O INTREBARE...

Sint interesata sa stiu daca exista vreun cititor al acestui blog care locuieste in Cairo.
Va multumesc anticipat pentru raspuns (daca)...

IUBIREA

De Avram Botan

Iubirea te face mai tare,
Te face mai bun si mai blind;
Ea-i plina de har si iertare
Si gata de jertfa, oricind.


Uitind de-oboseli si durere
Auzi al chemarii ecou;
Te-mbraci cu o noua putere
Si-ajungi prin iubire …erou.


Zidita de-ar fi chiar in stinca,
In lanturi legata de-ar fi,
Si-atunci neinvinsa e inca
Caci stinca o poate zdrobi.


Nici apele mari n-o pot stinge
Nici moartea n-o poate opri;
Iubirea divina invinge
Si-i gata oricind a jertfi.

De-Aceea Plec (de Avram Botan)

M-oi stinge ca orice scinteie
Tirziu de tot sau mai curind,
Caci viata n-are ce sa-mi deie!?...
De-aceea plec, cum pleaca-un gind.

Privind o noua dimineata
In alte sfere rasarind
Intra-voi in eterna viata,
Viata vesnica primind!

EVANGHELIZARE PRIN RICOSEU...

     Povestea asta este la a doua pereche de urechi...adica auzita si reprodusa si ascultata de mine care v-o povestesc voua. Dar...poate motivul ca v-o scriu este ca m-a impresionat prin simplitatea ei si prin mesajul ei.
     Un credincios care lucreaza intr-o companie foarte mare se hotaraste sa-l cheme pe seful lui la Biserica. Intra omul in biroul sefului si ii face simplu invitatia la slujba. Seful lui, surprins de asa o invitatie, nu scapa ocazia sa-l ia pe om peste picior. Discutia se incheie defavorabil si omul nostru pleaca umilit.
     Doi ani mai tirziu, cind nu mai lucra la acea companie si intre timp devine pastor, este asteptat dupa biserica de un domn care vrea neaparat sa stea de vorba cu el. Pastorul ii intinde mina politicos si zimbitor multumindu-i strainului pentru vizita la Biserica. Celalalt insa il opreste spunindu-i ca el a venit special ca sa-i multumeasca pentru ca el si familia lui L-au primit pe Isus ca salvator...
     - Vezi tu...zise omul stringindu-i mina cu putere...acu' doi ani cind tu il invitai pe seful tau la biserica, eu eram sub biroul lui si reparam parchetul...Seful tau a refuzat si si-a batut joc de invitatia ta, dar eu m-am gindit ca ar trebui sa ma duc. Si Dumnezeu mi-a vorbit si mi-am dus si familia. Astazi sintem toti copiii Domnului... si toti am ajuns sa-L cunoastem datorita invitatiei tale...
....................
Ei, povesti ca astea ma fac sa continui sa scriu. Biblia zice sa semanam Cuvintul Lui. Acuma nu-s eu mare agronom, si nici mare teolog...stiu doar atita: ca trebuie sa arunc saminta. Saminta nu e a mea... de fapt nimic nu este al meu. Dar saminta asta are asa o putere in ea ca poate sa sparga cel mai tare pamint si are viata in ea insasi ca sa creasca. Semanatorul poate fi cel mai prapadit om- fara talente, fara educatie, fara nimic...trebuie doar sa arunce saminta... doi ochi sa vada pe unde merge, doua miini sa imprastie saminta si doua picioare sa-l poarte . Nu-i asa ca-i simplu?

CU MULTUMIRI...

     Saptamina asta a fost deosebit de grea. De ce? Pentru ca sint...mama. Buna mea avea o vorba..."numai mama sa nu fii"...si cu asta am spus totul. Ieri ma duceam din nou la Fresno, la Deb... a treia oara saptamina asta si cum ma gindeam la problemele cu care ma confruntam, mi-am amintit de Avraam cind a trebuit sa-l duca pe Isaac sa-l puna pe altarul Domnului.
      Ajungem si noi citeodata in situatia in care s-a aflat Avraam... bineinteles nu de buna voie, ca nu acceptam de la inceput sa-I dam Domnului pe copiii nostri in intregime... Dar viata ne arunca uneori in asa valuri, ca nimeni in afara Domnului nu ne poate scoate de acolo, si trebuie sa apelam la El. Pentru copiii nostri, unii dintre noi sintem dispusi sa facem oricit si orice... dar si putinta noastra de a face si a rezolva are o limita... exista situatii in care nu mai poti face nimic decit sa te rogi si sa postesti... SI...SA-I DAI DOMNULUI IN GRIJA. Si cred ca nu de putine ori Dumnezeu trebuie sa ne aduca la punctul ala ca prea sintem siguri de noi, prea cu miinile pe situatie, tragind si impingind in toate directiile... chiar si atunci cind nu stim incotro sa mergem.

      Ma intorc la Avraam... pentru ca desi stiu povestea asta cu Isaac, nu o stiu cu adevarat decit in momentul cind pot sa spun Domnului... copilul asta al meu este de fapt al Tau... si uite accept orice vine de la Tine in dreptul lui... accept ca Tu esti Suveran, accept ca Tu stii mai bine decit mine ce-i mai bine pentru el... accept orice vine de la Tine Doamne, si imi plec capul neputincios si nestiutor... accept ca Tu l-ai facut si al Tau este, si al meu doar temporar si in masura in care Tu imi ingadui...
       Si conducind asa masina imi usuram inima inaintea Domnului si Ii incredintam copilul si problema in miinile Lui. Ca vedeti voi... nici nu mai pot face altceva - nici nu mai exista o alta solutie...
       Mi-amintesc cind m-am rugat o noapte intreaga pentru Laura, si Domnul m-a ascultat si i-a dat viata, cind doctorii nu mai credeau ca va trai pina dimineata. Dumnezeu m-a scapat cu viata cind am fost electrocutata la 12.000 de Volti... si cite alte experiente mari si mici n-am avut? Dar mereu, mereu uit...si mereu, mereu ma cred cineva, mereu cred ca stiu si pot... si cind mindria mea o ia razna Domnul trebuie sa ma vaccineze impotriva ei...
      Hotarisem la inceputul anului ca am sa "ma-ncred in El orice s-ar intimpla". Fraza asta imi face tensiunea sa scada si imi ia ceata de pe ochi . Afara este o primavara minunata si pasarile cinta in cor slava Lui Dumnezeu. Ma imbrac acuma sa ma duc la Biserica sa cint si eu, sa ma apropii cu smerenie de masa Lui si sa ating cu buzele mele trupul si singele Celui care S-a daruit pentru mine...
     Domnul meu... Iti multumesc pentru toate lucrurile!
   
   

LUPUL, OAIA SI ...NOI...

"Avem tendinta sa confundam ceea ce este neplacut cu raul. De ce este lupul rau? Pentru ca 
mananca oi, iar asta ma supara. Vreau sa le mananc eu! Lupul trebuie sa manance oi, ca sa traiasca,pe cand eu nu sunt silit s-o fac, fiindca pot manca si altceva. Ba si mai rau, lupul n-are nicio indatorire fata de oaie, pe cand noi o crestem de cand se naste, o hranim si o adapam, si cand are mai multa incredere in noi, ii taiem beregata. Si nimeni nu ne socoteste pe noi oamenii a fi rai." 

Richard Wurmbrand

MARTIE IN MODESTO...

 

  

O VOCE DE INGER..

     Printre soldatii din US.Marines, care au luptat impotriva japonezilor in Cel de Al Doilea Razboi Mondial, se afla si Corporal William Devers in virsta de 21 de ani care se consirera ca este un agnostic. Nici un fel de discutii , citate din Biblie sau incurajari si explicatii din partea colegilor  sau ale capelanului nu au putut sa-l miste de pe pozitia lui de ateu. In timpul primei batalii a companiei lui cu japonezii, un mare numar dintre soldatii unitatii lui au cazut secerati de gloante si capelanul a fost si el rau ranit. In timp ce era in dureri capelanul a chemat pe Devers si i-a zis...
-Vezi in buzunarul meu din stinga te rog...ia-o. Azi noapte am avut un vis. In vis mi-a aparut un inger care mi-a spus sa te conving sa iei Biblia asta...Ia-o fiule...te rog!
Devers a luat Biblia si a bagat-o in buzunarul de la camasa ca sa-l multumeasca pe capelanul ranit.
     Douazeci de minute mai tirziu, squadul in care era Corporal Denver a nimerit chiar intr-o patrula japoneza si inainte sa-si dea seama ce se intimpla, s-a trezit ca e jos si ca mintea lui aluneca intr-o mare intunecime...cu siguranta moartea. Dar cind si-a revenit, a simtit o durere sfisietoare in piept, si s-a pipait...dar nu era nici un strop de singe.
     Gloantele a sfisiat Biblia pe care o pusese in buzunar si s-a oprit tocmai la Psalmi...unde a putut sa citeasca..."O mie sa cada la stinga  si zece mii la dreapta ta ; dar de tine nu se va atinge."

James Pruitt
tradus Rodica Botan
...................................
     Promisiunile Domnului sint vesnice si incerc sa mi le amintesc in fiecare zi si de fiecare data cind simt ca mi se duce lumea de sub picioare. Si cu ringhispirul asta vad ca ma dau din ce in ce mai des. Am bagat insa de seama ca nimic si nimeni nu ma poate ajuta. Pina si cei care ar vrea stau de multe ori neputinciosi chiar daca ar da orice si oricit sa iti poata veni in ajutor.
     Stiu ca nu sint singura. Astazi am vorbit cu citeva persoane deja care m-au asigurat ca asteapta venirea Domnului ca altceva bun nu mai au ce sa astepte pe lumea asta. Si la prima privire te gindesti...Domnule ce-i cu oamenii astia? Credinciosii ar trebui sa fie plini de sperante. Si da...sintem. Dar nu pentru lumea asta. Aici doar supravietuim cit mai este ca viata nu ne apartine...si asteptam...ca vine-o zi ...si e pe-aproape ...cind nu vor fii nici lacrimi si nici motive de plins, nici dureri si nici despartiri si nici tristeti de nici un fel.
     Ce minunata va fi ziua aceea...

LA MULTI ANI ROXANA...( nepoata lui Tusa Marta)

Tare frumoase mai sint primaverile...mai ales primaverile vietii...

URARE DE1 MARTIE...

Un indemn de primavara...
Osea 6:1-3

"Veniti sa ne intoarcem la Domnul! Caci El ne-a sfisiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega ranile. El ne va da iarasi viata in doua zile; a treia zi ne va scula, si vom trai inaintea Lui. Sa cunoastem, ca cautam sa cunoastem pe Domnul! Caci El se iveste ca zorile diminetei, si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara, care uda pamintul!"