.
Bietul catel... a ajuns o belea :))
Si prietena mea si-a luat un catel si la fel ca tine... trebuie sa scoata din buzunar ceva ce nu gandea... Dar este incantata de "societate"... :))
Ea nu are servici si un catel care ii tine de urat este mai apreciat decat la tine unde ai suficienta treaba si fara acest membru al familiei.....

cella profiri said...

vorbesti cu Bella ta in engleza sau in romana? =))

Rodica Botan said...

Ai dreptate cherie...mi-e mila de el ca e mic si sta toata ziua singurel...dar asta-i viata de ciine- ce sa-i fac?!

Rodica Botan said...

Pai cella- stai sa ma gindesc...cred ca ajunge ciinele bilingual...ca vorbesc si romaneste si englezeste cu el. Daca stau bine sa ma gindesc- cind nu se executa trec la alta limba...
Ha-ha-ha...ai ride de te-ai prapadi pe seama mea...

cella profiri said...

Inseamna ca e in proces de a deveni o catelusa poliglota ... mama mama ce mai vezi in ziua de azi =))

Ma distrez si citind ce scrii d`apoi sa te mai si vad =))

Rodica Botan said...

Deocamdata educatia primara...iara a mincat bataie ca are ambitie sa isi faca trebile unde nu trebuie. Nu cred ca pricepe in nici o limba decit jordita...Si daca m-ai vedea, te-ai prapadi de ris ca si pe mine ma apuca risul cind imi dau seama ce caraghioasa sint...darmite pe altii...Cred ca am inceput sa dau in mintea copiilor. Poate pina la urma nu e cel mai rau lucru care mi se poate intimpla...cine stie?

Liliana Corbu said...

Rodica dragă, de-acum vei avea si mai multe subiecte :) Adevarul este ca povestea ta i-a linistit pe copii mei care isi ziceau ca, undeva candva, isi vor lua catel. Acum le-au ramas cactusii drept prieteni.
Sa ai Sarbatori linistite fara prea multi ”DA si NU” pe dusumea :)

mihaela said...

superb!!!

și ce bine te înțeleg că tocmai am adoptat și eu un patruped :)))