TE-AI "DOVEDIT" ?

De citeva zile asa cum v-am mai spus stau seara la povesti cu Maria. Ea imi spune despre tot felul de carti si tot felul de autori – mai cu seama frantuji de-ai ei…unele idei pe care le aduce in discutie imi sint cunoscute, altele mai putin…dar in general sint destule lucruri la care m-am mai gindit... Este de admirat o astfel de cunostiinta si e evident ca una este sa studiezi in tihna ceva si alta sa prinzi din zbor frinturi de fraze si sa-ti muncesti mintea sa le gasesti miezul; si eu cam cu prinsul din zbor m-am delectat toata viata ca timpul l-am avut totdeauna cu masura…si mai mult ca sigur ca a fost “shortage” si de alte capacitati…

Probabil ca multe idei faine, nobile, mi-au trecut pe linga urechi fara sa ma afecteze...serile astea. Dar zice Maria la un moment dat... "Cei mai fericiti oameni de pe pamint sint cei care n-au iesit niciodata din satul lor...asa zicea mama..." si antenele mele s-au ridicat si au inceput sa zbirniie...Mi-a picat cu tronc fraza…mi-a deschis mintea si inima asa cum deschizi capacul unei lazi plina cu galbeni ingropati de mult…si tu le vezi stralucirea dupa multi, multi ani…

Nu vi se pare ca este dulce fraza asta? Nu vi se pare ca numai cei care au fost dezradacinati de satul, familia, tara lor...pot sa stie cit de dulci sint amintirile ...cit de reale sint dorurile? Cit de mult ducem dorul lucrurilor pe care atunci cind le-am avut n-am stiut sa le apreciem? In satul nostru...in familia noastra aveam un loc stabilit...eram acceptati. In lumea in care am venit a trebuit cum zicea ieri Maria..."sa ne dovedim" cine sintem. Si Doamne …dar lung e drumul “dovedirii”. Si cind ai terminat de “dovedit”...abia atunci ai ajuns sa-i intelegi pe cei din jur si sa-i cunosti...si te uiti uneori cu regret..."oare la astia a trebuit sa ma “dovedesc” ...tot timpul asta? Si de ce?"

Cit sintem de reali, dupa ce o viata intreaga ne-am torsionat sufletul, mintea…viata…ca sa intram intr-un anume tipar; crezind ca vom gasi acceptiune, intelegere, satisfactie atunci cind vom “dovedi” ceva? Si toate astea pentru o audienta care de cele mai multe ori este nepasatoare si mai mult ca sigur nici n-a bagat de seama straduinta noastra?

De ce ne straduim sa placem atit de mult oamenilor si atit de putin Lui Dumnezeu?

Am iesit din lumea in care am fost pusi unii cu forta, altii impinsi…convinsi ca fericirea este undeva la orizont la o distanta considerabila dar posibila de atins. Ne muncim trupul si sufletul sa dam randament atit fizic cit si intelectual…emotional…sa stoarcem ce-i mai bun din noi, sa fim cit mai productivi…sa stim cit mai mult, sa ajungem cit mai departe...sa deslusim si sa intelegem noi autori…inalti filozofi…noi filozofii - cind adevarul sta si se plictiseste in cite o fraza batrina si aparent depasita…cum ar fi fraza ce o spunea de mult mama lui Maria…"Cei mai fericiti oameni de pe pamint sint cei care n-au iesit niciodata din satul lor”…cei care au stat linga familie, cei care s-au multumit cu ceea ce aveau…cei ce s-au increzut in calauzirea Dumnezeului parintilor lor …

Workout Routine

O noua metoda de slabire ... garantata. Ceva ce va va aminti de Ceausescu... cu siguranta!!!

CUM INTERPRETAM?

Nu ne putem balansa pe o funie legata numai la briu...
.......................
"We cannot swing up on a rope that is attached only to our own belt."

Political Cartoons

A FI SAU A NU FI...ACEASTA ESTE INTREBAREA!!!

De citeva zile Maria Istoc este musafira mea. Musafira este asa…un fel de a zice; pentruca asta ar presupune ca ma ocup de ea ca o gazda buna…numai ca eu nu prea sint pe acasa. Asa ca ne vedem seara. Ea este misionara in Paris…

Acuma va va veni greu sa intelegeti, ca Europa are nevoie de misionari. Dar are. Oricum, nu despre asta vroiam sa vorbesc. Vreo doua zile la rind am auzit-o discutind cu tatal meu…despre o multime de subiecte. Un gind mi-a ramas bine intiparit in minte…zicea ea ca "trebuie sa fim…si nu sa facem". De fapt Dumnezeu ne-a trimis in lume sa fim…dar...in realitate cu totii ne straduim sa facem…Avem vreun rezultat din toata strufocarea asta? Ma indoiesc…cel putin uitindu-ma la rezultatele personale.

Dar ma munceste gindul de "a fi"…Si fraza Schakesperiana capata o noua dimensiune…"To be or not to be" din punctul de vedere al crestinului…Ce sint de fapt? Si de ce ma straduiesc sa par ceea ce nu sint? De ce nu-mi consum energia sa fiu…ca abia atunci pot influenta in vreun fel pe cei in jurul meu.

Lumea se pierde nu pentruca nu facem destul…ci pentruca nu sintem …destul. Nu sintem lumina, nu sintem sare, nu sintem adevar, nu sintem dragoste, mila, intelepciune, curatie…nu sintem!!!

O fraza atit de simpla…si consecinte atit de adinci. Doamne, te rog …ajuta-ma sa fiu…tot ce ai intentionat tu sa fiu. Si opreste-ma sa fac…orice atunci cind nu esti Tu cel ce lucrezi prin mine. Nu ma lasa sa ma obosesc degeaba, sa cred ca sint ceea ce nu sint, sa ma asez unde nu mi-e locul, sa pozez in virtuti pe care nu le am …ajuta-ma numai sa fiu !!!

O CASATORIE IDEALA...

Adam si Eva au avut o casatorie ideala. El n-a trebuit sa o asculte vorbind despre barbatii cu care s-ar fi putut ea casatorii, iar ea n-a trebuit sa auda cit de bine gatea mama lui...
................
"Adam and Eve had an ideal marriage. He didn't have to hear about all the men she could have married, and she didn't have to hear about the way his mother cooked."
Kimberly Broyles

EXIST PENTRUCA...

O nava este afara din pericol ancorata in port…doar ca…nu pentru asta a fost construita.
.......................

A ship in port is safe, but that's not what ships are built for."– Grace Murray Hopper

CU...SI FARA HAR...

Povestea fiului risipitor
Intimplarea a avut loc sub har!
Un fiu risipitor …ca multi alti fii risipitori. Pleaca din casa Domnului si rataceste in lume. Ai lui se roaga si postesc si asteapta. Dumnezeu lucreaza si dupa multi, multi ani, il aduce inapoi. Acest fiu a fost plecat…dar n-a fost si parasit de cei ce il iubeau si il asteptau. Locul lui n-a fost luat de nimeni…si scaunul lui n-a fost ocupat de altul.
Bucuria este deplina…fara rezerve…pentru eternitate.
……………………….
Povestea fiului risipitor.
Intimplarea - intr-o vreme lipsita de har.
Din nou…generica poveste a fiului risipitor. Un fiu risipitor …pacatos…se reintoarce si el…dar ...n-are la cine…ca nimeni nu-l asteapta. Fiul plinge si se lamenteaza. Tatal (Poate chiar fiul risipitor de alta data) ...ii explica "cu gingasie" ca despartirea s-a intimplat de fapt cu multi ani in urma, ca el a suferit atunci…durerea nu este recenta iar lacrimile deacuma nu isi mai au rostul…
-Uneori…spune tatal…e prea tirziu sa te intorci!!! Aminteste-ti…a fost hotarirea ta sa pleci!
Sfirsitul povestirii!

GUSTATI SI VEDETI CE BUN ESTE DOMNUL!

Este ora 5:27 duminica dimineata. M-am trezit cu ceva vreme in urma…si m-am trezit cu gindul cu care am adormit… Un gind de ingrijorare. Deb are febra de vreo 4 zile…A vazut deja doi doctori, dar …avem un sistem medical din ce in ce mai prost. Ma tem ca trebuie sa iti cunosti diagnosticul inainte de a te infatisa in oficiul lor…

Azi dimineata m-am trezit cu rugaciunea pe buze. Cine sint eu sa fiu bagata in seama de Creatorul acestui intreg Univers? Si totusi El ne-a spus sa-L chemam in ziua necazului…ca El vine si El asculta …si El ne ajuta. In momente ca astea imi amintesc cit de importanta e credinta si ca daca as avea doar cit un bob de mustar, as putea sa mut muntii cu ea. Dar unde mi-e credinta? Unde-I bobul ala mic de mustar? Si cu toate astea…cu toata credinta mea slaba, Domnul a mutat pentru mine munti si altadata; munti de neliniste, munti de boala, munti de rautati…munti…lanturi de munti…si ii va muta si acuma.

Domnul l-a scos pe Lazar din mormint; El poate sa se ocupe si de problema ce i-am adus-o in rugaciune…

Am deschis Biblia si am citit . In fata ochilor mei s-au deschis cele mai frumoase versete posibile. Bun este Mintuitorul meu si Salvatorul Meu. Cititi si voi cu mine sa vedeti ce bun este Domnul…Cititi si voi sa vedeti ce Cuvint de mingaiere am primit…
………………
Psalmul 34:

Voi binecuvinta pe Domnul in orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna in gura mea. Sa mi se laude sufletul in Domnul! Sa asculte cei nenorociti si sa se bucure. Inaltati pe Domnul impreuna cu mine. Sa laudam cu totii Numele Lui.

Eu am cautat pe Domnul si mi-a raspuns: m-a izbavit din toate temerile mele. Cind iti intorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine. Cind striga un nenorocit, Domnul aude si-l scapa din toate necazurile lui.

Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El, si-I scapa din primejdie. Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se increde in El!

Temeti-va de Domnul voi, sfintii Lui, caci de nimic nu duc lipsa cei ce se tem de El! Puii de lei duc lipsa, si li-i foame, dar cei ce cauta pe Domnul nu duc lipsa de nici un bine. Veniti fiilor si ascultati-ma caci va voi invata frica Domnului.

Cine este omul care doreste viata, si vrea sa aiba parte de zile fericite? Fereste-ti limba de rau si buzele de cuvinte inselatoare! Departeaza-te de rau si fa binele; cauta pacea si alearga dupa ea!

Ochii Domnului sint peste cei fara prihana, si urechile Lui iau aminte la strigatele lor. Domnul isi intoarce fata impotriva celor rai, ca sa le stearga pomenirea de pe pamint. Cind striga cei fara prihana, Domnul aude, si-i scapa din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima infrinta, si mintuieste pe cei cu duhul zdrobit.

De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana, dar Domnul il scapa totdeauna din ea. Toate oasele i le pazeste, ca nici unul din ele sa nu i se sfarime. Pe cel rau il omoara nenorocirea, dar vrajmasii celui fara prihana sint pedepsiti. Domnul scapa sufletul robilor Sai, si niciunul din cei ce se incred in El, nu este osindit.
……………
Asta e Cuvintul pe care mi-au cazut ochii in aceasta dimineata . Si spuneti voi daca Dumnezeu nu vorbeste inca si celor mai neinsemnati dintre paminteni! Cuvintele Lui au raspuns ingrijorarilor mele…si promisiunile Lui mi-au umplut sufletul de nadejde. Am gustat mereu si am vazut ce bun este Domnul…Gustati si voi si vedeti cit este de bun. Aduceti-va necazurile in fata Lui …ca El este bun si milostiv …nu va fie teama sa va apropiati de Dumnezeu…El ne-a iubit mai intii si a trimis pe Fiul Sau sa ne rascumpere; El nu doreste moartea pacatosului ci intoarcerea Lui…si El mi-a promis in aceasta dimineata ca n-am sa duc lipsa de nici un bine, si ca ma va scapa din primejdie. Gustati si vedeti ce bun este Domnul…

FOREVERLAND...

In sfirsit s-a terminat si circul cu Michael Jackson. Nu pot sa nu admit ca straduinta familiei si a fanilor a avut succes in faptul ca au reusit cel putin in moarte sa-l arate uman. Paris Jackson, fetita lui...prin cele citeva cuvinte a reusit sa atinga inima celor ce au privit-o luindu-si ramas bun de la singurul parinte pe care l-a cunoscut.
Sint multe de discutat si nu exact despre Jackson…doar ca mie cel putin mi s-a parut ca a reusit in cei 50 de ani de viata sa acumuleze o colectie substantiala de probleme…si nu orice probleme, dar problemele secolului nostru.
As spune doar citeva…de exemplu, copilaria. Ceva asemanator cu eroii lui David Copperfield, nu? Pina la un anumit punct, hai sa fim seriosi ca mai toti ne putem regasi bucatele din propria noastra copilarie. Pe vremea mea, parinti si bunici deopotriva spuneau ca "bataia a fost rupta din rai"…si ca atare se simteau datori s-o foloseasca oridecite ori era nevoie. Acum e drept…a lui MJ a fost cu scopul sa-l faca dansator. Ok…a fost nedreapta. Mi-aduc aminte de citeva situatii personale pe care le-am considerat nedrepte. Dar stiu alti copii care au fost neglijati si batuti…unii chiar pentruca mergeau la biserica…si ce oameni faini si ce caractere frumoase…si ce oameni de familie si ce stilpi de societate si ce parinti de treaba au ajuns! Un lucru e sigur…trebuie sa ne oprim la un moment dat sa blamam pe altii pentru starea noastra. Exista o limita si un timp in care trebuie sa spunem destul…sa punem trecutul pe raftul cu amintiri si apoi sa ne insusim raspunderea pentru prezent si pentru propriile noastre actiuni.
Dumnezeu nu ne lipseste de discernamint . Si atunci cind il cautam pe El…gasim intelepciune.
Vorbind de problemele secolului nostru si mentalitatea bolnavicioasa care am capatat-o cu totii, imi vin multe in minte. Traim ca si cind ar trebui sa avem o viata perfecta, ca si cind asta-i tot: aici si acum…si vom traii pentru eternitate aci jos in raiul pamintesc. Ma mir ca nu ne-am facut cu totii un "Neverland"…unde sa adunam toate jucariile posibile si sa ne izolam de restul lumii , chiar si de familie ca si Jackson. Oh…dar gresesc; cred ca unii dintre noi exact asta am facut, nu? Bineinteles nu la dimensiunile la care a putut MJ…dar…si noi cind am ajuns la un pic de bunastare am inceput sa ne izolam si sa adunam cite jucarii am reusit...si pe linga noi tot felul de oameni care agreeaza cu noi si nu ne contrazic niciodata. De ce sa avem linga noi o persoana care sa ne iubeasca suficient incit sa ne spuna adevarul: nu bea, nu te destrabala...nu face cutare lucru ca nu e bun…ca intr-o zi vei regreta…ca nu se potriveste cu caracterul de credincios…sau de om?! Ca sa evitam orice critica…am indepartat pe oricine ar fi avut curajul sa fie obiectiv; si astfel am indepartat pe cei care din dragoste ne-ar fi oprit din drumul nostru catre pierzare. Sintem noi mai buni decit MJ in aceasta privinta? Nu este de natura umana ca atunci cind cineva face ceva rau sa se lepede si sa se izoleze de cei care le-ar aminti ca viata lor nu este tocmai in regula?
Citeam undeva ca viata lui MJ a fost de la matur la imatur; ca pe vremea cind era de 10 sau 11 ani ajunsese un cintaret si un dansator matur, ca apoi sa regreseze…in special in viata privata. Mi-am amintit de un verset din Biblie care spune ca cine cauta sa-si scape viata , o va pierde. Saracul MJ…dormea intr-o camera oxigenata special pentru el si se spala cu apa special purificata…si mai stiu eu ce altceva facea ca sa-si prezerveze viata. Viata asta este trecatoare…sa exageram in grija pentru ea este pierdere de timp. Mai degraba sa investim in cea eterna…Cit despre omul interior…trebuie sa-l crestem. Asta inseamna hrana …Cuvint...
Sint sigura ca sint si alte lucruri de gindit vizavi de subiectul asta. Incerc din tot ce se intimpla in jur sa caut un bob de intelepciune, ca omul cit traieste tot invata. Cind aratam cu degetul la cineva, se spune ca alte 4 degete le indreptam catre noi insine. Sa-l criticam pe MJ nu mai are rost. Sa ne vedem in unele din greselile lui este insa valoros…pentruca noi mai avem timp sa facem schimbari.
Cel mai valoros lucru ce l-am gindit astazi? Ca ar trebui cu totii sa avem un prieten sincer…unul care sa aiba curajul sa ne atentioneze cind o luam razna…si sa fim si noi un astfel de prieten cuiva. Dar mai cu seama sa nu uit ca nu este alt prieten mai bun ca si Isus. Si in Cartea Sfinta toate cuvintele imi sint adresate cu un scop. Unele de mingaiere si unele de mustrare. Am nevoie de absolut toate ca sa ajung la "Forever Land" ...