LA DRUM... IN ASTEPTARE...

Voi stiti povestea fiului risipitor? Cred ca o stiti - ca nu exista o parabola din Biblie mai cunoscuta decit asta. Un tata are doi fii, si fiul mai mic ii cere la un moment dat tatalui sa imparta averea si sa-i dea jumatatea care i se cuvine. Si ma opresc aici, pentru ca dintotdeauna m-a “pus pe ginduri” partea asta din poveste si m-a scos din sarite.

Am crezut o vreme ca era obiceiul prin partile alea sa se imparta averea inainte de a deceda parintele - dar am aflat ca nici vorba de asa ceva - dimpotriva. Atit ca asezare geografica, cit si ca moment in istorie, parintii aveau mai mult control asupra proprietatilor lor si mai mult respect de la mostenitori pe vremea patriarhilor, decit au parintii din zilele noastre.

Ce m-a siciit pe mine intotdeauna a fost faptul ca tatal asta i-a facut fiului lui cel mic cheful… si a impartit munca si agoniseala lui de o viata si i-a dat-o acestui copil obraznic. Puteti sa ziceti ca n-a fost obraznic? Eu m-as fi gindit in locul lui…
-Pai asta abia asteapta sa dau ortul popii… las', dragutule, ca-ti dau eu o avere de o sa te manince spinarea…

De ce i-o fi dat tata averea? Cred ca trebuie sa treci un pic prin viata si sa ai un pic de experienta, ca altfel nu poti sa intelegi in ruptul capului asa o anomalie… ca nu face sens oricum ai intoarce-o. Dar… daca traiesti lung destul sa ai ceva experienta, stii précis de ce i-a dat si de ce l-a si lasat sa plece fara sa comenteze si fara sa-l “abuzeze” cu sfaturile pina al mic isi intoarce ochii pe dos de plictiseala si fara sa se lamenteze ca nu-l asculta nepricopsitul si emancipatul lui june.

Tata n-a fost baiat prost… numai ca trebuie sa inveti mai intii din ceva experienta ca sa-l intelegi. Ca Tata stia precis ca nu ajungi la capat cu copiii astia crescuti pe puf daca nu-i lasi sa dea in viata si de necaz. Cearca si scoate-i din toate prostiile si problemele in care se baga si o sa vezi ca prostiile si problemele se inmultesc, si aroganta lor creste, si dependenta lor de finantele tale ramine, in timp ce independenta de tine si de tot ce crezi tu pretios si valoros in viata sporeste. Dar ia lasa-i sa dea de greu si sa sufere un pic - si n-o sa va vina sa credeti ochilor cum se desteapta si se pricopsesc cu intelepciune de toate felurile. O si gugalesc daca trebuie.

Numai ca nu-i usor sa stai cu ochii in zare si sa astepti cu miinile incrucisate. Ba pot zice ca dupa ce duci o viata in care te-a dus mintea si ti-au folosit bratele sa rezolvi tot ce trebuia rezolvat, iti vine peste mina sa stai si sa astepti sa-ti vina inapoi odrasla pocaita - mai ales ca daca stii povestea fiului risipitor, stii exact si in ce stare o sa apara la orizont…

Si daca n-am invatat rabdarea pina la virsta asta, experienta asta facuta la drumul mare, stind cu ochii crucis in asteptare... o sa ne invete. Si daca nu ne-am rugat pina acuma suficient ca n-am avut vreme… acuma o sa avem si vreme de rugaciune…

Si sfirsitul este unul fericit… ca n-ai vazut in viata ta un zdrentos care sa-ti fie mai drag ca ala care o sa-ti cada in brate…

SCRISOAREA UNUI TERORIST ARAB TRIMIS IN ROMANIA...

.....................................................................

Fiindca am publicat scriosoarea de mai jos (http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/scrisoarea-lui-csibi-barna-catre-mama.html,) m-am gindit sa mai postez o data si scrisoarea teroristului arab trimis in Romania... Tot un fel de ris cu plins... Cred ca asta este un talent specific noua, romanilor. Nu stiu de unde o am... Probabil ca a fost furata de la Posta Romana de cineva care avea nevoie de timbru... dar la noi, in Romania, posta functioneaza cred si fara timbre...s au mai ales...

....................................................................

Zalutam cu rezbekt, Jefu.

Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort. Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar.
Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel, noi ajuns la sbital, doctor roman durut la partile dorsale, noi partile dorsale fok.

Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la Romania , cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum...!

Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geamm sparte ca la Beirut  tigle kazut cap cind vind bate.

Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine. Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam...

Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman. Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat, tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei...

Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter. Aicia la Romania, mult cretin!

Zbierat, zguibat la sin, facut be mine de frica !
Jefu, ma indorg acasa!

Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba.

O RELIGIE INTRE... RELIGII...

Aseara am fost la Biserica Big Valley din Modesto sa il ascult pe Ergun Mehmet Caner, unul dintre cei doi autori (celalalt este fratele lui, Emir Fethi Caner) ai cartii "Unveiling Islam". 
El este profesor de apologetica. Omul are sigur si simtul umorului... Mi-a placut in special o intrebare pe care zicea el ca ar trebui sa si-o puna femeile mulsumane care se ofera sa fie martire. Daca pe musulmani ii asteapta 72 virgine... plata pentru martirajul lor... care este oare plata care li se ofera femeilor? Mai zicea el ca daca pentru un barbat asta ar reprezenta raiul... pentru  femeie s-ar putea sa fie destinatia opusa...

Dar printre gindurile care le-am pastrat au fost citeva pe care am sa vi le spun.

Nu toate drumurile duc in cer. Nu toate religiile sint la fel. Dumnezeu nu este Allah.


Ceea ce desparte crestinismul de toate celelalte religii este faptul ca noi avem pe Dumnezeu - ca Tata. Nicio alta religie nu are asa ceva. Musulmanii au un dumnezeu vesnic minios. El are 99 de nume daca nu ma insel (in Koran), dar nici unul nu este dragoste sau... tata. Dumnezeul nostru este Tatal nostru si ne trateaza ca un Tata, chiar si atunci cind ne pedepseste. 

Crestinismul are un Salvator - un Mintuitor. Din nou este ceva diferit de celelalte religii care nu au asa ceva. Imaginati-va un om care se afla intr-un lac, si e gata sa se inece, si nu stie sa inoate. Sa ne imaginam ca acesta este omul care cauta salvarea in religii. Budha, Confucius si altii il vor umple de sfaturi, Mahomed il va pedepsi pentru neascultare... si cu totii vor astepta pe tarm sa vada daca sfaturile lor il vor aduce pe om la mal.

Singura religie care are un Dumnezeu activ, care a facut primul pas spre salvarea omului, este crestinismul. Domnul Isus nu da salvare, ci Se da pe Sine. El este salvarea. Nu ne da pace. El se da pe Sine - El este pacea. Astfel incit, daca Il scoti pe Isus din crestinism, nu mai ramine... nimic.


In celelalte religii, oamenii se straduiesc sa-i placa dumnezeului lor in speranta ca acesta va avea "mercy" - mila de ei. In crestinism avem "grace"- har.

Mila este cind primim ceea ce meritam (pedeapsa). Harul este cind primim ceea ce nu meritam (salvare - mintuire - viata vesnica).

Toate religiile le cer oamenilor sa faca ceva... la musulmani, Allah le cere oamenilor sa moara pentru cauza lui. In crestinism, Dumnezeu Insusi Isi trimite Fiul Sau sa moara pentru omenire.

A mai zis ceva interesant - si anume, ca musulmanii si mormonii au o groaza de lucruri in comun. Atit la Mohamed, cit si la Joseph Smith li s-a aratat un inger - pe cind erau singuri. Adeptii acestor doua religii ii urasc pe evrei.

Niciuna dintre cele doua nu ofera siguranta vietii vesnice. In ambele cazuri femeile sint tratate ca fiinte inferioare, a caror salvare depinde de barbatul lor. Amindoua religiile sint poligame... spunea Ergun Caner ca sint in jur de 45 de puncte comune intre aceste religii. Mai spunea ca musulmanii sint de fapt mormonii timpurilor medievale. A amintit de un eveniment legat de mormoni in 1957, care este echivalentul actului musulmanilor de la 11 septembrie.
..........

TU CE ASTEPTI?

   

      Tocmai cind credeam ca ultima treaba rusinoasa este aia ca oamenii nu mai stiu in care veceu sa intre... (cineva sugera ca  fiecare se se uite in pantaloni, ca sa vada unde apartine), tocmai acuma s-a gindit Obama sa mai faca ceva "schimbari"... si s-a dus in Japonia sa isi ceara scuze pentru Hirosima si Nagasaki. Dupa cum se comporta, ar trebui sa isi ceara el scuze de la poporul american ca nu a fost avortat inainte de a se naste. Ca nu mai poti sa birui cu timpeniile pe care le auzi zilnic, serios ...
     Mi-am adus aminte iara de Turnul Babel si de ce Dumnezeu a pus capat atunci unei alte crize de nebunie incurcindu-le oamenilor limba. Cred ca internetul este ca o limba universala care face ca nebunia sa se ridice ca uleiul la suprafata si sa domine spatiul... Si cu fiecare noua nebunie declarata, parca mai facem un etaj la Turnul asta al nelegiuirilor cu care vrem sa ajungem la Dumnezeu... parca sa-L detronam.
     Suntem in faza asteptarii. Lumea intreaga asteapta. Ce? Si cei care nu stiu ce asteapta asteapta totusi  ceva. Imi vine in minte Pilda celor 10 fecioare. Imi vin in minte candelele - sursa de lumina pentru noaptea asta lunga de asteptare. Cine este Lumina noastra daca nu Domnul Isus... Cuvintul... candela pentru picioarele noastre? Avem candele? Poate avem si sunt puse in vitrina cu alte bibelouri... sau intre carti pe un alt suport. Avem ulei? Nu de gatit, ca de ala ne-am procurat si avem destule rezerve... sa nu murim de foame daca da foametea de noi. Ulei de candela pentru picioarele noastre... pentru umblarea noastra... pentru noaptea lunga de asteptare... cind se vor auzi sunetele de trimbita care sa anunte venirea Mielului... Avem?

immigration and nationality act

Not a political statement on my part. I was not aware of this and thought I would pass it on. AM

Very interesting Bit of Legislative History:  McCarran-Walter Act of 1952

Donald Trump was recently severely criticized for suggesting that the U.S. should limit or temporarily suspend the immigration of certain ethnic groups, nationalities, and even people of certain religions (Muslims).  The criticisms condemned such a suggestion as, among other things, being “Un-American,” dumb, stupid, reckless, dangerous and racist.  Congressmen and Senators swore that they would never allow such legislation, and Obama called such a prohibition on immigration unconstitutional (as if, all of a sudden, he gives a xxxx about the Constitution).

As Gomer Pyle would say, “Surprise, Surprise!!!”  It seems that the selective immigration ban is already law and has been applied on several occasions.  The Immigration and Nationality Act of 1952, a.k.a., the McCarran-Walter Act allows for the "Suspension of entry or imposition of restrictions by the president (something which we haven't had for the past seven and a half years).  Whenever the president finds that the entry of aliens or of any class of aliens into the United States would be detrimental to the interests of the United States, the president may, by proclamation, and for such period as he shall deem necessary, suspend the entry of all aliens or any class of aliens as immigrants or nonimmigrants or impose on the entry of aliens any restrictions he may deem to be appropriate.”

Note that McCarran and Walter were Democrats and this act was utilized by Jimmy Carter, no less, in 1979 to keep Iranians out of the United States … but he actually did more.  He made all Iranian students already here check in, and then he deported a bunch.  Seven thousand were found in violation of their visas, 15,000 Iranians were forced to leave the United States in 1979. You won't hear a word about this from the liberal media, propaganda machine.

It is of note that the act requires that an applicant for immigration ”must be of good moral character” and "attached to the principles of the Constitution.”  Since the Quran forbids Muslims to swear allegiance to the U.S. Constitution, technically, all Muslims should be refused immigration.

Authenticated at: 
http://library.uwb.edu/static/USimmigration/1952_immigration_and_nationality_act.html

Immigration and Nationality Act of 1952

CE AS PUTEA SA FAC?

Aurelia mi-a dat “motivul” de inspiratie pentru revista de februarie. Subiectul este “dragostea”… mi-a spus ea. Asa ca am luat niste carti la rind, ca sa caut o bucata potrivita sa traduc… Daca a fost scris vreodata despre vreun subiect - apoi s-a scris… si, Doamne mare, cit… si ce s-a mai scris despre dragoste…ca ma si mir ca nu s-a epuizat subiectul!

       Si totusi… adevarul este ca se scrie mult si se traieste foarte putin. Pentru ca traim intr-o lume in care toate valorile au fost intoarse cu capu-n jos. Era o vreme cind lemnul era lemn, si fierul fier, si hainele erau din in, sau de matase, sau din lina… acuma sint toate artificiale… si asa este si dragostea - uneori este doar o farsa… are luciu, dar nu e aur, are tarie, dar nu e fier, are doar aspect, dar nu are esenta.

       Asa cum aurul se curateste in foc, asa si dragostea are testul ei.  In Corinteni ni se da ecuatia dragostei - ce este si ce nu este, cum este si cum nu este, si in functie de formula data acolo putem proba dragostea… a noastra sau a altora.  Rezultatul va clarifica orice incertitudine. 

       Am privit cu putin timp in urma un reportaj despre tragedia din Tucson, Arizona… Un individ, un tinar  lipsit de constiinta si  lipsit de caracter si frica de Dumnezeu - un deranjat mintal - a deschis focul si a impuscat la intimplare in multime. Multe victime… dar si multi eroi. Printre eroii de care s-a vorbit, doi  dintre ei mi-au adus aminte de subiectul despre care Aurelia mi-a cerut sa scriu.  Unul dintre eroi este o mama care a impins-o pe fiica ei la perete si s-a asezat in fata ei, incasind trei gloante… Celalalt erou  este un sot in virsta de 78 de ani,  care paseste in fata sotiei lui si e strapuns de gloantele care ar fi putut sa ii curme viata. El moare, batrinica ramine… M-au cucerit cuvintele ei… ea spunea ceva in felul urmator… ”Sotul meu si-a dat viata pentru mine - viata lui pretioasa - si acum stau sa ma gindesc ce as putea sa fac ca sa nu-si fi irosit  el viata de pomana salvindu-ma”… Adinci cuvinte… El a trecut proba dragostei, iar ea a ramas sa se gindeasca sa faca ceva deosebit cu viata ce i-a mai ramas – sa merite sacrificiul pe care sotul ei l-a facut.  In filmul "Save privat Ryan", pe la sfirsit, un Ryan in virsta merge impreuna cu sotia la mormintul capitanului care i-a salvat viata.. .si se intreaba... "Am trait bine, am trait frumos?" Cineva a murit ca el sa traiasca si voia sa stie daca a trait pe masura sacrificiului cu care a fost platita viata lui...

……………………..

       Si asta m-a dus cu gindul la noi, la fiecare… cei care am fost salvati de la moarte vesnica, cu un pret atit de scump… un Fiu de Dumnezeu  care  a trebuit sa isi dea viata pentru noi. Si  daca babuta din reportajul de la News, si daca soldatul Ryan simteau o responsabilitate in felul cum isi vor trai viata din acel punct incolo, de la acel moment de sacrificiu - cind datorita dragostei cuiva ei au ramas in viata... ma gindesc ce as putea sa fac eu cu viata ce mi-a mai ramas  - ca sa-i dau valoare, ca sacrificiul ce s-a facut pentru viata mea sa nu fi fost in zadar?  Exemplele de mai sus vorbesc despre salvarea de la moartea fizica... dar Domnul Isus nu ne-a rascumparat pentru inca o zi, inca o luna, inca un an - ci pentru vesnicie... pentru eternitate. 

     In dragoste, n-are rost prefacatoria... nu vrem o astfel de dragoste si nu are rost sa oferim asa ceva... Este timpul sa ne cercetam, sa vedem daca ceea ce spunem cu buzele poate trece proba focului; si poate este vremea sa ne exprimam sentimentele prin fapte, si nu prin cuvinte... 

CEASUL SPAIMEI...

 

     Cred ca niciodata n-am citit cu atita atentie ce scrie in Biblie despre venirea Domnului si situatia de pe pamint la venirea Lui - semnele vremurilor. Azi citeam in 1 Tesaloniceni, capitolul 5 urmatoarele:

“Cit despre vremi si soroace, n-aveti trebuinta sa vi se scrie, fratilor. Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Cind vor zice:”Pace si liniste!!”, atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia insarcinata; si nu va fi chip de scapare. Dar voi, fratilor, nu sinteti in intuneric, pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot. Voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei. Noi nu suntem ai noptii, nici ai intunericului. De aceea, sa nu dormim ca ceilalti, ci sa veghem si sa fim treji. Caci cei ce dorm, dorm noaptea; si cei ce se imbata, se imbata noaptea. Dar noi, cari suntem fii ai zilei, sa fim treji, sa ne imbracam cu platosa credintei si a dragostei, si sa avem drept coif nadejdea mintuirii. Fiindca Dumnezeu nu ne-a rinduit la minie, ci ca sa capatam mintuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie ca veghem, fie ca dormim, sa traim impreuna cu EL.

     De aceea , mingiiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar. “

    Si sa va spun ce mi-a sarit mie in ochi… desi nu-mi place deloc cum vine...  Faptul ca prapadenia va veni peste noi toti… si nu ni se spune ca vom fi scapati de ea. Zice… ”o prapadenie neasteptata va veni peste ei”… Dar si noi trebuie sa fim echipati, ca altfel nu s-ar vorbi de coif si platosa etc. Doar ca prapadenia asta ne va afecta diferit pe unii, si asta depinde de ai cui fii suntem. Noua, fiilor Lui, ni se spune sa avem nadejdea mintuirii si sa o purtam ca pe un coif. Asta ma face sa inteleg de ce atitia martiri crestini astazi… de ce in Siria mor copii si femei nevinovati cu numele Lui Christos pe buze. Ei au coiful mintuirii si sunt urmasi ai Lui Christos. Trupul este supus prapadeniei, dar sufletele lor sunt ascunse in Christos. Christos insusi a murit pentru ca noi sa traim impreuna cu El. De ce trebuie sa ne mingaiem si sa ne intarim unii pe altii? De bine ce o sa ne fie din punct de vedere fizic? Nu… ci din cauza prapadului ce va da peste trupurile noastre.

     Trebuie sa fim nebuni sa nu intelegem ca, intr-o forma sau alta, azi, mine sau poimiine, prapadul va ajunge si la noi, la copiii nostril, la familiile noastre. Traim acele zile si oricit am incerca sa ducem o viata normala… sau asa cum stiam sau credeam noi ca este  viata normala, zilnic tot felul de nebunii erodeaza temelia acestui "normal" si schimba, si strimba, si schilodesc realitatea ce-o traim. Scrie negru pe alb ca nu va fi “chip de scapare”.

     Unii se pregatesc cu hrana, altii cu arme pentru acele vremuri. Am un tip aici la lucru care are acasa un arsenal intreg. Si nu este singurul. Dar nu cred ca ne vom putea apara de prapad…c a prapadul este o forma foarte larga de a descrie orice lucru rau, orice tragedie, orice dezastru. Ca poti sa ai arme, dar sa te prapadesti de foamete… si poti sa fii bine ascuns undeva intre ziduri groase, dar sa vina un cutremur…

     Ce este specific zilelor noastre este ca ne aparam trupul, dar nu ne gindim la suflet mai deloc. Oare nu asta vrea sa spuna textul despre cei ce dorm? Suntem avertizati sa fim treji si sa avem credinta. Nu sa ne aparam trupul, ci sa ne asiguram mintuirea, nu sa fim miniosi pe cei ce ne lovesc, ci sa ne aparam de ei cu platosa dragostei. Va spun drept ca numa' de iubit emigrantii astia care dau navala si ne strica rinduiala, ne iau linistea si pacea… numai sa ii iubesc nu m-am gindit…

     Dar era lumea mai buna cind a venit Domnul Isus Christos pe pamint? S-au purtat cu El mai bine? Nu tot asa I-au dorit moartea cum ne doresc moartea jihadistii astia musulmani, care cred ca toti infidelii, tot ce este in afara islamului trebuie maturat de pe fata pamintului? Tot asa erau… tot asa urau… tot asa scrisneau din dinti. La Florii, si-au pus hainele pe jos inaintea Lui, si de Paste au strigat “la moarte cu El”…

     Eu zic sa cititi textul si sa va ginditi bine. Exista profetii de acum 2500 de ani despre Damasc, de exemplu… Capitolul 17 din Isaia descrie exact ce se intimpla acuma in Damasc. Pe mine ma trec frigurile cind citesc… Pe voi nu va cuprinde ceasul spaimei inca?

GHICI!?

Am cautat astazi dupa o anume poveste pe care voiam sa o pun pe blog. Si am dat de niste ghicitori, nu prea grele, pe care le-am scris in urma cu ceva vreme si... nu-mi amintesc cu ce ocazie...
Sper sa va placa.

1.
E desteapta si bogata,
Si-are-un sot cu mintea seaca;
Betivan urit si rau,
Sa ghicesti nu e prea greu...
Si sa-mi spui ce imparat,
Ia pe urma de barbat,
Dupa ce betivul moare...
Si ce nume, fata are?
..............................
2.
Este judecatoreasa...
Este mare profeteasa...
Scrie versuri si e mama,
Si in lupta n-are teama.
.............................

3.
E-o femeie fara griji...
N-are stres ca sa gateasca,
Nici casa sa primeneasca;
N-are haine de spalat,
N-are rufe de calcat...
De birfit n-are la cine,
De certat nu prea... cu cine?
E frumoasa si iubita
Si... de sarpe pacalita.
.........................

4.
Negricioasa... dar craiasa...
Si e foc de curioasa;
Vrea sa vada si sa stie,
Tot ce-a fost si ce-o sa fie.
Si-a ajuns sa il cunoasca,
Si-a ajuns sa il cinsteasca,
Si-a ajuns sa il iubeasca,
Numai ca sa-l paraseasca.
Doar un lucru a luat
Cind de el s-a departat...
Cine e acea craiasa,
Si ce ia cu ea acasa?
...................

5.
Fata asta-i alintata,
E stapina, e bogata...
Si de mult e maritata,
Cu un om fara cusur,
De pe linga satul Ur.
Si mai ca s-a saturat
De atita asteptat...
Unul doar i-a spus: mamica!
Pentru restul omenirii,
Este insa... strabunica!
........................

6.
Ce culori, ce tesatura...
Dar si ce invatatura;
Si vopsind la in subtire,
Si lucrind cu voiosie,
Le-aducea vestea cea buna...
Numele cine-o sa-i spuna?
................................

7.
Miinile ei harnicute
Au cusut din greu hainute,
De orfani s-a ingrijit...
Numele v-ati amintit?
................

8.
N-are inima aleasa,
Dar e-n straie de matasa...
Crima striga... ura-mpinge...
Ciinii singele-i vor linge...
...............

9.
De durere ochiu-i plinge.
Doamne... inima-i se fringe...
Daca ruga-i implinesti,
Si un fiu ii daruiesti,
Ti-L va da pe veci sa-Ti fie
Slujitor de-mparatie...
....................

10.
Au spalat-o, au pudrat-o,
Si-n strai nou au imbracat-o...
Imparatului sa-i fie
Soata pentru-mparatie.

..................................

Raspunsuri: 1. Abigail; 2.Debora; 3.Eva; 4.Regina din Seba si duce cu ea in Etiopia inima lui Solomon; 5. Sara, sotia lui Avraam; 6.Lidia; 7.Dorca; 8.Izabela; 9. Ana, mamalui Samuel; 10.Estera.

BINECUVINTEAZA, SUFLETE, PE DOMNUL...

"Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul si nu uita nici una din binefacerile Lui"...

De doua zile ma odihnesc... de cite ori ma dau jos din pat, incep imediat sa-i duc dorul si ma reintorc. Este weekend si sunt libera de la serviciu, dar asta nu inseamna ca nu sunt o mie de treburi de facut pe linga o gospodarie. Dar toate se pot amina cind nu depinzi de nimeni, si nimeni nu depinde de tine.
     In alta viata... cind mi-erau fetele acasa, trebuia sa fie program si rinduiala. Lucrurile trebuiau facute si inca la timp. Dar astazi? Nimeni nu asteapta dupa mine si nici eu nu astept dupa nimeni. Ai zice ca este situatia ideala. Ai zice... si poate am zis-o si eu odata mai de mult, cind nu stiam ce vorbesc si eram poate prea solicitata si surmenata.
     Dar azi? Azi viata pare lejera... nimic urgent... nimic care nu poate fi aminat... cu exceptia vietii...
     Si stind asa si contemplindu-mi starea de trindaveala, mi-am adus aminte de versetul de mai sus. Prima parte stiu ca am mai gindit-o si alta data. Imi binecuvintez mereu copiii, si nepotii, si pe cei dragi. Stiu ca nu este prea folosit in vocabularul contemporan... dar am incercat sa fac o traditie din a le spune celor dragi ca ii binecuvintez. Acuma... am asa o intrebare fara raspuns inca... "Oare de ce trebuie sa-L binecuvintam si pe Domnul?". Doar El este Cel ce Este, suprem in toate... oare de ce trebuie sa Il binecuvintam? Dar trebuie sa existe o explicatie si pare un lucru bun, asa ca... L-am binecuvintat pe Domnul si apoi m-am gindit la ultima parte a versetului... si mi-am dat seama ca sunt restanta... dar mare restanta cind e vorba de toate binefacerile Lui pentru mine. Pai si daca as sta toata ziua sa numar si sa multumesc, nu mi-ar ajunge timpul. Si asta ar fi oare motiv sa uitam sa multumim?
     Sint lucruri pe care le-am avut in anii tineretii si nici nu am stiut ca le-am avut - pina nu am inceput sa le pierd. Si tare folositoare mai erau! Si nu I-am multumit nici pe sfert pentru ele Domnului.
      Numai sanatatea trupului cite chichite are, si daca un singur lucrusor in noi nu merge bine, ca un efect de domino se pravaleste tot trupul si ne pune la pat. Pentru toti anii care-au fost si cei care au sa vina, binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul, ca mi-a fost Adapost si Scut si m-a pastrat cu viata prin circumstante teribile, mi-a ingrijit familia, mi-a procurat piinea cea de toate zilele, dar nu orice piine - ci mese de ospat... si m-a imbracat si m-a tinut sub calauza Lui!... Si, suflete al meu, nu uita niciodata nici una din binefacerile Lui!...

DIN PULBEREA PAMINTULUI...

Johnny venea de la biserica intr-o duminica dimineata cu mama lui. Mamica lui observa ca baiatul era mult mai gindit si mai serios ca de obicei…
-Ce esti asa de gindit, Johnny? Intreba ea…
-Mama…e adevarat ce a zis pastorul ca noi toti am fost facuti din pulbere de praf si ca tot asa o sa ajungem dupa ce plecam din lumea asta?
-Absolut Johnny…asa este; dar de ce intrebi?
-Pai…cind ajungem acasa , raspunse el serios, ar fi bine sa te uiti la mine sub pat…ca eu cred ca… cineva ori vine, ori a plecat…