18 July 2011

BUCURIA...CALVARULUI...

Aseara, Deb mi-a citit un pasaj din cartea lor de studii biblice. Intr-un fel ma bucur ca poate gindi atit de adinc...apoi imi amintesc cum a dobindit o asemenea intelegere a vietii...Dar sa va las pe voi sa considerati cuvintele care le-a citit. Am sa vi le traduc mai jos...

"Bucuria adevarata este numai pe drumul Calvarului"
de John Piper
"Ce pierdere tragica este atunci cind oamenii se departeaza de drumul Calvarului, al dragostei si al suferintei. Si toate bogatiile gloriei lui Dumnezeu in Christos sint pe acel drum. Toata dulceata partasiei cu Isus este acolo. Toate comorile care se gasesc in siguranta, linga El. Toate starile de extaz ale bucuriei. Toate viziunile clare ale viitorului in eternitate.Cea mai nobila camaraderie. Afectiunile cele mai modeste. Formele cele mai sensibile de iertare si bunatate. Cele mai adinci descoperiri ale Cuvintului Lui Dumnezeu. Rugaciunile cele mai puternice. Toate astea sint pe drumul Calvarului unde Isus insusi paseste alaturi de cei ai Lui. 
Ia-ti crucea si urmeaza-l pe Isus. Pe acest drum- si numai pe acest drum viata este Christos si moartea este un cistig. Iar viata pe oricare alt drum este o pierdere."

12 comments:

viorica abbu said...

Draga Rodica,la primele cuvinte m-am oprit....
NU VREAU DRUMUL CALVARULUI.

am o singura viata scurta din care 15%dorm,5% manac sau fac manacare,20% sunt ocupata cu munca la serici,0,3% vad filme sau spetacole,0.5% citesc..

Vrau sa ma bucur,vreau sa rad,sa fiu vesela.
nu vreau coronota de floricele de camp dar nici de spini.
vreau sa-mi traiesc felia mea de viata cat pot mai bune si frumos si sa mabucur de fiecare clipa.

Calvarul,crede-ma nu-mi va aduce nici-o bucurie...
Suferinta nici atat,nici a mea nici a altuia.
Fie ele imbracate in cele mai frumoase cuvinte.
Vrau sa cres,sa ma dezvolt,sa fiu,mai sus,mai repede,mai departe,nu umil si fara sperante si cu o bucurie masochista

Rodica Botan said...

Nimeni nu-ai doreste durere pe lumea asta - dar ea vine; si vine cu un scop. Uita-te la oamenii care n-au suferit niciodata- sint ei insisi niste nesuferiti. Ca nu stiu sa aprecieze nimic si nu au mila de nimeni. Oricit am fugi de durere si suferinta, exista ceva deosebit- o dulceata si o frumusete care se naste din ea. Parfumul unei flori este cel mai pronuntat cind floarea e strivita...
M-au sculat niste ciini care latrau de mama foicului si niste vise aiurite. E ora 1:25...si cam, asta cred la ora asta abbu. Sper ca dimineata sa gindesc la fel...
:)Noapte buna...

viorica abbu said...

Parfumul unei flori este cel mai pronuntat cind floarea e strivita...

desigur si dragostea este mai mare cand femeia este batuta si copii cresc mai frumos cand sunt pedepsiti cu bataia peste degete si bartranii sunt mai putin sacaitori cand "ii strivim" aruncati la o casa de batrani...

nu ,masochismul nu e pentru mine...

dar nici pentru tine, caci numai crezi ca vrei calvar...
altfel,te agati de primul bat sa iesi la suprafata caci dumnezeu a dat omului instictul de conservare si nu instinctul de suferinta....

Rodica Botan said...

Nu vreau calvar...abbu. Nu sint masochista. Incerc sa inteleg viata si greutatile din ea- si motivele pentru care Dumnezeu da voie anumitor lucruri sa se intimple in viata noastra. Si atunci cind se intimpla in loc sa ridic pumnul catre cer sa am incredintarea ca exista un motiv, o logica sincolo de aceste lucruri grele si ca eventual Dumnezeu va scoate ceva bun din ele.
Stiu ce este bataia - chiar o femeie batuta de barbat. Am luat odata o lampa de ulei si am aruncat-o drept pe linga capul celui care ma lovea si i-am explicat ca la urmatoarea lovitura am sa lovesc la tinta. Am avut trei coaste fisurate...Stiu si sint impotriva acestor comportamente. Dar in mijlocul acestor necazuri am invatat ce este compasiunea si am inteles de ce o femeie sta in asemenea situatii si nu pleaca...asa cum nu am plecat nici eu o vreme...
Dar cit as fi de impotriva durerii si necazurilor- ele tot vin; si unele dintre ele trebuie trstste cu respect si ingaduinta. Unlele dureri sint pur si simplu consecinte ale actiunilor noastre; altele sint urmari ale alegerilor noastre - iar altele sint independente de noi dar si ele vin pentruca Cineva a ales sa trecem prin ele...si ele au un scop anume. Domnul Isus a fost facut desavirsit in suferinta. Asa a ales Tatal Ceresc...Apoi s-ar putea sa nu inteleg eu bine totul dar trebuie sa existe o explicatie bine intemeiata pentru acest lucru. Si cum tit ce a creat Dumnezeu este bun...nu ma indoiesc ca si lucrurile pe care inca nu le inteleg au un motiv ...

cherie said...

Viorica, nimeni nu vrea deliberat sa treaca prin calvar, dar abia cand treci prin aceasta incercare iti dai seama ce este fericirea, prienii si credinta.
Nu pot spune ca am trecut prin asa ceva, poate dor partial, dar imi dau seama despre ce vorbesc cei ce trec prin aceasta incercare.
Atunci descoperi ceva ce altfel nu intelegi ci doar poti sa-ti inchipui.
Doar nu crezi ca Deby si Rodica ne doresc ca toti sa trecem prin ce au trecut ele, dar sunt ferite asa cum cei care n-au trecut prin suferinta lor nu vor fi. Acum au inteles altfel mesajul suferintei lui Hristos.
Sau poate doar asa cred eu...

Marta said...

primul impuls al omului este sa se revolte impotriva durerii,dar cu cat ne revoltam mai mult cu atat se inmulteste durerea pina ne ingenuncheaza. Daca Domnul Isus a fost Om al durerii ,obisnuit cu suferinta Isaia 53:3 ce fel de oameni ar trebuii sa fim noi sa nu avem dureri?Apocalips 21:3-4 aflam unde nu va mai fi durere. Chiar daca nu ne place, ca la nevasta lui Iov ,durerea apartine pamintului si pina sintem aici o vom purta ori intr-un fel ori in altul .Isus o poate face totusi usoara .

viorica abbu said...

Saru-mana pentru atentie si rabdare....

O saptamana plec.
Sper ca nu ti-am scos prea multe fire albe,iar daca da, iertare.... tu ai ales drumul Calvarului...!!!!

Bun,asta e partea cu gluma...
Serios:
Sanatate tie si fetei tale dragi si tuturor celor dragi tie
Ne auzim peste 10 zile
NUMAI BINE SI LINISTE !!

AICISIACUMACOLOCURAND said...

Daca e vorba de CALVAR :
RUGĂ REEDITATĂ
…nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine.
…trăiesc cu credinţa în Fiul lui Dumnezeu
care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
Galateni 2:20
În tainică rugăciune
Grăbit
M-am dus
Înaintea Domnului
Hotărât să mă plâng
Şi fără sfiiciune
Să îi arăt toate lucrurile
Ce de o vreme
În traista sufletului mucegăit
Le strâng

M-a primit bucuros
Şi mi-a îngăduit
Să îi declam pe de rost
Acele plângeri şi temeri
Sub care inima geme

I-am spus – ca-ntr-o prelegere –
Că nu mai pot răbda
Şi mi-a arătat cu mâinile deschise
În uimitoare înţelegere
Cât a răbdat El
Pentru nerăbdarea mea

I-am spus Domnului
Că mi-e imposibil
Să îndur
Coşmarul existenţei prozaice
Binevoitor
Mi-a declarat că El a stat impasibil
Şi fără de murmur
Sub osânda ce mi se cuvenea
În noaptea adâncă şi fără opaiţe

I-am arătat
Că suferinţele sunt reale
Şi nu le mai pot duce
Şi mi-a destăinuit
Că El a purtat
Suferinţele mele
Odată pentru totdeauna pe cruce

Copleşit
Şi încercat de groază
I-am repetat Domnului
Că mă avariază
Dureri şi suspine
Ce nu le mai pot suporta
Mi-a răspuns că El, ca Om al durerii
Le-a suportat deja
Când era pironit
Între cer şi pământ
Şi sortit sfâşierii
Când era îngrozit
Pentru mine

I-am reproşat
Că nu mai pot înghiţi
Insultele jocurilor
Şi amarul
Şi mi-a răspuns că a băut El
Până la fund
În locul meu paharul
Dezonoarei şi al batjocurilor

I-am spus că sunt istovit
Sub imensa, tragica povară
Şi mi-a zis că El n-a obosit
Când pentru mine
A fost săturat
Cu împotriviri până la sânge
Cu tragism şi ocară

Disperat
M-am plâns Domnului
Că sunt neînţeles
Şi în curând fiind atât de stresat
O să cad jos pe cărare
Mi-a amintit
Că El a umblat
Sub ucigătoare întristare
Şi sub cel mai intens stres
Când a fost dus să ispăşească
A mea disperare
Ca astfel s-o risipească
Urzind al meu etern interes

I-am comunicat Domnului
Că mă simt părăsit
În angoasă, în vină
În profundă rănire
Şi mi-a răspuns că în rănile Lui
Eu am
Acceptare deplină
Iertare şi
Aleasă tămăduire

I-am strigat
Că neliniştea nu mi se-alină
Că m-am săturat de viaţă
Şi aştept să se stingă
Elocvent şi mişcat
Mi-a reamintit
Că pentru viaţa mea
Ce o vrea deplină
A-ngăduit morţii
Divina lui faţă
Să o atingă

I-am şoptit că inima-mi plânge
Într-o continuă agonie…
Şi El mi-a spus că agonia lumii toată
A fost strânsă
În picurii lui de sânge
Şi în faţa lui plânsă
Iar pentru mine
Iată
N-a rămas decât bucurie

Descumpănit
În ruşine
I-am spus Domnului –
Deşi n-aş fi vrut –
Că sunt epuizat de putere
Şi lipsit de-nţelepciune
Cu toate că am viaţă nouă
Nestinsă
Nestricăcioasă şi
Nemaivisată
Nu ştiu – sub destinul nobilat
Nici măcar să trăiesc cum se cuvine

Zâmbindu-mi
Cu mâna plasată
Împrejuru-mi ca un careu
M-a binecuvântat
Şi mi-a spus
Că aşa cum a murit în locul meu
Doreşte de-acum să trăiască în mine
Ca în felul acesta
Să trăiesc în sfârşit şi eu
Cu putere nelimitată
Plenar şi entuziast, cu elan
Sub înţelepciune procurată
Prin Duhul ce îmi curge în vine

Pe genunchi zăbovind
M-am trezit inundat
De viaţă, răbdare
De pace, putere, iubire
Cum niciodată nu am avut
Şi-n a lui distinsă înţelepciune
Am decis
Şi-am cerut
Ca eu să nu mai trăiesc
Ci doar El să trăiască în mine

Deerfield, 23-28 februarie 2006
Din volumul III, E Rindul Tau de Daniel Chiu

Rodica Botan said...

cherie...ai pus punctul pe i...

Rodica Botan said...

Tusa Marta...astept dupa ceva usurare...

Rodica Botan said...

abbu...( sa-ti spun un secret- imi vopsesc parul si n-o sa se vada firele alea albe...)
:) Multumesc de urari- si tie o vacanta frumoasa...

Rodica Botan said...

Virginia...You allways get the best ...frumoasa poezie!!!